Ce vor femeile

Iubire. Asta vrem. E simplu. Atât de simplu, încât pare foarte complicat. Imaginaţia noastră este prea complexă pentru a accepta simplitatea şi a face din lucruri mărunte poveşti demne de a fi transformate în producţii fără început şi fără sfârşit.  Nu cred că noi ştim mereu când o relaţie merge sau când e pe cale să moară. Începem să avem de multe ori nelinişti, intuiţia ne spune, strigă la noi, într-un fel sau altul. O ignorăm cât putem, împingem inevitabilul cât mai departe, ne agăţăm de speranţe leşinate, poate-poate „îşi va da seama că pe mine mă vrea”. Dar nu, nu există aşa ceva. Dacă te vrea, te vrea şi punct. Dacă te vrea, îţi oferă atenţie acum şi mereu. Dacă te vrea, ţi-o spune. Dacă te iubeşte, te iubeşte şi tu simţi asta. E simplu.

Poate că sunt eu prea prinsă în lumea mea colorată, însă mi-e imposibil să cred că relaţiile sunt împărţite în începuturi dulci şi restul - certuri, stres, oboseală, nervi, gelozii. Cum poate sta cineva într-o relaţie care nu îi oferă linişte, care nu îi aduce zâmbet şi bucurie în suflet? Doar de dragul de a nu fi singur? Mai bine nu. Să mi se spună pretenţioasă, dar ştiu că nu aş putea duce povara unei relaţii în care să fiu singură, în care să cerşesc puţină atenţie şi asta pentru că ştiu şi sper că există şi relaţii frumoase şi senine. Ştiu că există cineva pentru fiecare, acel cineva alături de care să ştii că eşti iubit, cineva care să îţi merite iubirea până la cer şi înapoi.

Am încetat de mult timp să mă mai ascund după deget. Îmi era întotdeauna teamă că, dacă aş fi spus ce simt, ce vreau, de ce am nevoie, îl voi speria pe cel de lângă mine, îl voi supăra şi va dispărea subit. Dacă este să dispară dintr-un motiv sau altul de lângă tine, o va face mai devreme sau mai târziu. Nu are sens. Pentru asta am fost înzestraţi cu grai, să spunem ce avem pe suflet, să cerem, să întrebăm. Nu ajută cu nimic dacă ne apucăm să sperăm că el sau ea ştie, că el sau ea ghiceşte în stele şi gândurile negândite şi nerostite. Nu va şti nimeni niciodată că pe noi ne doare un deget, dacă nu spunem acest lucru.

Vreţi iubire, cereţi iubire, vreţi atenţie, cereţi-o. Aveţi o întrebare al cărei răspuns vă înspăimântă? Atunci puneţi întrebarea, pentru că sunt şanse foarte mari ca răspunsul imaginat să fie doar în capul vostru. Dacă este cumva cel corect, atunci ştiţi unde este uşa. E simplu. Răspunsul este mereu la noi. Întrebarea corectă este dacă putem accepta răspunsul sau ne amăgim cu iluzii?…

Să nu ne mai întrebăm doar ce vor bărbaţii, pentru că şi ei vor acelaşi lucru. Vor să fie iubiţi, vor atenţie. Vor să li se aducă aminte că sunt speciali, la fel ca noi. Când o femeie este tristă, o stea îşi pierde strălucirea. Printre lacrimi va căuta iubire în altă parte. Cu toţii facem acelaşi lucru. Şi aşa o să ajungem în altă poveste. Este atât de simplu…