Vreau să vină primăvara

Nerăbdarea mă face să-mi doresc ca timpul să zboare şi să mă trezesc într-o dimineaţă de aprilie cu un soare călduţ bătându-mi în geam şi cu cântecul rândunelelor la balcon, iar porumbeii ce mă aşteaptă în fiecare dimineaţă la geam par şi ei mai veseli de când nu mai sunt aşa de multe grade cu minus în termometre.  Planurile pe care mi le-am stabilit pentru viitor mă incită atât de tare, încât stau ca pe ace în perioada aceasta.

Vreau să treacă timpul fără a recunoaşte că el trece de la mine şi nu se va mai întoarce niciodată. Aşa e firea omului când îşi doreşte ceva, aşteptăm cu nerăbdare să ajungem în punctul dorit. Am noroc că a venit luna martie, o lună care a fost întotdeauna frumoasă pentru mine şi plină de evenimente. Mă aşteaptă momente de care nu ştiu dacă o să mă mai pot bucura ca în alţi ani atunci când îi aveam pe toţi cei dragi lângă mine, dar, într-un fel sau altul, o să trec cu bine peste toate. Până acum am trecut cu bine peste ziua de 2 martie, aşteptând ca şi peste celelalte zile din lună să trec la fel.

Zilele acestea chiar am simţit un aer primăvăratic. Un vânt călduţ, un ghiocel rătăcit în faţa blocului, oameni pe stradă fără fulare sau căciuli, oameni nerăbdători ca mine să scape de cojoace şi de factura la întreţinere pe timp de iarnă. Cu toate astea dimineaţa când ies cu Zorra afară să ne plimbăm ne întâmpină un aer rece la ieşirea din bloc...E adevărat că mă gândesc cu nostalgie la toate lalelele pe care le-am semănat în curte şi de care primăvara aceasta eu nu o să mă mai bucur ci o va face altcineva...măcar lalelele sunt alb-violet şi vor menţine o bucată din spiritul Timişoarei în curtea casei...O lună frumoasă vă doresc vouă la fel cum îmi doresc şi mie. O nouă primăvară care să ne readucă la viaţă la fel cum face şi natura din jurul nostru de fiecare dată.