O săptămână nebună

Nu pot să cred că deja e duminică!!!! În plus mă mai şi bucur pentru asta. S-a terminat o săptămână nebună.

- luni seara un frappe şi o vorbă lungăăă în oraş
- marţi, tequila şi iarăşi o vorbă lungă în El Che
- joi, spectacol muzical în trei acte cu Emil Kindlein în Jazz Office
- vineri, tequila şi hasta siempre comandante cu fetele în El Che
- sâmbătă, depeche mode party cu băieţii în Al-Kimia, tequila cu Andreea şi hasta siempre comandante în El Che
- duminică...marea mahmureala acasă?

Ca să mă pot apuca de lucru luni cred că mi-ar trebui trei zile de duminică într-una...oare cu cât îmbătrâneşte omul cu atât se tâmpeşte mai tare şi nu mai suportă să stea în casă? Eu în mare parte sunt un om normal, dar nu mă comport ca unul normal după câteva shot-uri de tequila atunci când pun mâna pe telefon şi încep să trimit mesaje...mi-am anunţat însă prietenii că trebuie să mă ignore şi să nu dea răspuns doleanţelor mele ciudate, of...mii groază dimineaţa să pun mâna pe telefon şi să văd ce prostii am mai scris :)

Partea bună a săptămânii a fost că am stat cu oameni dragi, mai vechi sau mai noi, am ascultat muzică bună şi am avut un spor nebun la scris...toate gândurile mi s-au aliniat frumos în cap şi au curs din degeţele cu un spor nebun...astfel trag linie şi spun: a fost o săptămână nebună...dar frumoasă :)

Hasta siempre Comandante

Staţi liniştiţi că nu mă apuc eu de cântat, eu doar îmi fac antrenamentul pentru ce va urma în seara asta. Adică party cu tequila şi cu Sergio Santos în El Che Club. Acum două săptămâni i-am cerut cu insistenţă piesa asta şi nu a cântat-o iar eu de amărăciune am tot dat pe gât shot-uri de tequila ). Partea bună este că a învăţat-o apoi până vinerea următoare şi partea proastă este că eu nu am fost...dar recuperez vinerea asta ca să mă delectez cu Hasta siempre Comandante.

Se pare că sfârşitul meu de săptămână a început de joi seara când am fost în Jazz Office ca să-l ascult pe Emil Kindlein şi chiar a fost un început al sfârşitului tare frumos. Din cauza unor astfel de oameni şi evenimente o să ador întotdeauna Timişoara, oraşul sufletului meu. Nu contează ce zi este sau cât eşti de aglomerat, dacă vrei să ieşi şi să faci ceva o poţi face fără nici un fel de problemă.

PS: de ani de zile apogeul chefurilor reuşite este atunci când ascult "hasta siempre comandante"...azi mă aştept să fie piesa începutului reuşit de ieşit în oraş de astăzi...

Un altfel de spectacol muzical în trei acte cu Emil Kindlein

Da, gata! Am ajuns acasă de la "spectacolul muzical în trei acte" al lui Emil Kindlein susţinut astă seară în JazzOffice. A fost de fapt "un altfel de spectacol muzical în trei acte" care chiar dacă conform programului a fost la fel ca cel din Scârţ la care am fost sâmbătă.  Spun că a fost altfel, cu zâmbetul pe buze, cu un alt decor şi cu piese noi incluse în program.

Atât piesele făcute după poemele lui William Blake cât şi restul momentelor improvizate cu "graţie" de Emil au dat o savoare aparte serii. Cred că asta înseamnă să fii un adevărat artist, să poţi trece peste toate hop-urile cu zâmbetul pe buze şi cu degajare. Sunt convinsă că şi dacă aş merge de nenumărate ori la acest spectacol, de fiecare dată ar fi altfel dar totodată la fel de minunat de fiecare dată :)

Of, o să adorm iarăşi cu "necunoscuta care se vindea" în cap şi o să mă trezesc vineri dimineaţa cu zâmbetul pe buze pregătită să merg la servici şi nerăbdătoare să reascult spectacolul din această seară. Frumos, aplauze la nesfârşit pentru astfel de oameni care adoră ceea ce fac.

PS: dacă azi tot am vorbit de faptul că citesc poezie şi am citit un poem semnat William Blake care îmi place tare mult, vă puteţi imagina ce mult am savurat spectacolul :)

A Dream

Once a dream did weave a shade
O'er my angel-guarded bed,
That an emmet lost its way
Where on grass methought I lay.

Troubled, wildered, and forlorn,
Dark, benighted, travel-worn,
Over many a tangle spray,
All heart-broke, I heard her say:

'Oh my children! do they cry,
Do they hear their father sigh?
Now they look abroad to see,
Now return and weep for me.'

Pitying, I dropped a tear:
But I saw a glow-worm near,
Who replied, 'What wailing wight
Calls the watchman of the night?

'I am set to light the ground,
While the beetle goes his round:
Follow now the beetle's hum;
Little wanderer, hie thee home!'

William Blake

De ce-aş citi eu poezie?

De multe ori mi se întâmplă să văd ochii prietenilor suspicioşi atunci când le spun că eu citesc poezie. Satisfacțiile citirii unei poezii sunt intrinseci. Nu ne vom îmbogăți în lumea materială peste noapte dacă astăzi citim  o poezie, mâine alta și așa mai departe. În schimb, vom putea spune cu mândrie că ne-am delectat, timp de câteva minute, cu o lectură bună, am evadat într-o lume a sentimentului, am trăit și simțit prin intermediul altcuiva. Ne-am dori să fii acolo și să simți. Poezia trăiește veșnic, poezia este eternitatea.

Sunt versuri de o frumusețe incomensurabilă. Nu este nicio pagubă dacă ne delectăm prin cultură citind măcar trei-patru strofe. Ne formăm, devenim, acumulăm cunoștințe și cunoaștem alte lumi. Avem ocazia să vedem lumea prin ochii altor persoane și să trăim ce au simțit acestea. Tristețea, bucuria și melancolia sunt doar câteva din stările poeților care, cu ajutorul penei, sunt transpuse în versuri. Litere, cuvinte, versuri și un rezultat nemuritor. Un volum de poezie se poate citi în foarte multe momente. Dimineața, servit la micul dejun, gustări în așteptare, un prânz pentru odihnă sau la cină pentru a ne pregăti de o nouă zi. Lectură plăcută!

De multe ori am spus că mi-aş dori şi eu să scriu poezie. Dar nu o fac pentru că nu aş putea. Aş scrie cuvinte triste unul după altul şi nu m-aş mai opri. Astfel mă rezum la a mă da cu părerea despre te miri ce, a scrie cuvinte care au o logică şi înseamnă ceva. Dar asta nu înseamnă că nu ador să mă delectez cu un volum de poezie bun în mână.

Dependenţa de ciocolată

Mă conving în fiecare zi că fac parte din categoria oamenilor dependenţi de ciocolată. Chiar dacă uit să îmi pregătesc o gustare pentru serviciu, nu uit niciodată să-mi arunc în poşetă un baton de ciocolată. Din punct de vedere chimic, ciocolata este mâncarea perfectă. Probabil de aceea este aşa de uşor să devii dependentă de ea. Să nu crezi că dependenţa de ciocolată este vreun mit, vreo invenţie a cofetarilor şi a companiilor de dulciuri. Este o condiţie cât se poate de reală.

Ciocolata provoacă o dependenţă asemănătoare cu cea pentru cofeină. Conţine numeroase ingrediente care provoacă dependenţă, printre care şi thebromina. În plus, ciocolata este foarte dulce şi mâncărurile cu mult zahăr influenţează nivelul de serotonină din corp. Serotonina este „starea de spirit plină de potenţă” naturală a corpului tău. De ce mâncăm ciocolată? Pentru că ne face să ne simţim bine, evident.

Dacă nu trece zi în care să nu mănânci ciocolată, nu pentru că nu vrei, ci pentru că nu poţi trăi fără ea, atunci e cazul poate să limitezi consumul. Poţi să începi prin a renunţa la batoanele mici de ciocolată şi bomboanele de ciocolată. Înlocuieşte-le cu ciocolată amăruie cu conţinut de 75-85% cacao. Este mult mai sănătoasă şi săţioasă. Nimeni nu poate mânca PREA multă ciocolată amăruie.

Nonviolenţa spirituală

Nu de mult am vorbit despre yama şi niyama, iar acum vreau să vă povestesc despre prima dintre cele 10 reguli de yama şi niyama, ahimsa, care înseamnă literal nonviolenţă, sau, altfel spus, imperativul de a nu face rău. Dar chiar de la început, în lumina legii rezonanţei, trebuie să precizez faptul că a nu face rău se traduce, de fapt, ca necesitatea de a face întotdeauna numai bine tuturor. Dacă înţelegem la modul profund faptul că răul este absenţa binelui, vom înţelege atunci şi că este complet nepractic să ne propunem să respectăm ahimsa doar printr-o ipotetică abţinere de la „a face rău”. În realitate, a respecta ahimsa implică „a face bine”.

Înţeleptul yoghin Patanjali recomandă în tratatul yoghin fundamental Yoga Sutra o metodă foarte eficientă de eliminare a anumitor aspecte negative din fiinţa noastră: concentrarea asupra aspectelor pozitive polar opuse. Pentru eliminarea mâniei, ne vom raporta la o stare de calm, pentru eliminarea fricii, vom urmări să ne amplificăm curajul, pentru eliminarea orgoliului, vom medita asupra stării de umilinţă ş.a.m.d. Acelaşi principiu este cunoscut şi în metodele de dinamizare a subconştientului. Astfel, a ne propune „nu vreau să fac rău” va avea ca efect amplificarea rezonanţei negative cu „răul”, deoarece subconştientul nu cunoaşte cuvântul NU. Pentru a elimina rezonanţele negative, singura soluţie posibilă, în lumina legii rezonanţei, este aceea de a amplifica rezonanţele pozitive polar opuse, de exemplu, prin dinamizarea ideii forţă „întotdeauna fac numai bine tuturor”. Şi nu uitaţi acel aforism al înţelepciunii care ne învaţă că nu este suficient să fii bun; trebuie şi să fii bun la ceva.

Însuşi faptul de a ne transforma spiritual, de a căuta să fim permanent un releu prin care să se manifeste în jurul nostru forţele divine, de a radia în jurul nostru iubire, bunătate, frumuseţe, bucurie şi calm reprezintă o manieră minunată de a pune în practică nonviolenţa. O cutremurătoare prejudecată contemporană îi face pe mulţi oameni să considere că bunătatea este sinonimă cu prostia. Realitatea este că bunătatea este asociată cu starea de înţelepciune. Majoritatea yoghinilor au reuşit, probabil, să îşi elimine tendinţa de a face rău fizic altor fiinţe sau chiar vietăţi (plante, animale). Pentru a respecta corect ahimsa, ei vor trebui să urmărească în continuare să elimine în totalitate orice urmă de agresivitate din fiinţa lor.

Pentru aceasta, un prim pas este conştientizarea tendinţelor agresive şi înţelegerea faptului că agresivitatea apare întotdeauna pe un fond de slăbiciune, teamă, nesiguranţă. La modul ideal, un yoghin care a atins perfecţiunea în punerea în practică a lui ahimsa este capabil ca întotdeauna, indiferent de situaţie sau de conjuncturi, să răspundă la rău cu bine, în mod spontan. O altă prejudecată contemporană este aceea că fiinţele care nu ripostează agresiv atunci când sunt agresate sunt slabe. Realitatea este că doar acele extrem de rare fiinţe umane care sunt extraordinar de puternice în bine pot manifesta cu adevărat ahimsa.

Agresivitatea se poate disimula în fiinţa noastră şi sub forma supărării, a resentimentelor sau a ranchiunei. Indolenţa şi indiferenţa, nepăsarea, cu alte cuvinte, reprezintă şi ele o încălcare a lui ahimsa. Fermitatea însă, atunci când ne susţinem punctul de vedere, când ne apărăm pe noi înşine sau pe alţii de anumite agresiuni, nu reprezintă o încălcare a lui ahimsa. Iubitorii de discuţii intelectuale sterile ar putea specula la nesfârşit pe această temă, dar yoghinii preferă o abordare practică, fundamentată pe cunoaşterea profundă a legii rezonanţei. A vedea partea plină a paharului este întotdeauna o variantă mai bună decât a suspina după partea goală a lui.

DHARANA ne disciplinează mintea

"Dacă vorbele nu sunt conforme cu adevărul, atunci nu ai nici o şansă de succes" Confucius

Mintea umană recepţionează permanent informaţii din lumea exterioară prin intermediul celor cinci porţi ale simţurilor: miros, gust, văz, pipăit, auz. Din totalitatea informaţiilor primite de la simţuri, mintea are capacitatea de a le selecta numai pe acelea care prezintă importanţă la un moment dat. Această selecţie este realizată prin focalizarea atenţiei asupra unei informaţii particulare, ignorându-le pe toate celelalte mai puţin importante. Cu cât atenţia este mai focalizată asupra unui anumit simţ, cu atât cantitatea de informaţii primită prin el creşte, iar volumul de informaţii recepţionat de la celelalte simţuri diminuează în intensitate, putând fi chiar ignorate de către minte.

O caracteristică specială a minţii umane este capacitatea de focalizare a atenţiei spre lumea interioară a sentimentelor, a gândurilor şi a ideilor. Mai mult decât atât, mintea umană poate fi focalizată asupra ei însăşi – acest fapt prezentând o reală importanţă, deoarece creează posibilitatea controlului mental. Această facultate a minţii umane, de a modifica la voinţă orientarea atenţiei conştiente, reprezintă mecanismul de bază al concentrării mentale. Mintea care meditează asupra unei zeităţi se transformă în copia perfectă a acesteia.

A te concentra înseamnă să reuneşti totul într-un centru, să aduni, să focalizezi. Prin concentrare mentală – DHARANA – mintea se focalizează asupra unui unic scop fără să mai poată sări la un alt subiect pe o perioadă fixată de timp. Opusul concentrării este dispersia, împrăştierea. În acest caz, mintea necontrolată trece brusc de la la un subiect la altul, nefixându-se asupra a ceva anume. Din nefericire, aceasta este condiţia mentală a majorităţii oamenilor din zilele noastre. Atunci când percepe un obiect exterior, mintea ia forma acelui obiect. Astfel, ea prezintă un prim aspect numit „VRITTI”; în calitatea sa de VRITTI, mintea este reprezentarea obiectului exterior.

Obiectul fizic constituie obiectul „grosier”, iar impresia mentală pe care o creează – obiectul subtil. Pe lângă obiectul perceput mai există un alt aspect al minţii care percepe. Avem aşadar două aspecte importante în procesul concentrării: VRITTI, obiectul de cunoscut, şi cunoscătorul, sau cel care percepe. Mintea care meditează asupra unei zeităţi, spre exemplu, este transformată printr-o continuă devoţiune în copia perfectă a acelei zeităţi, devenind puternică şi pură asemeni Ei. Acesta este un principiu fundamental în procesul adorării.

DHARANA se traduce prin „a controla (stopa) mintea”. Tradiţia străveche a înţelepciunii consideră că mintea, în conformitate cu legi bine determinate, este doar un flux continuu de tipare psihice (VRITTI-uri). Succesiunea de modele psihice are un substrat emoţional, dublat în mod consecvent de răspunsuri fiziologice. În realitate, mintea înseamnă mişcare. Ea este asemeni vântului: vântul apare odată cu punerea în mişcare a aerului; când această mişcare încetează, aerul există încă dar vântul a dispărut. Substanţa mentală care rămâne după ce modelele psihice (VRITTI) au fost stopate este numită „CHITTA”. Tiparele mentale odată stopate, mintea dispare şi intrăm în starea de non-minte, stare caracterizată prin cel mai înalt grad de creativitate şi intuiţie spirituală.