De ce spun eu că viaţa e frumoasă



toamna în Timişoara...

Când spun că e frumoasă viaţa, nu mă gândesc la toţi acei oameni care calcă în picioare alţi oameni, alte inimi şi alte suflete.  Nu mă gândesc nici măcar la cei care sunt stăpâni pe situaţie, profită de-o clipă de slăbiciune şi transformă totul în avantajul personal şi dezavantajul celor din jur. Încerc să uit de toţi acei prieteni care au transformat prietenia noastră în câmpul de bătălie şi de gunoi al rebuturilor. Aştern uitarea peste toţi acei oameni care m-au rănit în mod voluntar, considerând că în acest mod ei vor deveni mai puternici, mai valoroşi.

Când iubeşti, nu ar trebui să existe frică. Încerc să uit de toţi acei demoni care au luat formă de oameni şi răscolesc case, distrug cămine şi beau pahar după pahar până se îneacă. Trec cu vederea peste toate minciunile care mi s-au spus de-a lungul timpului, peste toate gesturile care mi s-au făcut sau nu mi s-au făcut şi peste toate greşelile mele sau ale celorlalţi.

Când spun că viaţa e frumoasă, mă gândesc la acei oameni care îşi trăiesc viaţa pentru o cauză nobilă. La acele mâini care ridică, mângâie şi bandajează. Mă gândesc la ochii blânzi care mai varsă câte o lacrimă din când în când, nu pentru ei, ci pentru semenii lor. Îmi amintesc de fiecare moment în care cineva ar fi putut să fie rău, să profite, dar nu a făcut-o.

Îmi aduc aminte de fiecare prieten sau persoană pe care am avut-o în viaţa mea, de clipele în care râdeam până când ne curgeau lacrimile şi plângeam până când, istoviţi fiind, adormeam cu dâre uscate pe obrajii martori durerilor sau fericirilor noastre. Nu am să uit niciodată acei oameni care, deşi au ridicat împotriva lor şi a societăţii un zid înalt, greu de doborât, au început să-l escaladeze chiar dacă uneori alunecau înapoi în locul din care au pornit sau poate că mâinile le sângerau. Totuşi, aceştia nu s-au dat bătuţi.

Când iubeşti, nu există condiţii. Da, zâmbesc pentru că ştiu că şi îngerii iau formă de oameni, nu doar demonii, iar pe unii din ei chiar i-am întâlnit. I-am întâlnit în părinţi, în unii prieteni sau chiar întâmplător în oameni de pe stradă.

Da, eu spun că viaţa e frumoasă pentru că, analizând aceste momente, aleg să mă gândesc la cele bune. Aleg să cred în iubire şi în bunătate şi să sper că într-o zi, cândva… cu toţii ne vom dori o lume şi o viaţă mai frumoasă.