A înflorit iarăşi
liliacul la geamul meu şi tot ce pot să fac este să mă bucur de mirosul lui de
la distanţă. Pe mine şi pe el ne desparte un geam peste care de data asta nu
pot să sar şi o uşă de metal prin care nu pot să pătrund deoarece vecinii
binevoitori au schimbat lacătul şi au uitat să îmi dea o cheie…Nu, nu te gândi
că aş fi putut spune ceva mai amuzant de atât…chiar nu e…La Popa Şapcă am fost
doar în vizită de lucru în facultate, dar acum uitându-mă la liliacul din faţă
îmi imaginez cum se uită deţinuţii în direcţia Iulius Mall…aşa, şi ce? Eu sunt
de vină că ei au ajuns acolo? Că au furat, au violat şi chiar au omorât? Slavă
domnului, fiecare îşi duce crucea lui şi îşi asumă toate lucrurile făcute…de
voie, de nevoie…mai contează de ce o facem? Şi eu îmi asum faptul că atunci
când tu ai murit te-am umplut de liliac şi nu mă puteam dezlipi de mirosul lui…Nu,
atunci nu m-am gândit că va fi un miros ce mă va urmări o viaţă…doream doar să
nu vin cu mâna goală la tine şi să am în ce-mi ascunde ochii plini de
lacrimi…asta e, a fost vremea liliacului şi liliac a rămas…nu-ţi face griji,
ştii că violetul oricum este culoarea
mea preferată…Cu excepţia trandafirilor, nu cred că există altă floare atât de frumoasă şi de parfumată ca liliacul. Dintre cele două minuni de plante, liliacul are o aromă mai puternică, ce este purtată la distanţe mari de câtre vânt...îmi place să cred că ajunge şi la tine…Să ajungi la Caraşova la festivalul liliacului o dată, rămâi o viaţă cu mirosul de liliac în suflet… Din păcate, liliacul nostru drag înfloreşte doar câteva săptămâni în timpul primăverii…aşa a fost să fie când tu ai murit, să am curtea plină de liliac şi să îţi aduc şi ţie pentru a-mi şterge din nas mirosul de bronz cu care îţi erau vopsite unghiile…vreau să îmi alung liliaul din minte şi trec de la una la alta, dar îţi aduci aminte când am primit acel mesaj de la amicul meu “punkistul” pe care rockerul din tine nu l-a plăcut niciodată, şi mi-a scris că se sinucide? Da, măi, m-am dus dimineaţa la el şi l-am găsit inconştient. Lucra în armată omul şi vezi doamne să nu afle şefii ce a făcut el părinţii lui nu am chemat salvarea…lasă că i-am turnat pe gât doi litrii de apă caldă şi a început să-şi revină. Nu râde, tu nu vezi în ce situaţii reuşesc să mă bag? Why me? Nu mă mai sunaţi pe mine dacă vreţi să vă sinucideţi…nu de alta, dar eu vă salvez fraţilor, eu nu pot să vă las să muriţi, pe bune…chinuiţi-vă şi voi pe lumea asta aşa cum o fac şi eu, nu fiţi laşi…zău aşa…Of Alice, tu de ce nu m-ai chemat atunci? De ce nu ai strigat peste deal la mine că te-aş fi auzit la fel de bine cum nu mă mai pot uita acum pe geamul casei mamei mele de unde văd locul în care tu ai fost omorât…da, poţi să-mi respiri fumul de ţigare, nu-ţi fă griji, fumez eu suficient şi pentru tine…da, ador să ascult piesa asta atunci când fumez şi tu eşti lângă mine…eyes I recognize, taking me back…familiar to me from some other time…or maybe another life…no, i can’t my friend…until then…just wait…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu