Cum se apropie weekend-ul, cum Mira îşi face planuri. Ce poate fi mai frumos decât să ieşi în oraş vineri seara după o săptămână în care nu ai făcut aproape nimic altceva decât să munceşti? Nu mă vait că în timpul acestei săptămâni nu am făcut nimic interesant pentru că ar însemna să mint, dar aştept cu tare nerăbdare seara de vineri.
Afară e zăpadă, a tot nins, poate m-a dus aproape de-a dreptul la exasperare RATT-ul şi circulaţia tâmpită şi îngreunată din Timişoara, dar asta e, iarna nu-i ca vara. Când m-am trezit luni dimineaţa într-un pub turbată de nervi că nu aveam cu ce ajunge la birou şi cu ceaiul fierbinte pe care cu greu am reuşit să mi-l torn în ceaşcă, m-am simţit puţin vinovată la la ora 10.30 dimineaţa eram într-un local precum "beţivanii", dar asta e, îi mulţumesc tot RATT-ului.
Vineri seara în schimb o să uit de toate şi o să mă delectez cu vocile minunate ale lui Dan Petre si Emil Kindelein care se întorc cu un super program de blues şi rock music. Eu m-am declarat cu ceva vreme în urmă "fan" Acoustica, acesta fiind numele sub care cei doi prestează, iar acum când se pare că va fi ultimul lor concert sub acest nume, garantat nu voi rata momentul aşa că începând cu ora 21 voi fi prezentă în Jazz Office ca să-i ascult şi prin aplauze poate să-i fac să se răzgândească.
Sper să fie un weekend încărcat ţinând cont de faptul că voi vorbi mult despre practici yoga şi că sfârşitul de an ce se apropie cu paşi repezi să fie mai frumos decât începutul acestui an. Am început pe deasupra să-mi fac bilanţ-ul personal şi când tot adaug pe lista momentele tâmpite de care am avut parte în acest an, chiar mă apucă durerea de cap. O să las însă partea din eu şi cu mine să se strezeze, iar Mira să îşi facă de cap.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu