Hoinar prin viata

Intotdeauna cu emotie, agitatie, un pic de mister incepe o noua provocare; o calatorie in lumea amintirilor, a unor convingeri personale, dar si a unor vise mai mult sau mai putin implinite. Cateodata, clipele sunt confuze si nu reusim sa gasim un sens in ceea ce ne inconjoara. Este mai dificil sa scrii despre ceea ce nu intelegi foarte bine. Totusi, cum acel „simplu” intarzie sa apara, am sa ii ies in cale, sperand ca intotdeauna cuvintele ma vor incuraja sa continui, iar dupa un inceput mai timid ideile vor incepe sa se lege. Prezentul este aici si acum, clipa de clipa, iar refuzand sa accepti acest lucru… refuzi sa il traiesti in intregime. Stiu ca acest „acum” nu neaga principiile care ne definesc si pe care le aparam uneori cu rigiditate, daca suntem capabili sa ne oferim raspunsuri sincere la intrebarile ce ne apar in cale. Prezentul inseamna alegeri, pe care, in fond, indiferent de influente, le facem noi insine. In concluzie, prezentul exista, face parte din noi indiferent de intensitatea cu care il traim sau ii constientizam prezenta. Pe de alta parte insa, dincolo de aceasta interpretare directa, cred ca, la o privire mai atenta, putem observa ca prezentul inseamna un pic mai mult decat bucuria clipei curente: e o veriga… un punct de legatura facand parte dintr-un lant cu mult mai mare. Imi place mult sa scriu… dar in aceasta clipa, as renunta bucuroasa la locul cald din fata calculatorului pentru a ma regasi intr-un apus de soare acolo, sus, la munte, sau pentru a ma pierde in privira calda a iubitului. Sunt momente speciale, pe care ni le-am dori fara de sfarsit. Dar, poate ca ar fi bine sa ne amintim faptul ca nu vom fi mereu „acolo”, in acel loc dorit si ca anumite clipe speciale nu dureaza la nesfarsit. Viata nu cuprinde doar punctele finale ale unei calatorii, ci si calatoria in sine. Prin urmare, prezentul face parte dintr-un flux, dintr-o curgere de apa, fiind intr-un fel legat de experientele trecutului si de dorinta de a face urmatorii pasi catre viitor. Aceasta constientizare ne face ca, mai devreme sau mai tarziu, sa incepem sa cautam un SENS. Prin urmare, pe langa existenta sa individuala, prezentul este o parte a unui intreg mai mare, a acelui SENS care poate face diferenta. Cu totii ne supunem, in drumul nostru, unui adevar fundamental: Fiecare inceput are si un sfarsit. Pornim cu un zambet luminos de copil pentru a ne lua ramas bun, intr-un final, cu o privire senina sau, dimpotriva, impovarata de regrete. Intre aceste doua borne, insa, alegerile formeaza combinatii infinite si astfel, ne construim viitorul din ingredientele pe care ni le ofera viata. Si totusi, in ciuda unor posibilitati atat de largi, nu se supune totul legilor hazardului. In cele din urma, optiunile incep sa se lege, conturand o personalitate. Incepem sa tindem catre ceva, catre o destinatie mai mult sau putin constientizata, iar ideea ca putem ajunge acolo ne ofera energia pentru a merge mai departe.