Viaţa nu e playback...

Îmi dau seama că m-am obişnuit şi chiar îmi face o deosebită plăcere să merg singură la spectacolele lui Emil Kindlein şi să savurez fiecare secundă fără să mă bruieze nimeni. Astăzi am fost la un astfel de spectacol în Scârţ şi am plecat de acolo atunci când s-a terminat, nerăbdătoare să ajung acasă şi să ascult înregistrarea spectacolului ca să-mi pot păstra starea de euforie pe care mi-a produs-o spectacolul.

Incredibil cât de tare admir oamenii precum Emil, care fac ceea ce fac cu o vădită plăcere şi fără nici un stres. Asta înseamnă să fii artist în adevăratul sens al cuvântului, să cânţi pentru tine şi pentru a-i bucura pe cei care vin să te asculte. Redescoperind aşa oameni şi aşa spectacole parcă îmi este ciudă pe mine că m-am privat de aşa ceva plecând peste doi ani din Timişoara.

Azi mi-am dat seama că Emil Kindlein este un adevărat "one man show" care te poate ţine în priză o oră şi jumătate fără să îţi dai seama cum a trecut timpul. Trece cu lejeritate de la chitara clasică la cea electrică, la percuţie sau la muzicuţă şi te lasă cu gura căscată de vocea frumoasă pe care o are.

"Necuoscuta care se vindea..." si restul pieselor din spectacolul muzical în trei acte împreună cu Emil Kindlein vă aşteaptă la un nou spectacol în data de 24 ianuarie începând cu ora 21  în Jazz Office. Eu aştept cu nerăbdare ziua de joi în care să-mi las toate problemele încuiate acasă şi să mă aşez pe scaun pregătită să îmi răsfăţ iarăşi urechiuşele cu muzică bună şi un pahar cu vin roşu pentru sufletul meu.