Pentru că vreau şi pot

Îmi beau cafeaua în linişte astăzi. Şi tot în linişte scriu. Pentru prima dată nu am pornit în surdină niciun fel de muzică. Mi-am luat la rând toate ideile schiţate de câteva zile şi m-am apucat să scriu.  După o lungă perioadă în care m-am uitat la filme, am citit, am ieşit în oraş, m-am distrat, am cunoscut oameni noi şi mi-am făcut un pic de ordine în viaţă, mă aşteaptă o săptămână liniştită. De fapt o să am o săptămână liniştită, pentru că am nevoie de una anume aşa. Încerc să fiu zen şi să nu mă mai enervez din orice şi mai ales să ştiu să spun NU, dacă nu îmi este bine. Am început să las la o parte muzica celor de la Disturbed şi Godsmack, trecând pe o muzică mai pozitivă cum ar fi Damian Marley :)

Aseară în unul din serialele la care mă uit a fost o situaţie asemănătoare cu ce am trăit eu zilele trecute, atunci când am realizat că oamenii din jurul tău te pot răni intenţionat sau nu, dar o fac. Şi am înţeles că nu trebuie să le găsim scuze celor din jur când greşesc, când sunt mitocani şi sar calul sau când au grijă să te rănească ca să le fie lor bine. Oamenii cărora nu le pasă de tine nu au ce căuta lângă tine. E de la sine înţeles şi teoria o ştim cu toţii. Iar mie, da, mie mi-a luat destul de mult timp să înţeleg asta, dar cred totuşi că e mai bine mai târziu decât niciodată. Ca să îmi încarc bateriile aseara m-am uitat, again, la Hair...nu ştiu exact de ce, dar filmul ăsta îmi dă întotdeauna o tentă pozitivă la starea de spirit...Aşa că îmi doresc o perioadă cât mai lungă în care să îmi pot bea cafeaua în linişte şi motive suplimentare să prepar cina cu zâmbetul pe buze.