Faith and me

“Numai când vei iubi un animal vei simti iubirea cu toată inima”, așa zicea Anatole France și mare dreptate avea. Există o grămadă de oameni ca mine care le iubesc, le oferă un adăpost, și au cel putin o poveste emotionantă legată de animalul de lângă ei. Postarea de astăzi este pentru cei multi dintre voi pentru care animalele sunt familie. Este despre cei care spun sus și tare “Câinele meu face parte din familia mea".

Pentu cei care au in familei un animal. Pentru ei exista un loc unde animalul este tratat fix așa cum il tratati voi. Ca pe un membru al familiei. Câinele este membru cu drepturi depline al familiei tale. Cât timp este pui, câinele este precum un copil care trebuie educat, îndrumat, învățat cum să se descurce. Câinele este responsabilitatea ta și trebuie să-i acorzi îngrijirea necesară: apă la discreție, mâncare adaptată nevoilor nutriționale, jucării, controale la veterinar, vaccinări. Câinele este cel mai bun prieten. Este familia ta. Îl vei ține aproape și-l vei iubi așa cum merită, fără a-l înstrăina sau abandona.

Ce te faci atunci când prietenul tău are probleme de sănătate? Gășești cea mai bună solutie așa cum ai face pentru orice alt membru al familiei. Eu nu am făcut niciodată diferenta intre problemele mele și ale patrupedului meu. Am găsit de fiecare dată cea mai buna solutie, așa cum am făcut și zilele trecute. Nu aș fi putut să stau impasibilă să văd cum Faith suferă. Vineri dimineata m-am trezit cu ea paraplegică la membrele inferioare, să te tii bine ce panică mi-am luat. Am alergat cu ea in stânga și in dreapta, am apelat la prieteni si familie care intotdeauna au fost lângă mine, am așteptat ambulanta veterinară la ora 1 noaptea (chiar dacă in vreme de pandemie a fost straniu, ne-am sălbăticit in casă, dar asta este o altă discutie :) )

Ideea este că am ajuns la Dl. Doctor Lucian Fodor, HappyPet Timisoara, a văzut in 30 de secunde care este problema și mi-a explicat solutia. După 48 de ore Faith era operată, după alte 24 de ore se mișca și peste 5 zile chiar se grăbea. Problema ei a fost una la coloana vertebrală (sindrom cauda equina), problemă neurologică. Faith acum este bine, se recuperează frumos, vom incepe și tratamentul de recuperare iar in curand ne apucăm să adunăm iarăși crengile de pe Take Ionescu :)

Mi-aș dori să stiu ca cei care au animălute (suflete) de companie le vor trata bine de fiecare dată și se vor strădui să găseasca solutii. Eu ma strădui să ajut si animălutele comunitare, chiar daca nu pot să o fac in momentul de fată decat prin suport material, dar o fac, nu sunt o ignoranta. Eu stiu că ce dai aia primești inapoi.

Asa cum in cazul Zorrei am fost recunoscătoare echipei de medici veterinari care a tratat-o, la fel sunt și acum, chiar am un respect profund fată de oamenii care fac cu seriozitate și profesionalism ceea ce fac. Familia mea este in continuare completă, eu și Faith stăm pe baricade. Un simplu multumesc din inimă nu exprimă recunoștinta mea pentru Dl. Doctor Lucian Fodor și echipa HappyPet Timisoara

Egalitate de sanse

Femeile si-au castigat de-a lungul timpului tot mai multe drepturi si au dobandit egalitatea mult ravnita intre sexe. Dar suntem cu adevarat pe picior de egalitate cu barbatii? Eu nu sunt convinsa in proportie de 100% :)

In intreaga societate contemporana, avem libertatea sa ne construiam viata dupa placul nostru, sa ne alegem domeniul in care vrem sa lucram, sa decidem singure in privinta partenerului de viata potrivit pentru noi sau a prieteniilor pe care le legam. Aceste lucruri fac parte astazi din normal, dar stim cu totii ca nu a fost dintotdeauna asa, cum nu a fost nici egalitate intre femei si barbati.

Din punct de vedere al carierei, domnii sunt cei care ocupa intr-un procent mai mare functiile importante de conducere, dar noi suntem mai creative decat ei si avem un nivel mai mare de flexibilitate si perseverenta.

Chiar daca drepturile si libertatea femeilor au castigat mult teren in lumea dominata de barbati, sa nu uitam ca in unele tari exista si astazi legi impotriva lor. Marturia unei femei valoreaza jumatate din cea a unui barbat, nu are voie sa conduca masina si nici dreptul sa mearga la un loc de munca fara aprobarea sotului.

Prin modurile de gandire, de vorbire si comportament, suntem libere sa fim asa cum credem de cuviinta si sa ne satisfacem propriile nevoi. Pentru ca, nu-i asa, in relatiile de cuplu moderne, egalitatea intre femei si barbati este dezbatuta si stabilita de ambii parteneri? In sensul ca fiecare isi aduce aportul stabilit, fara prejudecati si constrangeri.

Emanciparea ne da dreptul sa fim mai mult decat iubite, sotii sau mame si sa beneficiam de timpul nostru asa cum vrem. De asemenea, statutul nostru de femei singure nu mai este aspru judecat, asa cum se intampla in vremurile de demult, ceea ce ne permite sa fim independente atat emotional, cat si financiar.

Discriminarea nu ocoleste toate relatiile de cuplu daca vorbim de tari in care femeile nu au voie sa iasa din casa fara permisiunea barbatilor lor sau dreptul sa ceara divortul. Mai grav este ca exista inca forme de abuz fizic si psihic greu de imaginat, peste tot in lume, dar pe care femeile sunt nevoite sa le suporte chiar din partea celor ce ar trebui sa le protejeze si sa le iubeasca. In aceste cazuri, conceptul de egalitate intre femei si barbati este unul mult prea indepartat.

Bagajul nostru emotional

Fiecare om vine pe lume cu un bagaj emotional, bagaj adunat atat in perioada intrauterina, bagaj transmis de mama pe baza a ceea ce a trait si simtit in perioada sarcinii, dar si un bagaj transmis de la ambii parinti, un soi de mostenire emotionala. La acestea se adauga ce simte si i se intampla copilului din momentul in care el isi incepe propriul lui parcurs pe aceasta lume si pentru ca inca este legat de mama printr-un cordon invizibil, el simte si ce simte mama.

Totusi, cat cantaresc emotiile tale? Haideti sa ne imaginam pentru o secunda ca purtam un rucsac. Simti curelele pe umeri. Acum…vreau sa il umpli cu oameni. Incepe cu intalniri obisnuite, prieteni rude, familie, parinti, sot-sotie, iubit-iubita si umple sacul cu emotiile pe care le ai odata cu aceste revederi. Le duci in acel rucsac… Simti greutatea lui. Relatiile tale, cu toata acea incarcatura emotionala din jurul lor, indiferent de sentimentul care le contine, sunt cele mai grele componente ale vietii tale. Simti curelele cum iti intra in piele? Toate acele negocieri si argumente, secrete si compromisuri…… Ai nevoie de toata aceasta greutate? Ce te impiedica sa dai rucsacul jos?

Bagajul emotional este folosit pentru a descrie toate problemele emotionale nerezolvate: traume si stres din trecut si prezent care iti ocupa mintea si datorita carora ajungi sa gandesti negativ asupra problemelor trecute sau actuale pe care nu le-ai rezolvat si pe care nu le-ai acceptat. Pentru a nu fi in suferinta si a nu cara prea mult incearca sa inveti din experientele anterioare, acesta fiind de altfel, un model comportamental benefic tie. Acest lucru include insa si sa ai in continuare bagaje „rele”. Cheia pentru o functionalitate mai sanatoasa consta in a invata sa gestionezi perceptiile si sa te intaresti pe masura ce te maturizezi pentru a raspunde experientei zilnice cat mai bine.

Incarcatura emotionala existenta nu face decat sa ingreuneze, sa te faca sa te blochezi in comportamente vechi, preexistente, nelasandu-te sa faci ceea ce poate ti-ai dori. Acest bagaj poate, de asemenea, interfera cu dorinta ta de crestere profesionala sau cu obiectivele pe care ti le-ai propus, pentru a trai mai bine, cu relatiile tale, cu sentimentul tau de implinire sufleteasca. Sigur ca suntem influentati zilnic de experientele emotionale precedente si de modul in care le interpretam, si ca relatiile viitoare si ele la randul lor vor fi supuse acelorasi perceptii.

Oare acest bagaj emotional este bun sau rau pentru noi? Multi oameni spun ca din pacate, uneori acest bagaj ne si defineste ca oameni. Daca ai un bagaj emotional bun, cu sentimente si nevoi implinite, poate ca greutatea lui va fi mult mai usoara. Daca, insa acesta este rau, nu este ca si cum ai putea scapa de el dupa ce ai adormit! La trezire, rucsacul tau este tot acolo, cu problemele din el, cu temerile, cu sentimentele neimplinite si emotiile tinute in frau.

Sa poti scapa de acest bagaj, presupune un intreg proces. Poti fi constient de multe ori ca gresesti, insa sa persisti in gresala. Nimeni nu este perfect! Si ai nevoie si de timp!

Oare traim intr-o lume nebuna?

Tie cat de des ti se intampla sa spui ca a innebunit lumea sau ca toate sunt pe dos? Ca azi nu mai e ca altadata, ca nu e normal ce se intampla? Momentele in care nu mai intelegi lumea din jur sunt perfecte pentru reflectie. Care sa fie problema? Ce e in neregula cu lumea noastra? Este imposibil ca toti oamenii sa fie la fel. Si e bine, pentru ca tocmai asta scoate in evidenta si ne pune la dispozitie unicitatea fiecaruia. Totul e sa alegem sa le vedem oamenilor frumusetea, indiferent daca formele in care se exprima ni se par ciudate. Sa invatam ca normalitatea nu e intr-un singur fel, ca nu poate fi prescrisa.

Populatia lumii e in crestere, deci adevarata nebunie abia incepe. Cu cat vom fi mai multi, cu atat mai divers ne vom manifesta si ar fi indicat sa ne relaxam si sa ne lasam surprinsi, fascinati si inspirati de nebunia lumii in care traim. Lumea este foarte bine asa cum este – nebuna sau cum vrem sa-i zicem. Cu noi, la nivel individual, este o problema. As zice chiar doua. Una de prejudecati si inca una de exces de logica. Cei care sunt convinsi ca traiesc intr-o lume nebuna sunt oamenii exagerat de logici si mai putin empatici. Avem nevoie atat de empatie, cat si de logica. Empatia fara logica se poate transforma in defect, ne poate impiedica sa vedem realitatea asa cum este ea. Pe de alta parte, realismul exagerat te izoleaza de lume, iar prejudecatile iti saboteaza fiecare relatie din viata ta, inclusiv pe cea cu tine insuti.

De la o vreme reusesc tot mai mult sa nu mai vad lumea ca fiind nebuna, ci pestrita, interesanta. In felul acesta reusesc s-o contemplu, sa fiu atenta fara sa ma mai implic prea mult emotional si fara sa reactionez decat la nevoie. Am devenit observator. Fac adesea exercitiul extraterestrului, adica privesc viata si lumea de parca acum o vad pentru prima data. Analizez detaliile si implicatiile interactiunilor dintre oameni, noile posibilitati ce se nasc cu fiecare alaturare a doua nebunii diferite.

De ce sa privesti oamenii ca fiind dificili? De ce nu fascinanti? De ce sa nu descoperi frumusetea si autenticitatea din spatele „nebuniei”? De ce ai pierde asta? Te vei imbogati cu experiente si informatii pretioase. Sa nu ne refuzam ceea ce nu intelegem. Poate ascunde sensuri noi si utile. A ramane intreg la minte intr-o lume nebuna nu are legatura cu lumea, ci cu tine. Totul tine de intelegerea omului, iar asta depinde de noi insine si de felul in care privim lucrurile, de felul in care intelegem normalitatea, de povestea pe care ne-o spunem despre ea. Noi alegem daca vedem lumea ca fiind nebuna, sau doar interesanta in diversitatea manifestarilor ei.

Pe mine ma ajuta intelegerea nevoilor oamenilor. Nu mai consider lumea nebuna de cand o privesc intr-o lumina noua. Cand ii descopar omului motivatiile, cand sunt atenta la ce spune si la limbajul corpului lui, cand il ascult cu empatie, cand ma deschid cu dragoste si respect, pot sa-i inteleg modul de gandire. Cand nu ii privesc ca pe nebuni, oamenii imi arata fata lor frumoasa. Atunci cand ii privesti pe ceilalti oameni exact asa cum sunt, fara a interpreta nimic la modul personal, este imposibil sa fii ranit de ceea ce spun sau fac ei. Daca veti respecta acest legamant, veti putea calatori in jurul lumii cu inima complet deschisa si nimeni nu va va putea rani. (Don Miguel Ruiz)

Daca avem preconceptii despre lume si oameni, de ce sa nu renuntam la ele cata vreme ne fac rau? De ce sa punem etichete individuale sau colective? De ce trebuie sa incadram lumea in niste limite atat de inguste incat sa poata fi descrisa printr-un epitet: „nebuna”? Lumea este in multe feluri, poate si nebuna, dar riscam sa ne pierdem sanatatea mintala daca nu renuntam la nevoia de a eticheta si la ambitia de a schimba lumea, de a o transforma dupa chipul si asemanarea noastra.

Intrebare simpla: lumea este nebuna pentru ca asa simt eu, sau pentru ca nu e cum am fost invatat(a) ca inseamna normalul?

Iesi din peisaj si din corpul tau si priveste tot tabloul de sus. Cat de normal si de realizabil este sa facem lumea, sau o bucata din ea, sa se muleze pe viata ta? Si cat de util ar fi sa te adaptezi tu la lume, sa te integrezi mai bine, sa folosim tot ce are ea bun in nebunia ei?

Indiferent la ce trebuie sa ne adaptam, calea este de a deveni constienti de sine, in echilibru cu noi insine. Asa ne vom putea deschide lumii, o vom intelege fara sa o judecam si o vom accepta cu toata nebunia ei. Daca te cunosti pe tine si stii ce nevoi ai, ce te face fericit, ce te implineste, nu vei avea probleme ca lumea este intr-un fel sau altul. Vei fi preocupat in a-ti construi viata implinita si a te transforma mergand pe drumul tau, indiferent ce e in jur. Dar cat timp in mintea ta este o contradictie de idei, mai multe convingeri opuse, vei percepe lumea ca pe ceva coplesitor, in care nu mai stii cum s-o scoti la capat. Itele sunt incalcite doar in capul tau. Acolo trebuie facuta ordine si eliminate toate convingerile care iti dauneaza si nu servesc devenirii tale. Incepe cu ideile pe care le recunosti repede ca nefiind ale tale, ci implantate de familie si societate. Cand esti blocat, lumea pare nebuna.

Fa ce simti tu cu viata ta. Nu exista reguli. Tu faci regulile pentru tine. Iar din acest punct, lumea nu va mai fi nebuna, pentru ca nu va mai conta. Cand vezi drumul drept inaintea ta, nu te vei mai concentra la padurea intunecoasa de la stanga cu uscaturile ei, nici la lacul adanc plin de crocodili de la dreapta cararii. Este foarte important unde te plasezi, de unde privesti totul. Inainte priveai lumea din mijlocul padurii sau din lac, acum o privesti de pe cararea ce trece printre ele. Drumul era acolo si inainte, dar tu vedeai doar o padure si un lac nebune si pline de primejdii.

Lumea este nebuna pentru ca ne concentram pe felul in care este ea, nu pe felul in care suntem noi. Si pentru ca presupunem din capul locului ca noi suntem normali. Sau ca poteca din padure este singura, iar lacul e capat de drum. Intreaba-te atat: imi foloseste la ceva sa privesc lumea ca fiind nebuna?

Sa lasam lumea sa fie in "n''miliarde de feluri si sa ne preocupam de felul in care ne adaptam noi la ea.

Poate lumea nu e prea nebuna. Tu esti prea normal :)