Nonviolenţa spirituală

Nu de mult am vorbit despre yama şi niyama, iar acum vreau să vă povestesc despre prima dintre cele 10 reguli de yama şi niyama, ahimsa, care înseamnă literal nonviolenţă, sau, altfel spus, imperativul de a nu face rău. Dar chiar de la început, în lumina legii rezonanţei, trebuie să precizez faptul că a nu face rău se traduce, de fapt, ca necesitatea de a face întotdeauna numai bine tuturor. Dacă înţelegem la modul profund faptul că răul este absenţa binelui, vom înţelege atunci şi că este complet nepractic să ne propunem să respectăm ahimsa doar printr-o ipotetică abţinere de la „a face rău”. În realitate, a respecta ahimsa implică „a face bine”.

Înţeleptul yoghin Patanjali recomandă în tratatul yoghin fundamental Yoga Sutra o metodă foarte eficientă de eliminare a anumitor aspecte negative din fiinţa noastră: concentrarea asupra aspectelor pozitive polar opuse. Pentru eliminarea mâniei, ne vom raporta la o stare de calm, pentru eliminarea fricii, vom urmări să ne amplificăm curajul, pentru eliminarea orgoliului, vom medita asupra stării de umilinţă ş.a.m.d. Acelaşi principiu este cunoscut şi în metodele de dinamizare a subconştientului. Astfel, a ne propune „nu vreau să fac rău” va avea ca efect amplificarea rezonanţei negative cu „răul”, deoarece subconştientul nu cunoaşte cuvântul NU. Pentru a elimina rezonanţele negative, singura soluţie posibilă, în lumina legii rezonanţei, este aceea de a amplifica rezonanţele pozitive polar opuse, de exemplu, prin dinamizarea ideii forţă „întotdeauna fac numai bine tuturor”. Şi nu uitaţi acel aforism al înţelepciunii care ne învaţă că nu este suficient să fii bun; trebuie şi să fii bun la ceva.

Însuşi faptul de a ne transforma spiritual, de a căuta să fim permanent un releu prin care să se manifeste în jurul nostru forţele divine, de a radia în jurul nostru iubire, bunătate, frumuseţe, bucurie şi calm reprezintă o manieră minunată de a pune în practică nonviolenţa. O cutremurătoare prejudecată contemporană îi face pe mulţi oameni să considere că bunătatea este sinonimă cu prostia. Realitatea este că bunătatea este asociată cu starea de înţelepciune. Majoritatea yoghinilor au reuşit, probabil, să îşi elimine tendinţa de a face rău fizic altor fiinţe sau chiar vietăţi (plante, animale). Pentru a respecta corect ahimsa, ei vor trebui să urmărească în continuare să elimine în totalitate orice urmă de agresivitate din fiinţa lor.

Pentru aceasta, un prim pas este conştientizarea tendinţelor agresive şi înţelegerea faptului că agresivitatea apare întotdeauna pe un fond de slăbiciune, teamă, nesiguranţă. La modul ideal, un yoghin care a atins perfecţiunea în punerea în practică a lui ahimsa este capabil ca întotdeauna, indiferent de situaţie sau de conjuncturi, să răspundă la rău cu bine, în mod spontan. O altă prejudecată contemporană este aceea că fiinţele care nu ripostează agresiv atunci când sunt agresate sunt slabe. Realitatea este că doar acele extrem de rare fiinţe umane care sunt extraordinar de puternice în bine pot manifesta cu adevărat ahimsa.

Agresivitatea se poate disimula în fiinţa noastră şi sub forma supărării, a resentimentelor sau a ranchiunei. Indolenţa şi indiferenţa, nepăsarea, cu alte cuvinte, reprezintă şi ele o încălcare a lui ahimsa. Fermitatea însă, atunci când ne susţinem punctul de vedere, când ne apărăm pe noi înşine sau pe alţii de anumite agresiuni, nu reprezintă o încălcare a lui ahimsa. Iubitorii de discuţii intelectuale sterile ar putea specula la nesfârşit pe această temă, dar yoghinii preferă o abordare practică, fundamentată pe cunoaşterea profundă a legii rezonanţei. A vedea partea plină a paharului este întotdeauna o variantă mai bună decât a suspina după partea goală a lui.