Cine spune ca nu da doi bani, minte!

Prin natura muncii mi-am petrecut o mare parte din viata intrebandu-ma daca oamenii ma accepta, daca sunt suficient de demna pentru a sta in compania anumitor persoane, daca este ok ceea ce fac, daca cei din jur ma aproba sau daca ma plac. Astazi lucrurile s-au schimbat. Eu m-am schimbat… Astazi sunt vindecata. Desi cateodata ma mai doare… intalnesc din cand in cand persoane care ma fascineaza, si pe care, recunosc, le-as vrea in viata mea. In calitate de prieteni, de profesori, de metori, de iubiti. Se-ntampla uneori ca si ele sa ma placa. Alteori oamenii pur si simplu nu ma vor in vietile lor. Si, da, n-am sa mint, doare! Si ma intreb: “de ce?”, “ce nu am facut bine?”, “unde am gresit?”, “ce e in neregula cu mine?”. Ca apoi sa inteleg ca nu este nimic in neregula cu mine, si ca, desi uneori gresesc, desi uneori sunt impulsiva, si actionez fara a sta prea mult pe ganduri, in realitate sunt mai mult decat greselile mele, sunt mai mult decat reactiile mele. Iar oamenii care merita sa fie in viata mea, sunt cei care reusesc sa vada dincolo de asta. Ei nu ma judeca in functie de ceea ce am facut, ci in functie de ceea ce as putea face.

Sa recunoastem: este imposibil sa nu-ti pese. Cine spune ca nu da doi bani, minte! Toti ne dorim aprobare, validare, acceptare. Si nu exista om caruia sa nu-i pese nici macar un pic atunci cand este criticat, judecat, respins sau ignorant. Unii sufera mai intens, altii trec mai repede peste asta. Oricum ar fi, pe fiecare dintre noi ne afecteaza. Indiferent de situatie, am invatat ca pentru a reusi sa iti revii si sa iti mentii nivelul stimei de sine ridicat, este nevoie sa intelegi ca: oamenii te judeca chiar in acest moment. Da, se intampla chiar acum! Unii oameni nu te plac si nu poti face nimic in privinta asta. Nu este nevoie sa renunti la tine, sa te transformi, sa uiti de valorile tale pentru a-i face sa te accepte. Oamenii te respecta atunci cand stabilesti limite si nu permiti nimanui sa le depaseasca. Pana la urma, exista persoane care, indiferent de ce ai face, chiar nu te plac. Incerca sa intelegi asta! Nici tu nu placi pe toata lumea :)

Nu ai nevoie ca toata lumea sa te placa. Ce se intampla atunci cand unii oameni nu te plac? Mai nimic! Unii probabil ca sunt cu ochii pe tine, studiindu-ti orice miscare, asteptand cu nerabdare sa dai gres. Se spune ca cea mai buna razbunare este o viata bine traita. Iar daca unii nu te plac si s-ar bucura de raul tau, nu ai decat sa accepti si sa incerci sa te concentrezi doar asupra ta. Viata este prea scurta pentru a-ti face griji de ce cred altii. Poate sunt oameni care nu te plac, dar exista mult mai multi oameni pentru care contezi cu adevarat.

Oamenii tai sunt cei care conteaza cu adevarat. Pretuieste-i pe oamenii care te-au vazut atunci cand pentru ceilalti erai invizibil. Stiu, am mai spus asta, dar este atat de adevarat incat merita sa repet de fiecare data cand am ocazia. Da, este necesar sa realizezi ca oamenii carora le pasa sunt cei care merita sa primeasca din caldura ta sufleteasca. Relatiile sunt ciudate. Odata ce punem bazele unei relatii, indiferent de natura ei, incepem sa credem ca totul ni se cuvine si trecem mai departe, la a impresiona straini.

In realitate, doar cativa oameni te inteleg, te sustin, te fac sa te simti bine, te fac sa razi si sa te simti cu adevarat tu. Ei sunt cei importanti, ei sunt oamenii care conteaza. Nu poti evita durerea respingerii, dar poti trece mai usor peste ea concentrandu-te asupra acelora care sunt mereu acolo pentru tine.

Stresul: inamic sau aliat

M-am trezit cu gândul la ceea ce inseamnă stresul din viața noastra și  la cât este de benefic pentru noi. Fiecare dintre noi a simțit stresul, a trăit emoțiile negative și sezația de nod în stomac, de încordare sau de neliniște. Stresul e de multe ori văzut ca ceva exterior nouă: „Mă stresează situația X” și foarte frecvent nu ne dăm seama ca de fapt stresul este ceva foarte personal și subiectiv.

Fiecare dintre noi a simțit stresul, a trăit emoțiile negative și sezația de nod în stomac, de încordare sau de neliniște. Stresul e de multe ori văzut ca ceva exterior nouă: „Mă stresează situația X” și foarte frecvent nu ne dăm seama ca de fapt stresul este ceva foarte personal și subiectiv.

Stresul presupune disconfort, emoții negative, dar și modificări în felul în care corpul nostru funcționează. Aceste modificări apar pentru a ne ajuta să ne confruntăm cu situații la care e nevoie sa ne adaptăm, pot să fie situații dificile, dureroase sau importante pentru noi.

Vrem sau nu să scăpam de stres?

Depinde de tipul de stres. Am auzit la un moment dat comparația dintre stres și corzile unei vioare. Dacă sunt prea puțin întinse sună urât, dacă sunt prea tare întinse e posibil să se rupă, trebuie să fie la un anumit grad întinse pentru ca vioara să sune bine. Exact la fel e și cu stresul, dacă e prea puțin suntem apatici, nemotivați, ineficienți, dacă e prea mult suntem agitați, dezorganizați și iritabili. Dacă stresul e la un nivel optim și dacă evaluăm stresul ca fiind o stare care ne ajută să funcționăm eficient acesta ne poate stimula să ne adunăm resursele necesare pentru a face față cu succes provocărilor.

Așadar când vine vorba de stresul acut legat de situații care apar inevitabil în viata noastră e mai eficient să îl acceptăm și să îl vedem ca pe ceva benefic care ne poate motiva. Dacă vorbim însă de stresul cronic e important să îl eliminăm. Și dificultatea este că tocmai acest tip de stres este mai greu de combătut, pentru că de multe ori persoanele nu îl mai observă, se complac în situația respectivă și resimt doar efectele fizice și emoționale ale acestora. Sunt acele persoane care au probleme de sănătate, merg la medici încercând să identifice cauzele fără a-și da seama că viața lor de zi cu zi e plină de factori care le scurtează efectiv viața.
Cum poti face față stresului?

Un prim lucru este să nu vedem stresul acut ca și pe o problema ci ca pe o resursă – dacă vedem activarea pe care organismul ne-o da automat într-o situație de stres ca pe ceva periculos nu facem decât să ne amplificăm starea de stres și să ne scădem performanța.

De exemplu dacă aveți de prezentat ceva în fața unui public, stresul pe care îl vetiresimți poate să vă ajute sau să vă blocheze. Dacă dumneavoastră vă gândiți că e ceva nociv, că nu o să mai puteți vorbi dacă veți simți că vă transpiră mâinile sau vă tremură vocea – probabil veți avea mari dificultăți în a ține prezentarea respectivă.În schimb dacă veți vedea reacția de activare dată de stres ca și pe una benefică carevă poate ajuta să vă concentrați pe tot ce aveți de spus, să vă motiveze să prezentațicât mai bine tema respectivă cu siguranță veți avea o performanță mai bună. Gasiti mai multe detalii despre stresul acut si cronic in articolul.

În ceea ce privește stresul cronic putem lua următoarele măsuri:

Ce anume contribuie la starea de stres: probleme de comunicare, problemele la locul de muncă, anumite probleme nerezolvate?

Efectele stresului pot să fie la nivel fiziologic – palpitații, scăderea poftei de mâncare, oboseală; la nivel de gândire –dificultăți de concentrare sau blocaje; la nivel emoțional – iritabilitate, tristețe, dificultățiîn a ne bucura; și la nivel de comportament – izolare, consum de alcool, fumat excesiv sauscădereaperformanțelor la serviciu.

 În funcție de cauzele stresului trebuie să vedem ce trebuie să facem pentru a le face față mai bine. Uneori avem nevoie să comunicăm asertiv, să cerem anumite lucruri, să ne spunem părerea, sau pur și simplu să spunem ceea ce simțim. În anumite situații ține de noi să rezolvăm problema care ne face să ne simțim stresați, căutați soluții și puneți-le în aplicare. Dacă unul dintre factorii de stres sunt conflictele în familie sau la serviciu învățati să le rezolvați, nu ajută pe nimeni să mențineți o stare de tensiune.

Pe de o parte e important să avem persoane în jurul nostru care ne pot ajuta pe de alta parte socializarea și comunicarea cu cei din jur sunt factori de protecțieîmpotriva stresului.

Sunt lucruri relativ simplu defăcut însă multe persoane ignoră efectul nociv pe care îl are stresul cronic asupra organismului nostru. Schimbați-vă stilul de viață – mâncați sănătos, dormiți suficient, faceți mișcare, dezvoltați un hobby. E important sa faceti aceste lucruri pentru a preveni bolile asociate stresului. Încercați să faceți ceva pentru sănătatea dumneavoastră în fiecare zi.

E important să avem încredere în noi, să credem că putem face față factorilor de stres, să avem obiective personale și planuri pentru atingerea lor.

Un studiu recent arată ca ajutarea celor din jur este un factor de protecție împotriva efectelor nocive ale stresului. Astfel dacă stresul e o problemă prezentă în viața dumneavoastră încercați să ii ajutați pe cei din jur și asta va scădea efectele negative ale stresului asupra sănătații dumneavoastră.

Atunci când știți că urmează o perioadă mai dificilă încercați să înlăturați alți factori de stres din viața dumneavoastră sau să vă asigurați că aveți resursele necesare pentru a-i face față.

Invatati o tehnica de relaxare, aceasta va poate ajuta sa combateti efectele negative ale stresului asupra sanatatii dumneavoastra.

Uneori schimbările pe care trebuie să le facem în viața noastră sunt foarte dificil de realizat și e nevoie să cerem sprijin de specialitate. Dacă simțiți că nu reușiti să faceți față singuri situației, că sunteți copleșiți de stresul din jurul dumneavoastră, cereți ajutorul unui psiholog, acesta vă poate ajuta să implementați strategii personalizate pentru controlul stresului.

Am avut parte de multe situații și momente stresante care m-au îndemnat să studiez problema ca să-i pot face față, la fel ca mulți dintre noi, cu teoria stau bine, devine mai complicat cu practica, dar se poate, credeți-mă că se poate, la un moment dat se poate.

Copil sau adult?

Nu voi vorbi astăzi despre atitudine copilăroasă ci despre mecanismele de apărare pe care le avem cu toții dezvoltate din copilărie. Uneori, în locul adultului serios, maturi și responsabil pe care ne place să-l privim în oglindă, acționează copilul rănit mai de mult. Tot acolo este și încă suferă. Poartă diverse măști, pe care le vom discuta pe îndelete.

Cine folosește măști?

Conștiința de sine, acceptarea fricilor și defectelor precum și recunoașterea propriilor mecanisme patologice este pe cât de dificilă pe atât de necesară pentru dezvoltarea personală. Când suntem puși față în față cu noi înșine avem tendința de a fugi, ceea ce este un lucru foarte ușor de înțeles. Ne este greu să recunoaștem că nu suntem perfecți, mai ales când toți oamenii din jurul nostru afișează o viață lipsită de vulnerabilitate. Trăim cu convingerea că ceva este fundamental în neregulă cu noi. Toți suntem vulnerabili și toți avem mecanisme de apărare. Așa am supraviețuit până acum.

De ce uneori suntem dezamăgiți de modul în care acționăm?

Daniel Goleman în Inteligența Emoțională, descrie cum există un creier rațional și un creier emoțional. Dacă te-a luat vreodată gura pe dinainte sau ai acționat impulsiv pentru ca mai apoi să constați că ai fost prost, este extrem de probabil să fii acționat sub influența creierului emoțional.

Când percepem inconștient o situație ca pe un pericol, nu avem timp să analizăm lucrurile – deci să accesăm partea rațională a gândirii. În schimb, controlul este preluat de parte emoțională, care acționează mult mai rapid.

De ce acționăm în modul în care acționăm?

Copilăria este plină de decizii iraționale pe care le luăm, inconștient evident. Fără abilitatea de a ne explica rațional lucrurile, jonglăm cu noțiunile pe care le avem pentru a putea accepta și integra evenimentele din jurul nostru. Pe moment, toate acestea ne ajută. Devenind adulți, teoretic am putea să ne resetăm modul de gândire însă, nefiind conștienți că am integrat mecanismele respective, ele fac în continuare parte din viața noastră de zi cu zi. Mai mult chiar, pot fi chiar percepute de ceilalți ca parte a personalității, ne poate afecta viața de familie, relațiile cu prietenii și schimba complet modul în care ne raportăm la noi.

Repet, nu există niciun individ care să nu aibă traume din copilărie. Majore, minore, un simplu ignorat 5 minute pentru că părinții erau epuizați sau abuz sexual, cu toții suntem afectați din copilărie.

Totul este ok, sunt bine, nu este necesar să schimb nimic deși nu simt nimic.

Este ca o falsă împlinire și împăcare cu viața. Oamenii aceștia pot fi percepuți ca delăsători și vor declara că nu simt nimic în situații în care majoritatea ar simți ceva. Le este greu să își asume vreo responsabilitate cu implicație emoțională și deci nu formează niciun tip de conexiune profundă, se înstrăinează de familie, sunt reci în relațiile de cuplu și au prietenii superficiale.

La  mulți ani nouă!!!