luni, 26 noiembrie 2012

Naşpa nu e sfârşitul


Ce fac doi depresivi când se întâlnesc? pun ţara la cale şi trec peste toate cu zambetul pe buze. Şi nu, nu mă refer la Vadim şi la Băse...cei mai depresivi români...sau cei care îi duc în depresie pe români mai exact...ma refer la doi oameni normali, cu căţel şi cu purcel care trec prin momente mai proaste.

Asta a fost revelaţia serii: naşpa nu este sfârşitul...naşpa este începutul...eu spuneam că aş vrea să fie naşpa mai rar, nu tot o dată la şapte ani, dar na...cum ţii dat aşa să fie. Titlul blogului s-a schimbat de la o foarte veche pasiune de-a mea, aceea de a sări cu umbrela şi de a-mi dispera toată familia că distrug umbrelele. Recunosc că nu m-am ales decât o singură dată cu un picior defect, în rest a fost cât se poate de amuzant. Dar poate de la atâtea sărituri m-am zdruncinat la cap...

Să revenim la cuvântul "naşpa"...belea...năcaz...praf...nasol...naşpa cu spume...şi dexonline.ro ne ajută: náșpa adj.inv. (argoul tinerilor postdecembriști) **1. Urât ◊ „Mi-a luat maică-mea niște blugi, da’ sunt nașpa. Deh, cumpărați după gustul ei...” ♦ 2. Antipatic, nesuferit ◊ „Dacă nu vii diseară la film înseamnă că ești cel mai nașpa individ din sud-estul Europei.” clar...naşpa nu e finalul...e începutul unui scenariu turbat al unor oameni normali căzuţi în depresie datorită ceţei...of, hai că viaţa e frumoasă, chiar aberant de frumoasă, mai ales atunci când întotdeauna te sincronizezi cu oameni la fel ca tine şi te sincronizezi de la un singur gând "NIII".

2 comentarii: