O cale către Infinit - Yoga

Printre nenumăratele definiţii şi denumiri simbolice care au urmărit să aducă mai multă lumină asupra semnificaţiei profunde a sistemului YOGA se numără şi aceea de “Cale a Infinitului Divin” sau “Calea către Infinit”. Prin aceasta ni se sugerează faptul că scopul ultim al practicii YOGA este revelarea directă, efectivă a Realităţii Divine, cu alte cuvinte, realizarea unui contact continuu, conştient cu Cauza Primordială Supremă.

O experienţă spirituală se desfăşoară între timp şi "non-timp"

Momentul sacru în care se desfăşoară orice experienţă spirituală yoghină se situează de fapt la intersecţia dintre timp şi “non-timp”, în acel punct misterios în care “înainte” şi “după” se neutralizează în momentul unic “acum” sau, cu alte cuvinte, într-un prezent continuu. De fapt, acest inefabil şi tainic ACUM, care ne revelează ETERNITATEA, este acela în care poate fi realizată experienţa cunoaşterii directe a Prezenţei Divine.

De altfel, analogic vorbind, existenţa noastră prezentă poate fi asemuită cu o jerbă de scântei, fiecare scânteie durând câteva secunde, iar jerba însăşi nu mai mult de câteva minute. Realitatea esenţială divină nu poate fi momentană ori trecătoare. Ea este atemporală şi veşnică.

Fără trezirea Conştiinţei Divine în noi nu avem în realitate nimic

Dar, de fapt, a cui este această pace şi graţie? Ea este a acestei Fiinţe Supreme a cărei prezenţă eternă se exprimă într-o extremă simplitate prin sintagma “Eu Sunt”, căci în realitate nu există nimic altceva despre care să se poată cu adevărat spune că există. Toate pretenţiile falsului “eu”, limitat şi efemer, care este fericit sau nefericit, după propriile sale criterii eronate şi relative, trebuie să fie complet eliminate înainte de a putea deveni cu adevărat conştienţi de Prezenţa noastră Reală Unică, Divină. Deoarece în noi există suverană Conştiinţa Divină, avem în acelaşi timp tot ceea ce ea conţine, cu alte cuvinte întreg Universul este oglindit în noi, într-o expresie latentă.

Dar dacă această conştiinţă a prezenţei Divine din noi nu este trează, nu avem în realitate nimic, chiar dacă momentan părem a avea o situaţie prosperă, deoarece ipostazele în care ne aflăm momentan nu sunt decât aparenţe pline de efemer, ce se pot schimba de la o zi la alta, lăsându-ne adesea neputincioşi în faţa derulării unor evenimente destinice aparent inexorabile. Din contră, dacă deja am descoperit modul înălţător în care putem intra în contact conştient cu Sursa inepuizabilă divină care se află prezentă în fiecare dintre noi, oricare ar fi circumstanţele exterioare, noi nu vom fi niciodată privaţi de acea fericire plină şi pură a existenţei noastre în Sine. 

Graţia divină ne este suficientă pentru o existenţă fericită

Aceasta este în esenţă aceeaşi cale divină pe care Lao Tse o numea Tao. Yoghinul, la rândul său, o numeşte “Cărarea”, dar de fapt în esenţă este vorba de acelaşi aspect şi anume de a deveni conştienţi că adevărata noastră identitate este pur spirituală. Cunoscând aceste lucruri ne putem întreba cum putem ajunge oare la acea priză de conştiinţă unificatoare şi continuă, care ne poate asigura fiinţarea în dimensiunea noastră divină. Sistemul YOGA îşi bazează acest demers spiritual în special pe meditaţie, care este cu adevărat o poartă deschisă către Împărăţia Graţiei Divine sau Împărăţia Cerurilor.

Influenţa aurei noastre

Când sunteţi nevoit să vă confruntaţi cu oameni impuri, care au o orientare morală îndoielnică, vă simţiţi obosit, stresat, nervos, tensionat? Constataţi adeseori că, după ce aţi fost fixat cu privirea de o persoană cu ochi pătrunzători, vi se face rău? Intrând într-o anumită casă aţi trăit brusc senzaţii de apăsare şi disconfort, simţind poate că acel loc v-ar respinge? Sunteţi cuprins adesea de o teamă nedefinită, paralizantă, inexplicabilă, în timpul întâlnirilor cu anumiţi oameni? Vă simţiţi încă foarte receptiv ori fragil interior în timpul confruntărilor existenţiale pe care le aveţi cu ceilalţi?

Să ştiţi că atunci când răspunsul la aceste întrebări este afirmativ, atunci cu siguranţă că starea dumneavoastră psihică şi mentală nu este tocmai armonioasă, şi că aveţi nevoie să ştiţi ce înseamnă şi cum se realizează PROTECŢIA AURICĂ.

Aura omului sănătos este mare, de formă ovală, compactă, şi înconjurată de o „plasă de protecţie” de natură biomagnetică. Când această „plasă de protecţie” este intactă, persoana respectivă se află într-o permanentă stare de armonie. Din păcate, în prezent, tot mai mulţi oameni au aura „ciuruită”, distorsionată, afectată. Cum şi în ce mod s-a ajuns la această stare de uzură?

„Duşmanul de moarte” al aurei este nervozitatea şi oricine intuieşte aceasta dacă ia în considerare, de pildă, faptul că la persoanele răutăcioase şi iritabile apar cu timpul grave dezechilibre. Starea de nemulţumire şi impulsivitate sporită, ca de altfel toate celelalte stări negative pe care le manifestăm deseori (frica, ura, gelozia, revolta), afectează aura dinspre interior, producând „găuri” prin care pot intra în orice moment energiile sau gândurile negative generate de alte fiinţe umane inconştiente sau de fiinţe dezgustătoare din planurile inferioare ale lumilor subtile paralele.

Spaţiul eteric este înţesat de tot felul de paraziţi energetici şi de fiinţe cenuşii care ne pot face rău în mod voit. Elementalii – aşa sunt denumite aceste entităţi – preferă să paraziteze pe corpuri străine şi pot ajunge chiar să pună stăpânire pe sufletul unui om care şi-a menţinut prin gândurile şi acţiunile sale legătura permanentă cu lumile inferioare, sfârşind prin a fi posedat de aceştia.

Oamenii lansează, prin gândurile lor negative, săgeţi otrăvitoare. Iată de ce, în cunoştinţă de cauză, învăţăturile milenare yoga avertizează asupra pericolului întreţinerii gândurilor meschine, inferioare, care „intoxică” spaţiul şi constituie focare de epidemii psihice şi mentale, dar şi al egoismului, care adăugă zi de zi otrava ucigătoare la aura bolnavă a planetei noastre.

Pentru fiecare gând emis avem o responsabilitate uriaşă, deoarece un gând negativ generat de o fiinţă poate fi captat mental de altcineva care va reacţiona iresponsabil, devenind astfel o victimă la a cărei suferinţă am contribuit şi noi. Susţinem, fără riscul de a greşi, că numărul crimelor invizibile este infinit mai mare decât numărul asasinatelor sângeroase din lumea fizică. Din ignoranţă, ură sau frică, oamenii lansează, prin gândurile lor, săgeţi otrăvitoare a căror putere este uneori deosebit de mare. Noi putem interfera cu acestea şi riscăm să ne lăsăm influenţaţi de ele, ori de câte ori, prin starea noastră dizarmonioasă, favorizăm în propria noastră aură apariţia fisurilor de care am amintit.

În plus, otrava urii şi a nervozităţii, a suferinţei şi a tristeţii, a pasiunilor inferioare „se depune” pe obiectele din jur, pe zidurile clădirilor, pe lucrurile personale. Toţi cei care, ulterior, vin în legătură cu aceste obiecte, vor fi influenţaţi mai mult sau mai puţin, în funcţie de calitatea şi de starea aurei lor.

Cu siguranţă că toate aceste revelaţii cu privire la câmpul energetic, care există nu numai în jurul corpului nostru fizic, ci însoţeşte orice manifestare din Univers, dovedeşte – dacă mai este necesar să o spunem – că trebuie să ştim cum ne putem proteja. Este aşadar evident că avem nevoie de o protecţie aurică, ce ne va ajuta să evităm interferenţa cu aceste vibraţii impregnate în locurile pe unde trecem.

Nonviolenţa spirituală

Nu de mult am vorbit despre yama şi niyama, iar acum vreau să vă povestesc despre prima dintre cele 10 reguli de yama şi niyama, ahimsa, care înseamnă literal nonviolenţă, sau, altfel spus, imperativul de a nu face rău. Dar chiar de la început, în lumina legii rezonanţei, trebuie să precizez faptul că a nu face rău se traduce, de fapt, ca necesitatea de a face întotdeauna numai bine tuturor. Dacă înţelegem la modul profund faptul că răul este absenţa binelui, vom înţelege atunci şi că este complet nepractic să ne propunem să respectăm ahimsa doar printr-o ipotetică abţinere de la „a face rău”. În realitate, a respecta ahimsa implică „a face bine”.

Înţeleptul yoghin Patanjali recomandă în tratatul yoghin fundamental Yoga Sutra o metodă foarte eficientă de eliminare a anumitor aspecte negative din fiinţa noastră: concentrarea asupra aspectelor pozitive polar opuse. Pentru eliminarea mâniei, ne vom raporta la o stare de calm, pentru eliminarea fricii, vom urmări să ne amplificăm curajul, pentru eliminarea orgoliului, vom medita asupra stării de umilinţă ş.a.m.d. Acelaşi principiu este cunoscut şi în metodele de dinamizare a subconştientului. Astfel, a ne propune „nu vreau să fac rău” va avea ca efect amplificarea rezonanţei negative cu „răul”, deoarece subconştientul nu cunoaşte cuvântul NU. Pentru a elimina rezonanţele negative, singura soluţie posibilă, în lumina legii rezonanţei, este aceea de a amplifica rezonanţele pozitive polar opuse, de exemplu, prin dinamizarea ideii forţă „întotdeauna fac numai bine tuturor”. Şi nu uitaţi acel aforism al înţelepciunii care ne învaţă că nu este suficient să fii bun; trebuie şi să fii bun la ceva.

Însuşi faptul de a ne transforma spiritual, de a căuta să fim permanent un releu prin care să se manifeste în jurul nostru forţele divine, de a radia în jurul nostru iubire, bunătate, frumuseţe, bucurie şi calm reprezintă o manieră minunată de a pune în practică nonviolenţa. O cutremurătoare prejudecată contemporană îi face pe mulţi oameni să considere că bunătatea este sinonimă cu prostia. Realitatea este că bunătatea este asociată cu starea de înţelepciune. Majoritatea yoghinilor au reuşit, probabil, să îşi elimine tendinţa de a face rău fizic altor fiinţe sau chiar vietăţi (plante, animale). Pentru a respecta corect ahimsa, ei vor trebui să urmărească în continuare să elimine în totalitate orice urmă de agresivitate din fiinţa lor.

Pentru aceasta, un prim pas este conştientizarea tendinţelor agresive şi înţelegerea faptului că agresivitatea apare întotdeauna pe un fond de slăbiciune, teamă, nesiguranţă. La modul ideal, un yoghin care a atins perfecţiunea în punerea în practică a lui ahimsa este capabil ca întotdeauna, indiferent de situaţie sau de conjuncturi, să răspundă la rău cu bine, în mod spontan. O altă prejudecată contemporană este aceea că fiinţele care nu ripostează agresiv atunci când sunt agresate sunt slabe. Realitatea este că doar acele extrem de rare fiinţe umane care sunt extraordinar de puternice în bine pot manifesta cu adevărat ahimsa.

Agresivitatea se poate disimula în fiinţa noastră şi sub forma supărării, a resentimentelor sau a ranchiunei. Indolenţa şi indiferenţa, nepăsarea, cu alte cuvinte, reprezintă şi ele o încălcare a lui ahimsa. Fermitatea însă, atunci când ne susţinem punctul de vedere, când ne apărăm pe noi înşine sau pe alţii de anumite agresiuni, nu reprezintă o încălcare a lui ahimsa. Iubitorii de discuţii intelectuale sterile ar putea specula la nesfârşit pe această temă, dar yoghinii preferă o abordare practică, fundamentată pe cunoaşterea profundă a legii rezonanţei. A vedea partea plină a paharului este întotdeauna o variantă mai bună decât a suspina după partea goală a lui.

DHARANA ne disciplinează mintea

"Dacă vorbele nu sunt conforme cu adevărul, atunci nu ai nici o şansă de succes" Confucius

Mintea umană recepţionează permanent informaţii din lumea exterioară prin intermediul celor cinci porţi ale simţurilor: miros, gust, văz, pipăit, auz. Din totalitatea informaţiilor primite de la simţuri, mintea are capacitatea de a le selecta numai pe acelea care prezintă importanţă la un moment dat. Această selecţie este realizată prin focalizarea atenţiei asupra unei informaţii particulare, ignorându-le pe toate celelalte mai puţin importante. Cu cât atenţia este mai focalizată asupra unui anumit simţ, cu atât cantitatea de informaţii primită prin el creşte, iar volumul de informaţii recepţionat de la celelalte simţuri diminuează în intensitate, putând fi chiar ignorate de către minte.

O caracteristică specială a minţii umane este capacitatea de focalizare a atenţiei spre lumea interioară a sentimentelor, a gândurilor şi a ideilor. Mai mult decât atât, mintea umană poate fi focalizată asupra ei însăşi – acest fapt prezentând o reală importanţă, deoarece creează posibilitatea controlului mental. Această facultate a minţii umane, de a modifica la voinţă orientarea atenţiei conştiente, reprezintă mecanismul de bază al concentrării mentale. Mintea care meditează asupra unei zeităţi se transformă în copia perfectă a acesteia.

A te concentra înseamnă să reuneşti totul într-un centru, să aduni, să focalizezi. Prin concentrare mentală – DHARANA – mintea se focalizează asupra unui unic scop fără să mai poată sări la un alt subiect pe o perioadă fixată de timp. Opusul concentrării este dispersia, împrăştierea. În acest caz, mintea necontrolată trece brusc de la la un subiect la altul, nefixându-se asupra a ceva anume. Din nefericire, aceasta este condiţia mentală a majorităţii oamenilor din zilele noastre. Atunci când percepe un obiect exterior, mintea ia forma acelui obiect. Astfel, ea prezintă un prim aspect numit „VRITTI”; în calitatea sa de VRITTI, mintea este reprezentarea obiectului exterior.

Obiectul fizic constituie obiectul „grosier”, iar impresia mentală pe care o creează – obiectul subtil. Pe lângă obiectul perceput mai există un alt aspect al minţii care percepe. Avem aşadar două aspecte importante în procesul concentrării: VRITTI, obiectul de cunoscut, şi cunoscătorul, sau cel care percepe. Mintea care meditează asupra unei zeităţi, spre exemplu, este transformată printr-o continuă devoţiune în copia perfectă a acelei zeităţi, devenind puternică şi pură asemeni Ei. Acesta este un principiu fundamental în procesul adorării.

DHARANA se traduce prin „a controla (stopa) mintea”. Tradiţia străveche a înţelepciunii consideră că mintea, în conformitate cu legi bine determinate, este doar un flux continuu de tipare psihice (VRITTI-uri). Succesiunea de modele psihice are un substrat emoţional, dublat în mod consecvent de răspunsuri fiziologice. În realitate, mintea înseamnă mişcare. Ea este asemeni vântului: vântul apare odată cu punerea în mişcare a aerului; când această mişcare încetează, aerul există încă dar vântul a dispărut. Substanţa mentală care rămâne după ce modelele psihice (VRITTI) au fost stopate este numită „CHITTA”. Tiparele mentale odată stopate, mintea dispare şi intrăm în starea de non-minte, stare caracterizată prin cel mai înalt grad de creativitate şi intuiţie spirituală.

Sufletul pereche nu se găseşte pe reţelele de socializare

Am revenit astăzi la subiectul "sufletului pereche" cu o persoană aflată culmea, în acelaşi film cu mine şi am fost amândoi de acord că sufletul pereche nu se găseşte pe reţelele de socializare. Unii dintre noi pentru că se concentrează prea mult asupra descoperirii ideii de suflet pereche ratează poate savoarea vieţii.

Atunci când spunem suflete pereche ne gândim la două persoane care au una faţă de cealaltă un sentiment profund şi natural de dragoste, dependenţă, intimitate, sexualitate, afinitate, spiritualitate şi compatibilitate. Peste tot întâlnim conceptul de suflete pereche şi, cu siguranţă, mulţi dintre noi visează încă la întâlnirea cu această persoană care să o completeze, să o iubească, să o înteleagă întru totul, să o citească dintr-o singură privire, să o cucerească şi cu care să îşi petreacă restul zilelor. Mulţi dintre noi au avut norocul să întâlnească această persoană cu care şi-au clădit un destin comun.

Într-o relaţie există şi suişuri şi coborâşuri, nimic şi nimeni nu este perfect, însă, dacă atunci când ne aflam într-o perioada nu tocmai potrivită, ne întrebăm dacă el/ea este ceea ce caut, dacă ne face fericiţi, dacă ar exista cineva mai bun sau mai potrivit şi răspunsul celei din urma este „da”, atunci este posibil să fim victimele propriilor aşteptări măreţe. Ne aşteptăm ca acest suflet pereche să ne ajute să ne învingem fricile, să depăşim obstacolele, să ne dobândim calităţile de aur, să ne susţină, să ne respecte şi să fie tot ceea ce noi nu suntem dar ne dorim ca celălalt să aibă.

De-a lungul vieţii, o persoană are mai multe relaţii şi, de cele mai multe ori, toate sunt diferite. Iubirea pe care o poţi simţi diferă de la o persoană la alta. De anumite persoane suntem atraşi într-un mod inexplicabil şi ne pierdem minţile, pe alţii ajungem să îi iubim cu timpul, de alţii ne ataşăm, pe alţii îi adorăm, pe alţii doar îi dorim etc. Dacă acum iubim pe cineva, acest lucru nu înseamnă că iubirea aceasta o sa dureze la nesfârşit sau că nu putem să simţim la fel, sau mai mult, pentru altcineva, care, potrivit definiţiilor, ar fi sufletul nostru pereche. Dacă noi putem iubi mai multe persoane de-a lungul vieţii, conceptul de suflete pereche ce mai înseamnă?

Nu există dovezi ştiinţifice care să ne demonstreze că sufletele pereche există. Acest lucru nu înseamnă că nu trebuie să credem că, acolo undeva, nu există nimeni cu care să ne unim destinele, ci că totul depinde de noi, de şansele şi norocul pe care îl avem, de cum abordăm situaţiile în care ne aflăm. Acest lucru mai înseamnă că dragostea este uneori ceva ce dobândeşti în timp prin clădirea încrederii, menţinerea respectului, prin intimitate, susţinere, sexualitate, iubire altruista şi bunătate şi nu prin simpla consecinţă a destinului.

Dacă stai toată ziua pe reţele de socializare şi speri să îţi descoperi aşa sufletul pereche, probabil nu o vei face niciodată. Lasă viaţa să decurgă normal, ţine sufletul deschis permanent şi lasă ca oamenii să intre în viaţa ta. Dacă destinul îţi rezervă în această viaţă o întâlnire cu unul sau mai multe suflete pereche (din cele trei categorii) o vei face şi vei ştii asta din momentul în care aurele voastre se vor întâlni. Între voi va exista o conexiune care vă va da de ştire că v-aţi găsit.

Ca să aflaţi mai multe despre teoria sufletelor pereche vă îndemn să citiţi articolul Ce ştim despre teoria sufletelor pereche

Transfer de energie

Mie mi s-a întâmplat, şi nu de puţine ori, să stau de vorbă cu prieteni sau pur şi simplu cu oameni din jurul meu şi să mă trezesc cu un transfer de energie negativă, care nu este a mea, ci a problemelor celorlalţi, energie care pe mine mă secătuieşte de puteri şi apoi mă macină. Cam aşa păţesc de fiecare dată când vreau să ajut pe cineva şi să-l uşurez de povară, nefăcând altceva decât să-i ascult povestea şi să-mi îndrept către el gândurile bune, mă trezesc transferându-mi mie neintenţionat energia apăsătoare.

Datorită puternicelor proprietăţi electromagnetice ale aurei, în mod constant dai şi primeşti energie. Un transfer de energie poate avea loc de fiecare dată când intri în contact cu o altă persoană. Poţi să transmiţi din propria ta energie (aspectul electric) sau să primeşti din energia altcuiva (aspectul magnetic). Cu cât sunt mai multe persoanele cu care vii în contact, cu atât mai important este schimbul de energie.

Cu siguranţă şi tu ai cunoscut persoane a căror prezenţă este ca un burete de energie. Vorbind cu ei, prin telefon sau faţă în faţă, te simţi vlăguit şi chiar stors de puteri. Când persoana părăseşte camera sau inchide telefonul, ai parcă senzaţia unui gol în stomac. Trebuie de ştiut însă că acest gen de schimb energetic este foarte nesănătos. Ceea ce experimentezi în astfel de momente este fenomenul de absorbire a energiei din propria ta aura.

Dacă nu eşti atent, la sfârşitul zilei le poţi trezi cu acumulari enorme de rămăşiţe energetice, iar aceste acumulari dezordonate îţi vor da sentimentul de epuizare, şi te trezeşti cu tot felul de idei, gânduri şi sentimente stranii care te asaltează şi­ te macină, în realitate, aceste trăiri s-ar putea să nu aibă nimic de-a face cu tine însuţi, fiind mai degrabă rezultatul energiei acumulate prin contactul cu cei din jur, în cursul zilei.

După fiecare experienţă de acest gen trebuie să mă supun eu unei cure de "detoxifiere energetică" şi să-mi adun propria energie la locul ei. Să ştii însă că doar tu însuţi eşti în stare să controlezi şi să hotărăşti dacă vrei sau nu să-ţi împărtăşeşti propria energie cu cineva. Una din cele mai simple metode este să închizi circuitul de energie. Există curente de energie care plutesc prin şi în jurul corpului tău, în câmpul auric. Ai capacitatea de a inchide aceste trasee, astfel încât energia poate circula numai prin corpul tău şi în interiorul câmpului tău auric, în acest fel împiedici absorbirea energiilor tale din aură şi eviţi invadarea aurei tale de către influenţe exterioare.

O problemă poate fi rezolvată atunci când cel care o are este conştient de ea şi este dispus să îşi canalizeze energia spre rezolvare şi nu spre transferarea problemei către cei din jur. Cu toţii avem probleme, însă nu reuşim de fiecare dată să le rezolvăm şi atunci doar povestindu-le sau ascultându-le le preluăm şi le predăm involuntar crezând că am scăpat de ele. Ştiu care este problema mea, o conştientizez, îi pun punct şi apoi o rezolv. Acesta este cel mai convenabil traseu pentru fiecare dintre noi.