Mda, s-a mai terminat o săptămână, mâine e iarăşi sâmbătă şi îmi propun ca în acest weekend să dorm, să mă odihnesc, să mă plimb mai mult cu Zorra şi să mă bucur de Formula 1. Am început cu o săptămână în urmă să stau cu prieteni dragi, să mă bucur de prezenţa lor şi să îmi omor timpul puţin pe care îl mai am liber.
Mie îmi prinde tare bine să îmi omor timpul liber, pentru că altfel mi se derulează prin faţa ochilor imagini pe care nu le mai doresc în viaţa mea. Nu sunt omul care să şteargă cu buretele trecutul, sunt recunoscătoare pentru fiecare moment, dar prefer să nu mai am timp să mă gândesc la el, să-l las acolo, frumos ambalat în cutiuţe şi neatins o bună bucată de vreme. Măcar până în momentul în care nu o să mai doară.
Mi s-a spus zilele trecute că sunt un om prea bun, că ar trebui să învăţ să-i urăsc pe cei care mi-au făcut rău şi poate m-aş simţi mai bine. Eu în schimb nu sunt de acord cu asta, ura nu are ce căuta în viaţa mea, mai ales faţă de oamenii pe care îi iubesc. Pot să trec peste momentele dificile şi să spun: punct şi de la capăt, dar nu pot să urăsc şi sper să nu o fac niciodată. Ura nu este un sentiment plăcut şi benefic pentru sufletul nostru, nu face altceva decât să atragă în viaţa noastră energie negativă.
Ca să trec la lucrurile frumoase de săptămâna ce tocmai a trecut ar trebui să pomenesc de frumoasa lansare de carte la care am participat miercuri, unde Moni Stănila a lansat "Sagarmatha" şi Alexandru Vakulovski cartea "Daţi foc la cărţi". Le-am savurat pe amândouă, pe fiecare vers în parte şi m-am bucurat de marele privilegiu de a-i avea prieteni pe autori.
Moni Stănilă
"...mă nasc la capătul răbdării
al foametei şi al bolilor
mă nasc să conduc foamea la disperare
să stăpânesc lumea altfel decât cei dinaintea mea..."
Alexandru Vakulovski
"citesc:
sufletul tău gol Isuse
tu eşti litera Şi
spaţiul gol dintre rânduri
citesc: eşti dat dracului Doamne"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu