...lasă, o să treacă toate şi vei vedea că într-o bună zi îţi va ieşi în cale cineva care te va iubi şi va rămâne lângă tine, iar El te va veghea de sus şi se va asigura de fiecare dată că eşti bine...cam aşa sunau vorbele psihologului de servici. Ei întotdeauna au un repertoriu de vorbe frumoase pregătite la pachet împreună cu scormonelile din trecut. Relaţia cu mama ta a fost ok? tatăl tău a fost mereu lângă tine? te-ai bătut des cu sora ta? aşa m-am săturat să le spun de fiecare dată răspunsurile...dacă aş putea avem şi acum psihologul de acum 20 de ani nu aş mai pierde timpul cu explicaţiile. Acum este ziuă şi soarele îşi arată razele călduţe, dar eu nu mă pot gândi la altceva decât la visul de aseară...la el şi la cât mi-a lipsit în ultimii 20 de ani. Închid ochii şi îl văd aruncând pietricele în geam ca să ies şi să îl deschid...să-l iau de mână şi să-l trag după mine în casă. Astăzi o să ascultăm muzică şi o să jucăm şeptică românească...da, de data asta o să mă laşi să câştig pentru că nu vrei să mă superi...Ştiu...ştiu că nu te-ai sinucis şi că nu ai vrut să pleci de lângă mine de bună voie...ştiu că ai fost victima nebuniilor tinereţii tale şi a prietenilor tăi...nu, nu este nevoie să îmi repeţi asta...ştiu că nu erai capabil de aşa ceva şi că iubeai lumea asta şi oamenii dragi din jurul tău...Îţi aduci aminte ultimul brad de Crăciun pe care l-am împodobit împreună? a stat doi ani împodobit până s-a transformat într-o pată complet ruginie...nu am avut puterea de a-l despodobi fără tine...îţi simţeam încă degetele pe globuri şi pe îngeraşul din vârf...ce sună? iarăşi am palmele transpirate...of...e telefonul şi trebuie să plec iarăşi la servici. Cât e ceasul? am adormit după ce am fumat şi acum trebuie să plec iarăşi la birou?...fuck...nu mai înţeleg nimic...ce s-a întamplat iarăşi cu mine...să nu uit să hrănesc porumbeii înainte de a pleca de acasă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu