Ce vreau să fac tot restul vieții mele?

Cu toții știm că viața este precum o cursă de viteză. Cu toții ne aflăm la linia de start, dar cine cucerește linia de sosire? Ne-am născut pentru măreți, ne-am născut pentru a fi campioni, însă undeva ne-am pierdut direcția, ne-am pierdut motivul de a acționa. Nu este de ajuns sa ai un obiectiv, este nevoie de viziune, nu este de ajuns sa primești ce ți se oferă, ci să oferi mai mult decât ți se cere. E momentul să descoperi mijloacele care te conduc spre arta de a învinge, să ai curajul să spui DA, să ai curajul să spui NU, să ai curajul să fi mereu același TU. Habar nu ai câte poți să faci pentru că mereu ți s-a spus ce nu ești în stare să faci, și din această cauză ți-ai pierdut motivarea și încrederea în tine, îți îngropi visele pentru că ți s-a spus că este imposibil să le îndeplinești.
Tot ce suntem acum am învățat din copilărie, valorile, convingerile, așteptările noastre le-am dobândit prin părinți, școală, prieteni, Tv. Toate aceste așteptări, convingeri, valori îți determină caracterul, faptele și cel mai important, viitorul. Sunt momente în care ne pierdem atât de tare speranța și puterea de a mai crede în noi, încât considerăm că viața este nedreaptă cu noi, ne gândim de ce alții au noroc și noi nu. Dar, vine un moment în care ne aduăm sufletește și ne punem o întrebare simplă care sună cam așa: ce vreau să fac tot restul vieții mele? Cei pe care îi admirăm nu sunt mai buni ca noi, suntem mai mult decât ne imaginăm, suntem singurii responsabili de viața noastră.

Unde ne aflăm în acest moment nu contează, la fel cum nu contează nici unde am fost ieri… contează doar ce facem de aici în colo. Nimic nu ne poate opri dacă ne punem ceva în cap, primim doar dacă ne luptăm. Desigur, și eșecurile sunt bune, sunt obstacole care ne ajută să urcăm, să ne atingem scopul. Putem trece peste orice obstacol, putem depăși toate piedicile, putem rezolva toate problemele, putem sparge toate regulile, putem cuceri toate bătăliile, putem trece toate testele…putem face diferența atingându-ne visele. Acele greutăți din viața noastră au dreptul să vină, dar nu să și rămână, ci să treacă. Dacă vrem să avem mai mult succes, dacă vrem să facem lucruri pe care nu le-am facut niciodată regula principală este să investim în noi. Opinia cuiva despre noi nu trebuie sa devină o realitate, răbdarea, perseverența și încrederea în sine sunt principalele chei către succes. Nu trebuie să lăsăm pe nimeni să decidă în locul nostru, nu trebuie să lăsăm pe nimeni să ne schimbe. Urmeaza-ți visul, fii tu însuți, nu te victimiza, asumă-ți faptele și fii încrezător în forțele proprii.

Eu deocamdată nu am descoperit ce vreau să fac tot restul vieții mele, mai caut, insist, dar până una alta, UN AN NOU FERICIT TUTUROR!

Atunci cand iti pasa

De ce iti pasa ? Simplu … pentru ca esti om , pentru ca esti sincer ,pentru ca esti unul din putinele persoane care iubesc adevarul si nu falsitatea , pentru ca nu te poti preface oricat ti-ai dori asta , pentru ca inca iubesti si pentru ca o parte din tine nu te va lasa niciodata sa uiti amintirile frumoase .

Sa uiti cat ai luptat, e ca si cum ai uita ca traiesti ! Si ce se intampla atunci cand uitam sa traim ? Oare nu ne mai pasa ? Nu ! Tocmai atunci iti pasa cel mai tare ! Si te intrebi singur, de ce tie iti pasa atat de mult cand usile sunt inchise mereu acolo unde bati ! Nu-ti va raspunde nimeni, oricat de mult ti-ai dori ! Si pentru ce ti-ai dori ca acel cineva sa deschida usa , cand sti sigur ca tot ce vei primi vor fi doar „firimituri” din tot ce-a fost odata !?

Uneori trebuie sa te resemnezi ca ai pierdut , inainte de a pierde definitiv lupta , pentru ca atunci cand o vei pierde sa fi gata de razboi , nimic nu se termina doar la o lupta ! Nimic nu se termina la el , dar de ce iti pasa ? Pentru ca inainte sa simti ca iti pasa esti om , pentru ca inainte ca o lacrima sa curga , o simti ! Pentru ca exista suflet , inainte de trup , pentru ca exista sentimente inainte de tot ceea ce ai vrea sa fi , pentru ca simti ca e sfarsitul unei povesti frumoase si pentru ca niciodata nu vom putea da timpul inapoi !

Ramai dezamagit , simti doar ca ai facut parte dintr-o piesa de teatru de prost gust , unde nu stiai sigur ce rol joci , doar ca ai jucat pana la capat pentru a vedea finalul ! Viata , o piesa de teatru , majoritatea personajelor oamenii falsi ! Oamenii sinceri , pun capat teatrului gratis , sunt acei oameni care trag cortina , care raman in culise asteptand ziua de maine , care indiferent cat de mult au fost raniti lupta sa mai apara pe scena macar odata ! Si vor aparea, mult timp de acum incolo … indiferent de persoanjele false !

Piesa nu s-a terminat, e doar inceputul unui alt drum … Mai greu sau mai bun , e drumul tau. De multe ori , tu alegi incotro te indrepti ! Dar , oare mai ai timp ? Esti obosit , uneori ai senzatia ca e o lupta in zadar ! Odata ajuns la capatul puterilor , realizezi cine si ce , conteaza cu adevarat . Atunci , vei simti ca-ti pasa … doar de tine , pentru prima oara !

Capcana relatiilor toxice

Cand relatia este lipsita de comunicare si afectiune, cand nu te simti apreciat, sau te simti neglijat, cand te simti ca si cum ai fi invizibil/a pentru partener, cand lasi foarte mult de la tine in ciuda vointei tale, sunt semne clare ca relatia nu merge deloc bine si ar trebui sa faci ceva in sensul acesta. Si noi, oamenii, ne schimbam de-a lungul vietii, la fel cum se schimba relatia de cuplu. Dar de cele mai multe ori nu reusim sa sesizam dinamica vietii de cuplu, crezand ca lucrurile pot merge de la sine.

Atunci cand nu merge relatia, de orice natura ar fi ea, de cele mai multe ori dam vina pe celalalt, invocand o schimbare nefireasca in atitudinea sa, sau mai putin pe placul nostru. Lucrurile nu pot merge de la sine, iar pentru o relatie sanatoasa, functionala, ambii parteneri trebuie sa depuna eforturi sustinute de cultivare a iubirii, a afectiunii, a atentiei si a aprecierii.

Care sunt limitele, granitele pe care trebuie sa le stabilim cu partenerul intr-o relatie de cuplu pentru ca aceasta sa functioneze? Care este gradul de acceptanta a tabieturilor, obiceiurilor, defectelor partenerului, cuplu cand, cat de des si in ce context facem compromisuri in asa fel incat acestea sa nu se transforme in frustrari si nemultumiri acumulate de-a lungul relatiei? Cand ne asezam la masa tratativelor si negociem impreuna cu partenerul o situatie din viata noastra de cuplu, un moment critic sau un conflict aparut in cadrul relatiei? Cat de importanta este comunicarea permanenta in ecuatia relatiei de cuplu? Sunt afirmatii de bun simt si, totodata, intrebari pe care ar trebui sa ni le punem de fiecare data cand constientizam ca ceva nu merge bine in relatia noastra. Orice sfarsit de relatie lasa in urma un gol imens pentru ca orice sfarsit provoaca spaima si teama de necunoscut si pentru ca un nou inceput presupune reinnoire sufleteasca, dar si asumarea unor riscuri, pe principiul „bun/a, rau/rea, este al meu/a mea”. O relatie se poate termina in mai multe feluri. Care sunt insa semnele care ne anunta inceputul sfarsitului?

Cand te decizi sa pui capat unei relatii, desi aceasta decizie poate fi, uneori, revocabila, ti se pare foarte greu, daca nu imposibil, sa-ti gestionezi emotiile si sa-ti redobandesti autocontrolul asupra propriei vieti. Nu vrei sa-ti ranesti partenerul, dar iti dai seama ca asa nu se mai poate si trebuie sa faci o schimbare majora in viata ta. De cele mai multe ori aceasta trauma provoaca un declic in sufletul tau, urmeaza o perioada de regasire si reconfigurare a propriului eu, a propriilor nevoi, dorinte, asteptari. Semnele ca trebuie sa pui punct unei relatii apar de-a lungul timpului, trebuie doar sa fii atent/a la ele. Faptul ca partenerul te neglijeaza, nu iti respecta si nu iti satisface dorintele, nevoile, asteptarile si aici vorbim despre nevoi bazice, cum ar fi nevoia de atentie, apreciere, valorizare, iubire, afectiune, tandrete, nevoia de sprijin, de ajutor in rezolvarea problemelor cotidiene. Toate aceste nevoi sunt foarte firesti intr-o relatie de cuplu. Fara satisfacerea acestor nevoi de ambele parti relatia nu are cum sa functioneze la parametri normali.

Orice final de relatie sau despartire este traumatizanta, lasa cicatrici sau rani suflestesti deschise, greu de vindecat, dar nu este imposibil. De aceea, aceasta perioada se numeste perioada de doliu posttraumatic, perioada de regrete, de intrebari, ce nu am facut bine, unde am gresit, ce trebuia sa fac ca sa mearga bine, trebuia sa depun mai mult efort, sa fac mai multe compromisuri, apare momentul de autoinvinovatire, dar in egala masura orice relatie trebuie privita ca pe o experienta de viata din care am avut de invatat, pentru a putea merge mai departe, pentru ca ar trebui sa ne asumam din greselile trecutului. Dupa ce pui capat unei relatii toxice, te simti usurat/a, fara indoiala. Insa senzatia de bine si de liniste sufleteasca nu este imediata. Pe moment, simti nevoia sa te retragi, sa iti identifici ranile, sa reflectezi si sa te gandesti cine esti, incotro te indrepti si ce ai vrea sa faci cu viata ta. Ultimul lucru pe care ar trebui sa il faci dupa ce pui capat unei relatii este sa iti cauti refugiul intr-un alt partener. Nu te poti vindeca daca incepi imediat o alta relatie. Aceasta alegere nu este sanatoasa si nici terapeutica.

Nimeni nu este obligat sa iti vindece ranile, nimeni nu este obligat sa te faca fericit/a, sa fie pansamentul sau anestezicul tau, remediul care sa te faca sa uiti, pentru ca asta ar insemna sa complici si mai tare lucrurile. Cel mai bine este sa iti acorzi un ragaz pentru a parcurge aceasta calatorie interioara spre tine insati, sa te redescoperi. Ai nevoie de timp pentru a-ti recupera stima de sine, a-ti repara identitatea, a-ti hrani speranta si a invata sa ai incredere in tine.