Stare de poezie

Dopuri de plută - Lucian Adam 

Portretul unui gând - Ovidiu Scridon

Întotdeauna mi-.am dorit inspiraţie pentru a scrie versuri, din păcate toată inspiraţia mea s-a redus la puterea de a scrie texte (interesante sau mai puţin interesante) despre o viaţă sănătoasă sau despre viaţă în general. Prietenii mi-au spus în ultima vreme că o stare emoţională mai profundă m-a ajutat să scriu şi texte mai profunde, astfel mă rezum la a citi poezie şi a mă bucura de inspiraţia celorlalţi.

În ultima vreme mi-au picat în mână două cărţi de poezie care m-au atins într-un fel sau altul de fiecare dată când le-am deschis şi le citesc cu multă plăcere. Poate mă leagă ceva şi de autori, sau de starea pe care au avut-o ei atunci când au scris aceste versuri, important însă este faptul că stau cu aceste cărţi frumoase pe noptieră şi le deschid din când în când pentru a mă delecta cu inspiraţia lor.

În această seară am avut o stare mai aparte şi mi-au atras atenţia în special două poezi pe care vi le împărtăşesc şi vouă acum (iertat să-mi fie faţă de autori), nu sunt omul care să facă "reclamă", dar aceste versuri merită împărtăşite.

Lucian Adam

"ploaia îmi este
ştreang la gât.
îţi rostesc numele
cu teama mutului
că-şi va pierde mâinile.
gândul acesta
loveşte de trei ori
lemnul.
când toate scaunele unei mese
sunt egale,
nu mai ştiu pe care să mă aşez.
trimite-mă în pământ
să bat cu inima afară
crucea din mormânt."

Ovidiu Scridon

"Dacă"

Dacă fără voie în povestea noastră
Lucrurile s-au întors pe dos
Mai priveşte-mă o dată prin fereastră
Şi aminteşte-ţi doar ce-a fost frumos.

Dacă privirea ţi-a fost sincer senină,
De ce ochii azi îţi sunt goi?
Chiar dacă-i noapte, în zori va fi lumină
Şi pământul ne suportă oricum pe-amândoi.


Mulţumesc pentru că mi-aţi pus în mână aceste versuri!