Iarăşi o noapte cu Palahniuk în mână

Mi-am făcut de cap înainte de Crăciun când plecată să vânez cadouri m-am oprit în librărie să aleg pentru fiecare o carte. Prima persoana pentru care am găsit cărţi bineânţeles că am fost eu, sunt nebună, nu mă pot opri mai ales atunci când găsesc cărţi semnate de Chuck Palahniuk. De data asta m-am oprit la "Snuff".

Dacă aş avea timp şi aş juca cu prietenii un joc în care să trebuiască să ghicim autorul unei cărți după doar primele 2-3 paragrafe, Chuck Palahniuk ar fi printre autorii cel mai ușor de dibuit.

“Un tip a stat toată după-masa la bufet, doar în boxeri, lingând pudra portocalie de pe chipsurile cu aromă de barbecue. Alături de el, alt tip înmuia un chips în sosul de ceapă și-l lingea până-l lăsa curat lună. Același chips, mozolit cu fiecare nouă înmuiere. Bărbații știu să se pișe într-un milion de feluri pentru a-și marca teritoriul. [...] Gagiii sunt chemați la cadru să își facă treaba – asistenta de producție îi strigă după numere, iar ei merg să se slobozească încă molfăind fulgi caramelizați“.

Snuff, al 9-lea roman al lui Palahniuk, abordează, ca mai toate lucrările sale (cel puţin pe cele care le-am savurat eu), un subiect la care cititorul puritan va strâmba din nas cu un tremur pe șira spinării: “ce au ajuns să publice editurile astăzi, incredibil… asta e literatură?”. Oamenii ca mine în schimb şi-ar permite să se dea cu părerea şi să spună Da, Este.

Snuff nu este un roman teribil de lung (doar vreo 200 de pagini) și poate ar fi mers chiar și mai scurt, autorul cam trăgând de timp pe alocuri. Se citește foarte repede (iar coperta va ridica ceva sprâncene în autobuz dacă vă veţi încumeta să nu o lăsaţi din mână când plecaţi la servici) și, deși nu e nici prea pro… fund, și nici nu zăbovește asupra vreunor filosofii fund..amentale de viață, este un  roman agreabil.

Palahniuk spune la un moment dat într-un interviu, că nu scrie pentru miile de cititori pe care îi are. Plăcerea adevărată vine când creația ta este cofruntată cu prietenii tăi de breaslă. Oamenii care contează sunt puțini și, într-adevăr, împart paharele cu tine frățește.

Şi uite aşa mă trezesc eu vorbind despre Palahniuk. Nu aş face-o dacă nu mi-ar face aşa o mare plăcere să-l citesc şi să împărtăşesc cu prietenii părerile despre carte. Pardon, cu prietenii care îşi permit să spună că au citit cuvintele necenzurate puse pe hârtie de Palahniuk :)