Suflet de copil

Сând stai şi te gândeşti care este cea mai mare satisfacţie a zilei pe care tocmai te pregăteşti să o închei la ce te gândeşti, tu ca femeie, ca om? La ce frumos te-ai îmbrăcat astăzi? La câte reuşite ai avut la serviciu? Sau pur şi simplu la oamenii deosebiţi cu care ai avut ocazia să interactionezi…

Atunci când eram copil de multe ori aveam senzaţia că ziua nu se mai termină şi oricât de aglomerată era credeam că minunata copilărie o să dureze la nesfârşit şi nu o să mai ajungă vremea în care voi deveni un adult responsabil, vorba celor de la Snails „totul va fi bine, când vei creşte mare, vei avea soţie, câine şi salariu…”. Anii au trecut şi am ajuns adult, cred eu, unul responsabil, dar în timp mi-am dat seama că a avea soţ, câine şi salariu nu reprezintă cele mai importante momente din viaţa pe care cu toţii suntem datori să o ducem la final.

A comunica, a cunoaşte permanent oameni noi cu care să îţi poţi petrece timpul sunt momente la fel de importante ca familia şi serviciul. Vârsta care este trecută în actul de identitate nu contează într-o măsură aşa de mare încât să spui, gata, sunt om matur şi asta trebuie să fac. Cel mai important eu cred că este felul în care te simţi şi cum poţi privi de fiecare dată lucrurile. Ai copii? Ai nepoţi? Ai mulţi prieteni? Bucură-te de toţi în fiecare moment şi nu te gândi de fiecare dată că aşa trebuie sau aşa nu trebuie să te porţi. Faptul că astăzi ai o vârstă şi mâine deja ai trecut la alta, anii trec unul după altul,  nu te schimbă pe tine ca om, dacă tu singur nu îţi bagi în cap că trebuie să te schimbi datorită anilor. Cine îmi spune că la vârsta asta nu mă pot comporta ca un copil, sau că nu mă pot amuza aceleaşi glume?

Dacă omul ar reuşi de fiecare dată să găsească un echilibru în tot ceea ce face şi cum să-şi delimiteze priorităţi-le, eu cred că ar putea să-şi încheie fiecare zi cu zâmbetul pe buze mulţumit de faptul că a mai trecut o zi, iar mâine o să poată a o lua de la capăt fără a spune, of, iarăşi este dimineaţă şi am atâtea de făcut astăzi. Viaţa poate fi frumoasă dacă ştii cum să o faci astfel…

Anul 2018 e aproape terminat, cu bune şi cu rele s-a dus, vine altul, habar n-am cum va fi, sper doar să fie unul ok, să fim sănătoşi şi să ne bucurăm de tot ceea ce avem...La multi ani tuturor!

Undeva la mijloc

 Prefată...

Simţim cum iubirea creşte în noi mai tare cu fiecare gând. Visăm cu ochii deschisi la revederi romantice, la sărutări pasionale, la cuvinte de iubire spuse în şoaptă… Ne inchipuim tot felul de situaţii, de scenarii cu happy-end. Şi într-o zi, ne dăm seama că cel pe care il iubim nu ne răspunde cu aceeaşi monedă.

Poate cu toţii am trecut prin asta, am iubit şi n-am fost iubiţi, sau am fost iubiţi şi n-am dat doi bani pe sentimentele altora.  Nu există o explicaţie pentru felul în care ne comportăm câteodată. Pur şi simplu, se întâmplă şi nu prea ai cum sa eviţi asta. Poţi oare să-i spui inimii pe cine să iubească şi pe cine să nu iubească? Nu ai cum, nu ai nicio şansă să faci asta! Te vei indrăgosti de oameni pe care niciodată n-ai fi crezut că ai să-i iubeşti, te trezeşti cu declaraţii de iubire de la oameni cărora le-ai întors spatele până acum şi nu le-ai arătat niciun gest de interes sau de afecţiune.

Este cert că iubirea neâmpărtăşită există şi foarte mulţi ne confruntăm cu ea. Şi este tare să fii respins, o durere greu de exprimat în cuvinte îţi cuprinde sufletul şi te rupe în două. Suferi ca un câine şi te întrebi cum ai ajuns în situaţia asta. Apoi ieşi în oraş cu prietenii şi te îmbeţi. Odată, de două ori, de nenumărate ori într-o perioadă desul de scurtă. Iubirea nu ţine de celălalt, de modul în care acesta alege să-ţi răspundă, ci de capacitatea ta de a iubi şi de a-ţi dărui iubirea.

Nu am solutii salvatoare, nu am metode sau sfaturi care sa te ajute sa anihilezi durerea. Sunt doar un psiholog banal, nu pot face minuni. Poate dacă nu te vei mai împotrivi şi te vei abandona iubirii din sufletul tău, lucrurile vor fi mai uşoare. Teoretic. Cu timpul rănile încep să doară din ce în ce mai puţin, până se aşterne uitarea. Sau poate doar începem să ne obişnuim cu durerea aceea în suflet şi cu faptul că cel iubit nu este prin preajma. Cu toate că nu-l găseşti pe nicăieri, începi să-l vezi pretutindeni. Cum poţi să spui că nu-l ai când el este acum o parte din tine, când îl vezi în tot ceea ce te înconjoară? Iu­birea din tine este tot ceea ce ai nevoie. De fapt, iubirea a fost dintotdeauna înlăuntrul tău şi acum doar s-a manifestat mai intens. Iubirea sălăsluieşte înlăuntrul fiecăruia dintre noi din clipa în care ne naştem şi aşteaptă în permanenţă să fie descoperită. O viaţă fără iubire este lipsită de însemnătate. Indiferent despre ce fel de iubire este vorba.

Puterea de a merge mai departe este în tine, trebuie doar să-ţi propui să uiţi. 

Este numai alegerea ta. 

Cu ce vrei să-ţi condimentezi viaţa? 

Cu regrete, resentimente, furie, ură? 

Sau cu iubire şi armonie?

...

Vocea interioară suntem noi

Sunt curioasă câţi dintre voi au simţit că nu mai pot duce anumite situaţii, altele mai complicate, altele mai simple!? Cred că toţi trecem prin asta, avem momentul acela de epuizare în care ne spunem “GATA NU MAI POT!”. În fapt întotdeauna mai putem, nu primim niciodată mai mult decât putem duce, oricât de clişeic ar suna asta aşa e. De multe ori trecem prin atâtea tornade şi ieşim atât de ciufuliţi din ele dar de undeva… din noi mai găsim fărâmă aia de putere de a ne duce la capăt proiectele şi visele. Găsim puterea de a ne ridica şi de a ne rescrie viaţa.
Uneori avem atâtea încercări prin care trecem şi care ne fură atât de multe, optimismul, pofta de viaţă, zâmbetul, energia şi multe resurse din interior, dar cu toate astea reuşim să vedem luminiţa şi să ne ghidăm după ea.

Ce trebuie să ştim? Că şi atunci când dispare tot, când în jur nu mai avem nimic, tot noi suntem singurii care pot construi. Tot noi suntem stâlpii de rezistenţă şi e o mare greşeală dacă ne aşteptăm de la altcineva să devină stâlpul nostru de rezistentă.

Suntem mult mai puternici decât credem doar că de multe ori nu credem. Ce facem când simţim că nu mai putem? Scormonim bine de tot în noi şi mulţumim că încă mai avem timp să greşim, să ne asumăm şi să ne ridicăm. Mulţumim că încă avem timp să ne reparăm greşelile. Cât timp avem timp, avem orice ne dorim.

Să nu uităm niciodată că acolo undeva ceasul ticăie şi că puterea de ne ridica este singura armă pe care o avem şi care trebuie folosită dacă vrem să ne atingem dorinţele.

Când simţi că nu mai poţi, în fapt încă mai poti… ai nevoie doar de un duş rece şi de tine, de tine pentru a-ţi aminti de scopul tău şi de ceea ce îţi doreşti cu adevărat. Nimeni nu poate să ne trăiască viața. Nimeni nu poate să ne simtă durerea, necazul, nefericirea. Nimeni nu o poate face în locul nostru.

Magia lucrurilor simple

Vorbim cu toţii despre fericire, dar adevărata fericire, stă în lucrurile mărunte care ne taie respiraţia, care ne fac să apreciem oamenii din jurul nostru şi lucrurile care ne învaţă să ne bucuram ceea ce contează cu adevărat. Cu toţii suntem ocupaţi să alergăm după fericire. Deşi ne-o dorim cu ardoare, facem totul pentru a o îndepărta. Paradoxal, nu? Este ca şi cum ai ateriza în nisipul mişcător. Cu cât te agiţi mai tare, cu atât mai rău te afunzi. Fericirea cere timp, simplitate şi aşteptare, pentru a ţi se aşeză pe umăr şi a te urma în viaţă.

Una dintre micile bucurii care îmi umplu viaţa de bine, sunt cărţile. Da, cărţile sunt universul în care îmi place să evadez din cotidianul aglomerat şi ticsit de probleme, griji şi oameni urâţiţi de rău şi nefericire. Îmi place să savurez o ceaşcă plină de cafea sau ceai, să îmbrăţişez o carte şi să nu o las din mâini, până când nu am terminat de lecturat şi ultima pagină plină de frumos. Uneori mi se spune că nu sunt atentă. Da obişnuiam, când mergeam în vacanţă sau să stau câteva zile la cineva, să mă pun într-un colţ şi să rămân acolo cu orele, citind. Poate sunt ciudată, poate sunt orice vrea oricine să mă numească, dar când citesc, sunt cine vreau eu să fiu, în orice parte a globului sau a universului, înconjurată de oamenii cei mai importanţi din viaţa mea.

Îmi place să creez povesti şi să dau viaţa unor personaje care îmi bântuie mintea în nopţile în care somnul nu se îndură de mine. Scrisul şi lectura sunt micile bucurii care îmi umplu viaţa de bine, de frumos, de zâmbete şi linişte interioară. Ştiu cât de importantă este o carte, în special pentru autorul acesteia. Ştiu asta pentru că şi eu lucrez la un volum de cuvinte neliniştite care spera să îşi găsească locul într-un suflet ce are nevoie de ele.

Şi cum să nu ştiu ce este fericirea când o văd în fiecare anotimp, în fiecare carte citită, în fiecare om muncitor care iubeşte ceea ce face, în fiecare gând bun pe care şi-l transmit oamenii, în fiecare sclipire pe care o văd în ochii copiilor şi în fiecare lacrimă de rugăciune din ochii celor mai bătrâni, în fiecare sărut a doi copii care descoperă iubirea împreună, în fiecare surâs al fetei care este aşteptată pe treptele casei cu un buchet de flori în semn de “Îmi pare rău!”, în fiecare strop de ploaie ce ne scalda chipurile după zile toride de vară, în fiecare adiere de vânt care ne face pielea de găină sau în fiecare notă muzicală ce ne gâdila auzul şi ne face să visăm?

Fericirea stă în lucruri mărunte, în oameni buni şi frumoşi care ne fac viaţa mai frumoasă, în fiecare anotimp ce ne dă răgazul de a mai visa, ori în fiecare pasiune care ne însoţeşte prin viaţă. Trebuie să fii fericit, pentru că nimic nu îţi stă în calea spre fericire! Eu citesc, când sunt tristă sau am nevoie de o poveste cu final fericit. Cărţile nu şunt chiar aşa scumpe, chiar nu sunt scumpe, dar au o valoare inestimabilă în viaţa fiecăruia dintre noi.

40+...cu bune si cu rele

Nu stiu cum a fost pentru voi acest an, dar pentru mine a fost tare ciudat. Un an in care am pierdut oameni dragi, dar am si castigat oameni care mi-au devenit dragi. Un an in care era sa iau iarasi totul de la capat, dar m-am redresat mai rapid decat ma asteptam. Un an in care nu am avut probleme majore de sanatate, nu ca asta ar fi ceva ciudat :), dar, sa spunem ca am trecut cu bine pana acum.

Am constientizat in ultima vreme ca e fain sa ai 40 si un pic de ani :) Am trecut peste perioadele de nerabdare, ca totul trebuie sa se intample ACUM si am realizat ca o femeie de 40 si un pic de ani nu te va trezi niciodată noaptea pentru a te întreba la ce te gândești. Îi este indiferent la ce te gândești. Dacă o femeie de 40+ de ani nu va vrea să privească sport cu tine la televizor, ea nu te va bombăni la cap din cauza asta.

Ea se va ocupa ce ceea ce-i place, de obicei cu ceva mult mai interesant. O femeie de 40+ ani se știe destul de bine, pentru a fi sigură cine este, ce-și dorește, și de la cine. Foarte puține femei de această vârstă sunt interesate de părerea ta despre ele sau despre ce fac ele.

Femeile de 40+ de ani au simțul respectului de sine. Ele rar vor ajunge să-ți facă isterie la operă sau într-un restaurant. Desigur, dacă vei merita asta, ele te vor împușca în liniște, dacă vor crede că astfel pot să fugă de responsabilitate.

Femeile mature sunt generoase în laude, deseori nemeritate. Ele știu ce senzație îți oferă nemulțumirea. Femeile de 40+ de ani sunt destul de sigure pe ele pentru ați face cunoștință cu prietenele lor. Femeile mai tinere pot să-și evite chiar și cele mai bune prietene, pentru că nu au încredere în partenerul lor. Femeile mai mature nu au nicio problemă dacă le vei găsi pe prietenele lor atrăgătoare. Ele știu că prietenele lor niciodată nu le va trăda.

Femeile de 40+ de ani au o intuiție de oracol. Nu trebuie să recunoști nimic, ele și așa știu. Femeile de 40+ de ani sunt deschise și sincere. Ele îți vor spune verde în față dacă ești un nerușinat și te comporți ca un nerușinat. Nu va trebui să ghicești care este atitudinea ei față de tine.

Așa că sunt multe motive pentru a admira femeile de 40+ de ani. Poate cel mai important lucru in viata unui om, este felul in care el se comporta cu el. Daca nu te accepti tu pe tine, de ce ar face-o ceilalti? Viata e simpla, noi avem placerea de a o complica in fiecare zi cu temeri si cu ganduri negre nejustificate...restul? e can can...

Cel mai de pret dar al oamenilor: PRIETENII

Viata fara prieteni este ca o masa fara desert. Este evident cat de nesatisfacatoare ar fi lumea in care am putea gusta din toate bucatariile lumii, fara a ne bucura, la final, si de gustul unei prajituri. Prietenia adevarata, insa, este cireasa de pe tort.

Acest gen de relatie este cea mai echilibrata si usor de pastrat dintre toate. In principiu, oricine ar putea sa mentina o relatie adevarata de prietenie, sa respecte anumite reguli si "obligatii" pentru ca apoi sa se bucure de toate drepturile, libertatile si implinirile pe care ti le aduce.

Daca aceia pe care ii numesti prieteni sunt persoanele cu care ocazional te intalnesti in oras la o cafea sau la distractie la sfarsitul saptamanii, notiunea la care incerc sa ajung ti se poate parea usor exagerata.

Acest lucru se datoreaza faptului ca mai nimeni nu vede prietenia ca pe o relatie serioasa, in care trebuie sa depui efort considerabil pentru a o face sa functioneze. Implicarea afectiva si sacrificiile pe care le faci de buna voie si nesilita de nimeni sunt, din punctul meu de vedere, piatra de temelie a unei prietenii ideale.

Usor de spus, greu de facut. Mai ales cand avem la orice pas exemple de prietenii destramate, bazate pe interes sau in care increderea este tradata. Foarte putine persoane inteleg ceea ce inseamna cuvantul "prieten" si responsabilitatile care vin odata cu acest titlu. De aceea, se spune ca intr-o viata gasesti, daca ai noroc, cativa prieteni adevarati.

Iti vine greu sa crezi? Cel mai de insemnatate aspect al unei prietenii adevarate este ca aceasta sa reziste testului timpului, atat la bine, cat si la rau. Statutul unei cunostinte se transforma din "amic" in"prieten" automat, dupa ce ajungeti la un nivel ridicat de intimitate si treceti impreuna peste dificultatile care apar inevitabil in viata.

O prietenie adevarata se bazeaza pe incredere reciproca, iar secretele impartasite prietenilor buni nu trebuie sa ajunga la urechile altora, indiferent de cat de superficial si inofensiv ti se pare. In situatiile stanjenitoare, fii colacul lor de salvare si implica-te in problemele ,la randul lor, vor face acelasi lucru pentru tine.

Impartaseste prietenilor tai adevarati gandurile si secretele si fii sincera in orice situatie - o formula indispensabila pentru orice relatie interumana. Retine faptul ca oricat de rele ar parea lucrurile, minciunile dintre voi vor ingreuna si mai mult o relatie care poate fi salvata. Acelasi principiu se aplica si cand mergi la cumparaturi cu ei. Adauga putina diplomatie in felul in care le critici tinutele sau felul in care arata in bluza pe care si-o doresc. Nu face niciodata greseala de a nu le spune ceea ce crezi cu adevarat, din teama de a-i rani, pana la urma asta face diferenta dintre o prietenie adevarata si restul cunostintelor.

La fel de important este ca niciodata sa nu profiti de pe urma celor pe care ii numesti prieteni. Pana la urma, este o diferenta clara intre un sprijin si un fond de sprijin, iar o relatie de prietenie este caracterizata de factorul "dau si primesc neconditionat".

Iubeste-te pe tine inainte de a incerca sa iubesti pe altcineva! Un prieten bun are intotdeauna incredere in sine, ceea ce pe termen lung inlatura eventuale competitii si sentimente de gelozie. Apoi, demonstreaza frecvent cat de mult ii areciezi, fi constienta de lucrurile marunte pe care le apreciezi la ei si fi mereu alaturi de prietenii tai, indiferent de situatie.

Nu uita ca oricine are o limita, respecta-le pe ale lor si invata sa iubesti micile defecte pe care le au. Daca nu poti face asta cu usurinta si sunt anumite lucruri pe care nu poti sa le digeri, discutati in privat problema si invata sa treceti peste.

Cea mai importanta "regula nescrisa" pe care trebuie sa o respecti atunci cand este vorba de prietenii tai, este aceea de a nu le trada niciodata increderea. A avea prieteni inseamna a fi un om bogat, un om care intotdeauna va avea pe cineva aproape, oricare ar fi directia in care porneste prin viata.

Eu imi iubesc prietenii asa de mult, chiar daca nu le spun prea des asta, dar voi fi intotdeauna mandra sa ii am aproape de mine in orice moment.