marți, 12 martie 2013

Suflet de hârtie

finalul capitolului 2...

Dimineaţă…cafea…tutun…tramvai…servici…tramvai…ceai…tutun…aburi în baie…noapte…somn…sau nu, mai bine zis gânduri haotice şi imagini în faţa ochilor. Oare cum ar fi fost viaţa mea dacă nu ar fi cum este acum? Eram în stare să am o viaţă mai bună dacă aş fi luat alte decizii? Probabil că nu. Cu viaţa pe care o am acum însă am aflat că naşpa nu e sfârşitul…că am prieteni lăngă mine şi că încă mai pot face haz de necaz.…că mai pot fi încă cea mai depresivă prietenă în viaţă pe care o poate avea cineva mai ales atunci când vrea să-l înveselească… Ce fac doi depresivi când se întâlnesc? pun ţara la cale şi trec peste toate cu zambetul pe buze, deoarece axioma: noi cu cât suntem mai deprimate cu atât suntem mai amuzante încă funcţionează!...”pomană, cu colivă şi colaci, să ne scăpăm toţi de draci… şi să-i dăm lui petru în gură, mama măsii de cultură… să vă răscoliţi în criptă, că mi-aţi făcut viaţa friptă…” la cine ne-am gândit oare când am scris aşa ceva? habar n-am. În schimb am râs cu poftă, cu lacrimi şi cu sughiţuri până ne-am dat seama amândouă că ne temem de drobul de sare. Asta a fost revelaţia serii: naşpa nu este sfârşitul...naşpa este începutul...eu spuneam că aş vrea să fie naşpa mai rar, nu tot o dată la şapte ani, dar na...cum ţii dat aşa să fie. Cât e ceasul oare? Mihaela a trecut de mult şi cu toate astea eu încă nu dorm…Sigur că îmi amintesc păpuşa din aţe roşii împletite pe care mi-ai dat-o cadou, era aşa de stranie că nu aş fi putut-o uita. Gata, nu mai râd, hai nu te supăra pe mine, ştii bine că mi-a plăcut păpuşa dar recunoaşte şi tu că era cam ciudată J Unde eşti, hai vino te rog în pat, e târziu şi eu trebuie să dorm. Strânge-mă în braţe şi povesteşte-mi ceva frumos…şopteşte-mi la ureche exact cum o făceai pe vremuri…plimbă-mă prin gândurile tale până reuşesc să închid ochii visând frumos…cum ar fi fost oare dacă erai într-adevăr lângă mine şi mă ţineai în braţe? Nu, nu plâng, sunt doar obosită şi îmi lăcrimează ochii…da, încă mint frumos, ştiu…mai fumăm o ţigare?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu