Sufletele de lângă noi

Trăim în lume, într-o lume înconjurați de alte ființe, suntem o părticica din întregul numit viată.

Viata este o călătorie, pe a cărei căi, suntem însoțiți de alte suflete, fără de care viața noastră nu ar mai fi la fel si a căror viată, ar avea cu siguranța o nuanța diferita fără a noastră existenta.

Nu ne-a fost dat sa trăim singuri, ci înconjurați de alte ființe minunate, unice si valoroase, care sa ne însoțească, sa ne sprijine si alături de care să învățam, să creștem si să trăim in armonie, iubire si fericire.

Oamenii de lângă noi, oamenii din viața noastră, au puterea pe care noi le-o dam, ei putând ajunge pana unde noi le permitem, ne pot sprijini daca noi suntem deschiși să primim ajutorul, totul depinde de noi pentru că noi suntem pionul principal din viața noastră, iar atunci cand ne simțim răniți, dezamăgiți, este pentru ca am ales sa ascultam si sa credem cuvintele lor spuse in momente de tensiune, ori pentru că ne-am făcut așteptări cu privire la ei, ori am proiectat asupra lor propriile noastre dorințe, iar dacă ei au ales sa acționeze altfel, ne simțim lezați, însă să nu uităm că nimic nu este întâmplător. 

Fiecare situație din viața noastră ne vorbește, să ascultăm glasul schimbării, a evoluției noastre spirituale.

Să alegem să vedem si să apreciem frumusețea fiecărui suflet, să ne înconjurăm de oameni frumoși, pozitivi, care să ne inspire si să ne fie modele demne de urmat, alegând să nu ne lăsăm trași in jos de oameni, care fără voia lor, datorita nivelului de evoluție in care se află, aduc negativism, neîncredere, critică, să nu ne simțim vinovați pentru alegerile pe care le facem cu privire la oamenii alături de care hotăram să călătorim, ori pentru direcția pe care o dăm vieții noastre.

Nimic nu este veșnic, iar daca o prietenie, o relație, o viată, se încheie, să înțelegem că rolul acelei persoane in viața noastră, precum si a noastră in viața ei, a luat sfârșit si este momentul să mergem mai departe, eliberând tristețea  că s-a terminat, trăind bucuria că s-a întâmplat, pășind încrezători, cu inima deschisă, pentru că o viată împlinită, este o viată trăită prin vocea si muzica iubirii.

Mai presus de toate să nu uiți niciodată că in fiecare ființă de lângă tine, te oglindești chiar TU !

Visând cu ochii deschiși

Tuturor ni se întâmplă să ne lăsăm gândurile să rătăcească, pentru ca apoi să ne trezim zâmbind sau oftând. Este bine să ne dăm voie să visăm cu ochii deschiși, dar nu prea mult... 

Uneori, gândurile ne fug de la viața cotidiană preț de numai câteva secunde, dar când durează minute bune, visele cu ochii deschiși nu pot trece neobservate. Cei din jur ar putea spune despre tine că ești „cu capul în nori“ ori aerian, că ești plictisit, că nu te interesează subiectul unei discuții sau activitatea pe care o desfășori în acel moment, iar în unele cazuri, riștii să fii catalogat ca instabil emoțional.

Oare visăm cu ochii deschiși pentru că uneori avem nevoie să „evadăm“ din cotidian, să ne eliberăm de probleme? sau visăm pentru că în viața reală nu primim lucrurile pe care ni le dorim și atunci ne refugiem în imaginar, ar spune alții. Dar visele cu ochii deschiși nu sunt mereu o „supapă“ sau un mecanism de adaptare. Ele ne pot ajuta să ne construim viitorul, să ne imaginăm aventuri sau să găsim soluții pentru diverse probleme. Activitatea cerebrală nu încetinește, așa cum ar putea părea din exterior. Din contră, ea devine mai intensă, ceea ce înseamnă că ne concentrăm mai mult asupra problemelor. Este chiar recomandat să ne dăm voie să visăm cu ochii deschiși la serviciu, iar șefii nu ar trebui să ne critice pentru asta.

Visatul cu ochii deschiși ne ajută să devenim mai creativi și să găsim mai ușor soluții pentru diverse probleme. Acestă stare mentală ne ajută să explorăm posibilități și să construim scenarii. Sarcinile plictisitoare, pasive, cum ar fi participarea la o ședință sau citirea unui raport, stimulează creativitatea mai mult decât cele care ne solicită mai mult. 

Cât de des este normal să cădem pe gânduri într-o zi nu cred că se știe exact, dar un semnal de alarmă ar trebui să apară atunci când ajungem să ne construim o viață alternativă visând cu ochii deschiși. Trăirile imaginare ne pot acapara într-o măsură atât de mare, încât viața profesională și cea personală pot avea de suferit. 

Nu cred că există la ora actuală un tratament pentru episoadele obsesive de visare. Singura metodă de a reduce frecvența acestor episoade este de a evita factorii declanșatori odată ce au fost identificați. Se presupune că muzica, privitul la televizor, datul în leagăn sau în balansoar ori plimbările sunt cei mai frecvenți factori declanșatori. Activitățile plictisitoare, de rutină pot, de asemenea, să ne predispună la visare, dar adeseori nu le putem evita.

Nu știu cum e la voi, dar mie câteodată îmi place să mă pierd în visare...de cele mai multe ori mă și trezesc la timp :)

Realitatea din online

Pe vremea când postam atât de mult despre gândurile mele, la un moment dat mi-am propus eu mie ca viața de zi cu zi să arate mai bine sau cel puțin la fel cu ce postez online. Și nu vreau să arate bine, vreau să se simtă mai bine decât ce postez. Un fel de reality check, mai ales pentru mine.

Perfect life, perfect food, perfect fucking everything. Bournout, depresie și hăuri negre de mine. E greu când cari povara tristeții și nu vrei să o lași jos deloc, ci pui o mască tot mai veselă.

Știți și știm toți că social media dăunează și afectează. Respectul de sine, modul în care ne raportăm la alții. Dar și toată presiunea asta de a posta, să fim prezenți. Să nu ratăm ceva.

Apoi când ne întâlnim știm toți ce am făcut. Am văzut online. Deci nu mai povestim unii cu alții, stăm tot cu nasul în telefoane. Și parcă uneori nici nu mai avem răbdare să ascultăm.

Alege ce e important și ce nu. Fă pauză fără să te simți vinovată/vinovat. Trăiește real, nu online.

Teoretic pot spun că mă apucă și pe mine panica atunci când văd oameni mai harnici decât mine. Sau îmi vine furia și nevoia șterg toate materialele nepublicate încă. Nu sunt nici eu un om perfect, chiar departe. Mă ia panica uneori că alții postează mai mult, mai des, constant și dedicat.

Oamenii din umbră nu vă vor toți binele. Unii vă urmăresc doar ca să se bucure când nu vă e bine. Și să nu credeți nici că asta are legătură cu voi, ci mai mult cu lucrurile nerezolvate din ei. Așadar încercați să nu fiți prea duri nici cu trollii de pe internet.

Uneori știu că nu o să iasă bine pentru că e prea întunecat, alteori mi s-a terminat bateria, am uitat ceva important acasă, se întâmplă lucruri. Pe moment cu toții riscăm să ne sară țandra. Merităm să avem momente doar ale noastre. Big Brother s-a mutat pe internet și ne ținem singuri camerele de filmare.

De ce facem asta și cu cine? Și mai ales cu ce? Și pentru ce? Pentru o viață perfectă pe care nimeni nu o are? Nu are prea mult sens.

Dar toate sunt doar în capul nostru, iar „să trăiești cea mai bună viața a ta” e despre lucrurile care te fac pe tine să te simți bine, nu mai rău.

Mai închide telefonul din când în când, încearcă să stai conectat la realitatea din jurul tău măcar o oră legată. Pune ceasul să sune puțin mai devreme de dimineață doar ca să ai timp să îți îmbrățișezi iubitul sau iubita. Înainte să ieșiți în fugă pe ușă încercați să vă amintiți să vă îmbrățișați, să vă luați în brațe real, nu să vă trimiteți emoticoane cu „hug” și „love”. Oh, iar dacă asta te face pe tine fericit, mănâncă atunci cartofii ăia prăjiți cu brânză rasă peste, nu mai băli doar gândindu-te la ei.

Primește flori fără să le postezi pe internet, privește un apus la fel. S-ar putea să te facă să te simți chiar mai bine realizarea că ai ceva doar al tău și că validarea sau invalidarea online a celorlalți înseamnă mai puțin atunci când ți-ai acordat singur votul de încredere.

Și orice ai posta pe internet încearcă să ai o discuție sinceră cu tine înainte și să te întrebi: sufletul meu simte la fel cu ce au scris/editat mâinile mele?

Ceea ce nu înțeleg eu este de ce unii preferă să fie cu totul altcineva în online, de ce să furi o identitate sau să creezi una de la zero, care este scopul unei astfel de acțiuni? Cu ce te alegi înainte de a închide ochii? Crezi ca viața altora e mai bună decât a ta? De ce nu o faci buna pe a ta? De ce crezi că a "juca" un rol online te face sa câștigi un Oscar?...nu știu, întreb și eu, cu ce te alegi după?