De ce-aş citi eu poezie?

De multe ori mi se întâmplă să văd ochii prietenilor suspicioşi atunci când le spun că eu citesc poezie. Satisfacțiile citirii unei poezii sunt intrinseci. Nu ne vom îmbogăți în lumea materială peste noapte dacă astăzi citim  o poezie, mâine alta și așa mai departe. În schimb, vom putea spune cu mândrie că ne-am delectat, timp de câteva minute, cu o lectură bună, am evadat într-o lume a sentimentului, am trăit și simțit prin intermediul altcuiva. Ne-am dori să fii acolo și să simți. Poezia trăiește veșnic, poezia este eternitatea.

Sunt versuri de o frumusețe incomensurabilă. Nu este nicio pagubă dacă ne delectăm prin cultură citind măcar trei-patru strofe. Ne formăm, devenim, acumulăm cunoștințe și cunoaștem alte lumi. Avem ocazia să vedem lumea prin ochii altor persoane și să trăim ce au simțit acestea. Tristețea, bucuria și melancolia sunt doar câteva din stările poeților care, cu ajutorul penei, sunt transpuse în versuri. Litere, cuvinte, versuri și un rezultat nemuritor. Un volum de poezie se poate citi în foarte multe momente. Dimineața, servit la micul dejun, gustări în așteptare, un prânz pentru odihnă sau la cină pentru a ne pregăti de o nouă zi. Lectură plăcută!

De multe ori am spus că mi-aş dori şi eu să scriu poezie. Dar nu o fac pentru că nu aş putea. Aş scrie cuvinte triste unul după altul şi nu m-aş mai opri. Astfel mă rezum la a mă da cu părerea despre te miri ce, a scrie cuvinte care au o logică şi înseamnă ceva. Dar asta nu înseamnă că nu ador să mă delectez cu un volum de poezie bun în mână.