Relații sănătoase

Unul dintre miturile care distruge multe cupluri este că iubirea vine de la sine, că a depune efort pentru relația de cuplu este o dovadă că nu iubești și că, dacă partenerul nu știe ce ai nevoie și nu îți „citește” dorințele și nevoile, dă dovadă de lipsă de iubire. Nu spun eu că pană la această varstă aș fi avut cele mai sănătoase relații, (dimpotrivă :) ), dar măcar am incercat de-a lungul timpului să înțeleg cum funcționează și ce spune teoria, viața in doi nu este ușoară de la sine, doar noi o putem face așa.

În realitate, lucrurile stau altfel, iubirea este un sentiment profund și, în același timp o alegere, o decizie, o preocupare activă pentru bunăstarea celui pe care îl iubești. O relație sănătoasă de iubire este o relație bazată pe reciprocitatea sentimentelor, pe grija față de relație, pe autonomia celor doi parteneri și implică o atenție zilnică pentru relație. Relațiile nesănătoase sunt relații de dependență, relații de sacrificiu, abuz sau subjugare, sau relații în care unul dă mai mult și altul primește sau o relație tranzacțională, de tipul “dau dacă îmi dai”. Într-o relație de iubire sănătoasă, pentru ambii parteneri relația de cuplu este o prioritate. Și sunt preocupați pentru menținerea pasiunii în cuplu.
Ce fac partenerii într-o relație de cuplu fericită?

Partenerul nostru are nevoie de atenția noastră, are nevoie să fim prezenți alături de el, fără alți distractori cum ar fi telefonul, internetul, Facebookul sau grijile legate de muncă. Când suntem prezenți putem fi empatici, putem să îl ascultăm pe celălalt, să îl observăm. Așa vom ști ce îi face plăcere, ce îl preocupă, ce dorințe și vise are. Ajungem să îl cunoaștem. A cunoaște înseamnă a iubi. A-l înțelege pe celălalt este un gest de iubire.

Partenerul nostru are nevoie de îmbrățișările noastre zilnice; momentul când ne vedem este un moment de bucurie și apropiere fizică. Care este primul gest pe care îl fac față de partener când îl văd? Mă duc către el și îl îmbrățișez cu toată dragostea mea sau îmi văd în continuare de ceea ce fac? Avem nevoie și noi și partenerul nostru de atingeri fizice zilnice cu tandrețe, avem nevoie să ne ținem de mână, să ne atingem când suntem la masă, când ne uităm la un film, să ne spunem cuvinte frumoase, „mi-a fost dor de tine”, „te iubesc atât de mult”, „mi-ai lipsit, mă bucur să te văd”. Când nu am trăit în trecutul nostru afecțiunea exprimată fizic s-ar putea să ni se pară ciudată și nenaturală nevoia partenerului de atingeri fizice tandre zilnice și este nevoie de un efort să oferim acestuia ceea ce are nevoie. „Că doar el știe că îl iubesc, de ce are nevoie și de îmbrățișări? Că doar nu suntem copii!”

O greșeală frecventă a unor cupluri este că percep gesturile partenerilor ca și cum li se „cuvin”, că le „merită” și că a aprecia un gest simplu pe care îl face partenerul este „fără rost”. De exemplu, să spui „mulțumesc” pentru pregătirea mesei sau pentru un favor pe care ți l-a făcut celălalt. Nimic nu ni se cuvine în relația cu partenerul, ceea ce face partenerul pentru mine este un efort, este atenția lui pentru mine, este preocuparea lui pentru bunăstarea mea. Și celălalt are nevoie de aprecierea noastră. Zilnică. Cât de mult înseamnă el sau ea pentru mine, cât de important este pentru mine, exprimată prin gesturi concrete și cuvinte. Avem nevoie de ambele. Când sunt numai vorbe sau numai gesturi atunci avem un sentiment de insecuritate. O altă barieră în aprecierea partenerului este convingerea sau nevoia de a avea dreptate în cuplu.

O relație bazată pe iubire și atașament are nevoie de apropiere sexuală și emoțională. O viață sexuală activă oferă cuplului apropierea fizică și emoțională de care ambii parteneri au nevoie. Lipsa acesteia duce la distanță, răceală. Ignorarea acestor nevoi este o formă de lipsă de preocupare sau chiar pedeapsă față de partener. Atitudini de genul „nu mai avem timp și de sex”, „suntem prea obosiți”, „copiii ne iau din energie”, „sexul este o datorie” sunt nesănătoase pentru un cuplu. Mergem în pat în același timp cu preocuparea pentru nevoile sexuale ale partenerului.

O relație sănătoasă de cuplu este o relație în care acceptăm diferențele și incompatibilitățile din cuplu și rezolvăm conflictele și tensiunile fără teama de conflicte sau fără convingerea că. dacă ne certăm, înseamnă că nu ne potrivim sau nu ne iubim. În situații de conflict sau divergențe ne dezvoltăm, evoluăm atunci când învățam să ascultăm, să-l înțelegem pe partener și să nu reacționăm la reacțiile celuilalt cu criticism, agresivitate fizică sau verbală, retragerea afecțiunii.

Ne acceptăm vulnerabilitățile sau punctele sensibile și ne sprijinim partenerul în dezvoltarea lui. Fiecare dintre noi datorită experiențelor trecute avem puncte sensibile, vulnerabile. Avem nevoie să comunicăm partenerului care sunt ele pentru a știi cum să răspundă fără să ne rănească.

Învățam lucruri noi împreună, ne jucăm, râdem, ne distrăm, ne sprijinim partenerul în a-și urma visele. Suntem loiali și fideli partenerului. Ne iubim!!

Plăceri (ne)vinovate

Se întâmplă ca atunci când întâlnim asocierea de plăcere (ne)vinovată gândul ne fuge rapid la un aspect negativ. La un viciu. La ceva ce ne poate afecta organismul. De prea puține ori ne gândim, cu adevărat, că acea plăcere poate fi vinovată doar prin simplul fapt că noi îi atașăm un sentiment de vinovăție sau ne așteptăm ca și cei din jurul nostru să fie de acord cu plăcerea noastră. Să privim lucrurile dintr-un alt unghi ne ajută să înțelegem ceea ce ne face fericiți și de ce, dar și să ne asumăm ceea ne place. Totul într-un mod conștient.

Fiecare dintre noi are o plăcere vinovată. Fiecare plăcere vinovată este, de fapt, o pasiune puternică pe care o avem, este o sursă de bucurie autentică și de conectare cu noi. Este o plăcere care ne face fericiți și nu trebuie să ascundem acest lucru. Trebuie doar să o trăim, să o simțim și să ne bucurăm conștient de ea. Fiecare plăcere vinovată este, de fapt, o pasiune puternică pe care o avem, este o sursă de bucurie autentică și de conectare cu noi.

O plăcere vinovată este capabilă să ne transmită emoții puternice și pozitive, care duc spre o împlinire ce vine din interiorul nostru. Care nu depinde de factorii externi, ci doar de atenția noastră. Alergatul, cititul, scrisul, călătoriile, muzica, condusul, gătitul, de ce nu chiar sex-ul, cafeaua, alcool-ul sau ciocolata sunt cele mai nevinovate plăceri vinovate dintre toate câte există. Ele îți transmit emoție, trăiri unice, au grijă de tine și te ajută să îi surprinzi și pe cei din jur oferindu-le în dar o carte preferată, o călătorie într-un loc nou sau o orice altceva le provoacă plăcere.

Viața este destul de dificilă și complicată, în mod special dacă activitățile pe care le faci zi de zi, te pun în legătură cu diverse persoane. Astfel, din când în când, fără a te orienta spre o extremă, acceptă-ți micile “plăceri nevinovate” și asigură-ți timpul necesar pentru a te face singur fericit. Fericirea este cheia succesului, iar pentru a o atinge, este nevoie să îți acorzi îngrijirea de care ai nevoie, încercând să te concentrezi pe elementele pozitive și benefice din orice experiență pe care o trăiesti. Recuperează-ți motivația, entuziasmul și energia de care ai nevoie, prin activități plăcute. Gândește-te câteodată doar la tine, funcționează :)

O generație de rătăcitori

       
Oare de ce sunt relațiile atât de grele în ziua de astăzi? De ce oamenii au devenit brusc atât de ineficienți în a face o relație să ţină? Am uitat cum să iubim? Sau mai rău, am uitat ce este dragostea? Am îmbătrânit? Așa se înâmplă de la o anumită vârstă?

Eu aș spune că de fapt nu suntem pregătiți. Nu suntem pregătiți pentru sacrificii, pentru compromisuri, pentru iubirea necondiționată. Nu suntem pregătiți să investim tot ceea ce este nevoie pentru a face o relație să meargă. Nu lăsăm dragostea să crească, o lăsăm să plece înainte de vreme.

De fapt cred ca noi nu căutăm iubire, căutam doar emoții. Vrem pe cineva cu care să ne uităm la filme și să mergem la petreceri, nu pe cineva care să ne înțeleagă chiar și în cele mai adânci tăceri ale noastre. Ne petrecem timpul împreună, nu ne facem amintiri.

Nu vrem o viață plictisitoare. Nu vrem un partener de viață, vrem doar pe cineva care să ne poată facă să simțim că trăim. Când emoția se estompează, descoperim că nimeni niciodată nu ne-a pregătit pentru lumea asta. Nu credem în frumusețea predictibilității, deoarece suntem prea orbiți de fiorul aventurii.

Ne scufundăm în inconveniențele vieții , fără a lăsa loc pentru iubire. Nu avem timp să iubim, nu avem răbdare să ne ocupăm de relații. Relațiile nu sunt altceva decât conveniență.

Mai degrabă preferăm să petrecem o oră cu o sută de oameni decât să petrecem o zi cu una singură. Credem în “opțiuni”. Suntem oameni “sociali”. Credem mai mult în întâlnirea oamenilor decât în cunoașterea lor. Suntem lacomi. Vrem să avem totul. Intrăm într-o relație la cea mai mică atracție, și ieșim în momentul în care găsim pe cineva mai bun. Nu vrem să scoatem cele mai bune lucruri din acea persoană. Vrem ca ei să fie perfecți. Ne întâlnim cu o mulțime de oameni, dar rareori le dăm o șansă reală. Suntem dezamăgiți de toată lumea.

Tehnologia ne-a adus mai aproape, atât de aproape încât este imposibil să respiri. Prezenţa noastră fizică a fost înlocuită de texte, mesaje vocale şi apeluri video. Nu simțim nevoia să mai petrecem timp împreună.

Suntem o generație de “rătăcitori” care nu vor rămâne prea mult timp la un loc. Credem că nu suntem destinați relațiilor. Nu vrem să ne liniștim. Chiar și gândul este înfricoșător. Nu ne putem imagina să fim cu o singură persoană pentru tot restul vieții noastre. Plecăm. Noi disprețuim permanența ca şi cum ar fi un rău social. Ne place să credem că suntem “diferiți” decât ceilalți. Ne place să credem că nu ne conformăm normelor sociale.

Nu am zbura spre o zonă îndepărtată pentru a vedea persoana pe care o iubim. Ne-am despărţi din cauza distanţei. Suntem prea sensibili pentru iubire. Prea sensibili pentru binele nostru.

Suntem o generație speriată – speriată de dragoste, de angajament, de suferinţă, de frică să nu ne distrugem inimile. Ne ascundem în spatele zidurilor pe care ni le-am creat, căutând iubire și fugind în momentul în care o găsim cu adevărat. Noi dintr-o dată “nu putem face față”. Nu vrem să fim vulnerabili.

Cred că noi nici nu mai punem preţ pe relații. Câţi dintre noi i-am lăsat pe cei mai minunați oameni pentru “ceilalți pești din mare”? Sau noi de care parte am fost?

Pentru că nu mă pot abține

   
Mă uitam în trecutul apropiat și constat că 2020 ne-a dat toate planurile peste cap prin urmare, majoritatea nu prea mai fac planuri pentru 2021. Deja o băgăm pe aia clasică, să fim sănătoși, dacă avem noroc să scăpăm și de Coronavirus și să revenim oarecum la normalitate va fi un mare bonus. Parcă nu mai îndrăznim să planificăm, să sperăm, și eu tocmai de asta zic că ar trebui să ne facem planuri pentru acest an, chiar dacă vor fi planuri mai modeste.

Eu aș vrea să planific minim 2 concerte, poate chiar mai multe dacă s-ar putea, 2020 a fost prea mult despre muncă și prea puțin despre distracție.

Aș planifica ca minim 1 weekend să fiu plecată de acasă în fiecare lună, să descopăr locuri, orașe, poate chiar țări noi, dacă își revine și turismul extern :)

Totodată aș planifica să stau mai mult la povești cu prietenii pe la terase în fața unei sticle de vin, și mai puțin acasă.

Evident, nu toate planurile ni se vor îndeplini, e posibil chiar să fie date peste cap la fel ca cele din 2020. Totuși, eu zic că trebuie să planificăm, să avem o direcție, pentru că alternativa ar fi să nu mai sperăm la nimic, să ne resemnăm și să așteptăm. Și parcă am făcut deja asta, un an întreg, nu?