Aici și acum!!!

Nu știu voi, dar eu de multe ori îmi dau seama că atunci când privești din afară, viața pare așa… o punte între trecut și viitor. De cele mai multe ori ne trăim viețile așteptând… Așteptăm weekendul, așteptăm vara, așteptăm vacanțele, așteptăm serile, așteptăm luna viitoare, așteptăm ziua de mâine! Care va veni, teoretic :)

Ne facem planuri, ne proiectăm viața peste săptămâni, luni, ani. Până la un punct e normal să speri, să visezi, să planifici. Știu, și eu sunt adepta planurilor, dar tot ceea ce contează cu adevărat e ziua de astazi. Nimeni și nimic nu-ți oferă garanția viitorului.

Cred că cei mai câștigați oameni sunt cei care trăiesc în prezent. Cei care trăiesc, ASTĂZI, ACUM, AICI, cu mintea, cu sufletul, cu corpul. Cei care simt clipa.

Când nu așteptăm, ne întoarcem în trecut și analizăm. Cu nostalgie sau cu regret. Comparăm iubiți, experiențe, oameni, acțiuni. Ne judecăm pentru ce-am făcut, pentru ce n-a ieșit, pentru ce puteam face mai bine. Ne sabotăm cu grație prezentul cosumând ceva ce e deja consumat. Învățați-vă lecțiile și mergeți mai departe…cu cât mai repede cu atât mai bine!

V-ați gândit vreodată, oare cât o să regretăm peste ani toate zilele astea pe care le-am trăit, levind prin viață, aștepând…

Trăiești cu adevărat doar atunci când mintea ta este acolo unde ești și tu! Când simți, când te bucuri, atingi, iubești, prețuiești, respiri, privești, când plângi, când speri, când esti dezamăgit…

Da, e un exercițiu greu! O să vedeți ce gălăgie e de fapt în mintea noastră și cât de departe sunt gândurile de corpul nostru, de inima noastră. Ne facem tot felul de griji pentru ce-a fost sau pentru ce va sa fie.

Suntem tentați să ne agățăm fericirea de “atunci când”. Când o să câștig mai bine, o să fiu fericit! Când o să plec de la job, o să-mi fie mai bine! Când o să avem un copil, o să fie minunat, etc.. Când o să, când o să… Cu toate acestea, când o să… e azi, e acum!


Renunțați la tot ce nu e important! Renunțați la șabloane, la frici, la prejudecăți, la reguli, la autocontrolul care vă transformă în roboți! Renunțați să mai trăiți virtual!

Exact asta ne lipsește nouă! Viața trăită AZI, AICI, ACUM!

Jumătăţi de măsură

Femeie tu, femeie eu, Frământări tu, frământări eu. Gândeste bine, femeie, nu te lăsa cucerită de orice impostor de suflete. Mulți dintre ei nu te iubesc îndeajuns. Cum ar putea să te iubească aşa cum meriți? Când patul e prea cald iar inima prea rece. Nu aștepta un bărbat care să îți recite din versuri alese. Fii tu o poezie pentru tine, în primul rând. Bărbatul potrivit te va invita în suflet şi nu-şi va mai dori să pleci.

Nu accepta să porți o bluză care-ți ascunde frumusețea. Cine te vede așa cum ești, te va iubi și dimineața. Căci noaptea, toți iubesc la fel! :)) Nu te lăsa pe locul doi. Nu este un loc câștigător. Tu trebuie sa fii doar prima. Atât in minte cât şi în inimă. Nu savura prea mult cuvinte dulci. Atâta timp cât ele nu se transformă-n fapte. E ca o haină ce nu o să-ți mai placă-n timp. O vei da jos şi vei uita de ea. Nu fi atrasă de un chip frumos. Cele mai multe povești se ascund în interior. Acolo trebuie să cauți. Si vei găsi. La timpul potrivit.

Învață să il iei pe „Nu” în brațe atunci când ochii ceilalți îți urmăresc cu-atenţie trupul. Când inima nu mai tresare demult la ce iubeai cândva. Când celălalt îți vede formele dar nu-și dorește să le deslușească. Nu te mulțumi cu jumătăți de măsură. Nu vei putea gusta întregul. E ca o prăjitură ce-o savurezi pe jumătate atunci când buzele iți sunt desprinse de parfumul ei. Tu ești Femeie, iar o Femeie înseamnă atât de mult. Tu poți să ceri. Chiar totul de la viață … şi ceva în plus. :)

Cu gândul departe

Mă întâlnesc adesea cu acestă situaţie, fiecare celulă din corpul meu ştie că am nevoie de altceva, de o schimbare, dar mă simt paralizată, pentru că nu ştiu încotro să o iau , şi asta pentru că nu reuşeşsc să îmi dau seama ce vreau de fapt. Sunt convinsă că nu numai eu trec prin asta.

Fie că ceea ce faci acum a devenit monoton şi te-ai plictisit, fie că simţi că nu avansezi deloc, că nu te expandezi ca fiinţă umană, fie că auzi în tine o voce care îţi tot repetă că eşti departe de a-ţi fi atins potenţialul maxim, cumva ai aşa o senzaţie de neîmplinire şi o nelinişte care nu îţi dă pace, dar nu poţi încă pune punctul pe i.

De obicei situaţia este legată de ocupaţie, de carieră, dar poate să se întindă asupra aspectelor de viaţă de zi cu zi, asupra relaţiilor sau asupra dezvoltării personale şi evoluţiei spirituale.

Aplicând tehnici de genul “brainstorming”, în care îţi laşi imaginaţia liberă şi aduni idei despre ce ar fi posibil pentru tine, sau faci liste întregi cu posibile răspunsuri la căutarea ta… poate aduce un pic de claritate, dar, din experienţă vă spun, nu prea ajută.

La fel, am văzut că nu funcţionează nici acel motto: “Just do it” – adică doar alege ceva, ca să nu stai prea mult în nehotărâre, ştiind că, într-adevăr, pierzi mult mai multă energie aşa decât dacă ai alege ceva, orice. Riscul aici este să alegi la repezeală, să îţi pară rău, să regreţi imediat de a doua zi alegerea făcută, sau să intri şi mai mult în rezistenţă şi negativitate judecându-te pentru acea alegere şi autoflagelându-te că nu eşti în stare să faci nimic bine…

Dacă însă este vorba de subiecte mai puţin “fierbinţi” pentru tine, de exemplu nu ştii ce vrei în materie de hobby-uri sau de modalităţi de a-ţi îmbunătăţi viaţa socială, cercurile de prieteni, de a întâlni oameni interesanţi, de a servi comunitatea în care trăieşti, etc , da, atunci metoda “încercare şi eroare” este acceptabilă şi poţi testa diferite lucruri pentru a vedea ce îţi place, ce ţi se pare că te inspiră, te hrăneşte, sau te motivează să continui.

Nu te gândi neapărat unde vrei să ajungi, ci ce anume vrei să înveţi între timp, adică ai în vedere procesul, nu rezultatul. Într-un astfel de proces îţi conştientizezi valorile fundamentale, preferinţele, gândurile şi emoţiile, care îţi este adevărul tău subiectiv, personal.