Lucrurile care contează

Sunt lucruri care îmi plac la nebunie şi pe care le fac ori de câte ori am ocazia…

Îmi place să citesc. De fapt, nu-mi place, iubesc să fac asta.

Îmi place să scriu.

Îmi place să stau ore în şir cu căştile în urechi, ascultând muzică.

Îmi place să nu fac nimic. În colţul meu de pat, pe partea stângă, cu perna în braţe şi cu căţelul uitându-se la mine liniştit.

Îmi place să îmbrăţisez oamenii din tot sufletul. Şi nu sunt deloc zgârcită cu asta.

Îmi place să râd pe săturate alături de prietenii mei la glume ştiute doar de noi, dar la care ne amuzăm de fiecare dată.

Îmi place să ascult şi să povestesc.

Îmi place să plec spre nicăieri şi să descopăr locuri noi care îmi plac.

Îmi place să merg la concertele trupelor preferate, iubesc să fac asta, cu prietenii sau singură, pur şi simplu ador să fac asta, după fiecare concert mă simt cu bateria încarcată.

Îmi place să-mi amintesc momentele când m-am simtit cu adevarat fericită. Bucăţile mele de rai.

Îmi plac nopţile în care ridicând privirea spre cer descopăr un cer senin, înstelat, cu lună plină. Mi se par atât de romantice.

Îmi plac lucrurile care mă uimesc prin simplitatea lor.

Hai să lăsăm puţin deoparte scuzele ca “Nu am timp”, “Sunt prea obosit”, “Am avut o zi groaznică”.
Timpul e uneori destul de limitat, dar pentru a face lucrurile care te fac să simţi că eşti cu adevărat viu, trebuie să prinzi o fărâmă din acest timp şi să profiţi din plin de ea.

Fă-ţi timp şi citeşte o carte.

Ieşi la o plimbare.

Întâlneşte-ţi prietenii şi îmbraţişează-i.

Stai la poveşti cu cineva pe care nu l-ai mai vazut demult.

Opreşte-te puţin şi priveşte în sus. Poate vei vedea acolo un soare drăgălaş sau o lună prietenoasă.

Poate vei găsi acolo răspunsul pe care îl tot cautai.

În viaţă contează lucrurile simple, pe care nu le observi zi de zi dar care o fac frumoasă. Pentru mine relaţia cu oamenii este importantă. De la  oamenii cei mai dragi sufletului meu, până la trecatorul cu care mi-am intersectat paşii sau privirea  pe stradă.

Fă-ţi timp chiar dacă n-ai timp. Crează-ţi mereu amintiri. Simte că traieşti din plin viaţa!

Arta de a trăi

Tot ceea ce nu se află în echilibru stabil trebuie menținut prin intermediul unor forțe specifice. Echilibrul stabil este echilibrul natural, care există de la sine. În natură totul tinde mereu către acest echilibru stabil. În Univers totul se află în echilibru și orice perturbare ar apărea este integrată în cel mai scurt timp într-un nou echilibru natural. Nu la fel stau lucrurile și în ceea ce privește omul. Societatea se află într-un echilibru artificial, fiecare om în parte se află mai mereu într-un echilibru artificial, care trebuie menținut prin eforturi, adeseori foarte mari. O viață fericită se clădește pe găsirea unui echilibru cît mai natural.

Pe de altă parte, a căuta să rămîi mereu și mereu într-un echilibru foarte stabil, poate conduce la stagnare și inerție. Omul, prin natura lui trebuie să fie dinamic, să fie într-o continuă dezvolatare și acest lucru îl scoate periodic din starea de echilibru stabil. Capacitatea unui om de a se transforma depinde acum de abilitatea cu care își regăsește echilibrul, integrînd în viața sa noile evenimente, noile energii cu care a ajuns să interacționeze. Cu alte cuvinte, dezechilibrul în anumite limite este firesc și chiar necesar, însă pentru o evoluție sigură și o transformare eficientă, este necesar să nu depășim anumite limite în ceea e privește starea de dezechilibru, deoarece vor fi necesare apoi eforturi foarte mari pentru a-ți regăsi echilibrul interior.

Dacă viața noastră este în echilibru pe un vîrf de ac, atunci va trebui să facem mereu eforturi foarte mari pentru a nu o lăsa să se prăbușească. Cu cît este mai instabil echilibrul vieții cu atît sîntem mai departe de ceea ce sîntem cu adevărat. Cînd ceea ce faci este în concordanță cu inima ta, atunci viața pe care ți-o construiești este mai stabilă și nu are nevoie de intervenția noastră continuă pentru a o menține în echilibru. O viață echilibrată nu este o viață anostă, în care nu prea se petrece nimic. O viață echilibrată poate fi extrem de năvalnică, doar că tot ceea ce o compune are rădăcini adînci în suflet. Și dacă ceea ce există în viața ta are rădăcini adînci, atunci nu-ți mai este teamă că orice furtună o poate nărui. Sentimentul libertății provine și din senzația de siguranță, iar aceasta depinde de echilibrul vieții.

Lăsați din cînd în cînd lucrurile din viața voastră libere și vedeți care cad și care continuă să existe. Verificați din cînd în cînd de unde vin rădăcinile unui aspect sau altul din viața voastră și dacă ele nu vin din inima voastră, gîndiți-vă mai bine dacă le mai păstrați sau nu. Toate eforturile pe care le investiți în a construi o viață în echilibru pe un vîrf de ac nu se merită. Și așa totul este efemer, măcar înconjurață-vă de lucruri care să conteze pentru sufletul vostru, pentru că acestea vă pot oferi, pe lîngă bucurie, echilibrul atît de necesar înfloririi sufletului.