Paradoxul vremurilor noastre

De vreo doua luni nu am mai apucat sa scriu chiar daca m-am gandit  in fiecare zi ca ar trebui sa o fac. Regret nespus ca nu mai am timp pentru mine, dar nu ma obliga nimeni sa fac ceea ce fac, o fac de buna voie. Treptat renuntam la a face ceea ce ne place pentru ca ne coplesesc celelalte activitati din viata noastra pe care am ajuns sa le facem mecanic. 

De foarte mult timp observ un singur lucru si anume tristetea care „bantuie” in jur.

Nu obisnuiesc sa retraiesc momente trecute, mi se pare desart si inutil. Dar in aceeasi masura, e drept, retraiesc senzatii. Par uitate si totusi uneori, revin la fel de puternice ca in clipa in care le-am simtit prima oara.

Viata e formata din trairi banale printre care se regasesc uneori semne ce ne arata ca am mai si trait cu adevarat cateodata. Intamplarile ale caror senzatii ni le reamintim sunt de fapt punctele de referinta ale zilelor ce vor urma. Un punct de maxim odata atins (prima tigara, primul sarut, primul cuvant soptit la ureche) nu este dacat o aruncare in banal a clipelor ce vor urma si o lupta continua pentru a depasi starea de letargie in care ne arunca cotidianul.

Intotdeauna vrem mai mult, intotdeauna vrem altceva. Si incercam in fiecare zi sa traim clipe ale caror senzatii ni le vom reaminti toata viata.

Traim cu dorinta ca momentele frumoase sa se repete si cu speranta ca vor fi depasite asteptarile noastre. De aceea suntem usor de dezarmat, e atat de simplu sa ne lasam coplesiti de asteptari neimplinite. Iar starea asta nu e doar a fiecaruia dintre noi. La asta se aduna senzatiile celui de alaturi, fie el partener, prieten sau vecin, suntem o suma a starilor celor din jur si asta e cea mai buna dovada ca nu suntem singuri pe lumea asta. Suntem tristi pentru ca traim intr-o lume trista, desi ma gandesc uneori ce fericiti am fi daca am trai intr-o lume fericita!

In unele dimineti regret ca nu m-am trezit printesa si in cele mai multe seri imi spun ca maine va fi mai bine si o sa ma apuc de ceva nou, cateodata chiar o fac, dar de multe ori nu...

"Ne enervăm prea tare,

Ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiți,

Citim prea puțin, ne uităm prea mult la televizor și

ne rugăm prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile."

Octavian Paler

Acceptare fără resemnare

Putința desemnează capacitatea de a acționa asupra realității, de a o gândi; capacitatea de a modifica lucrurile din jur sau, uneori, ceea ce este în noi. Iar neputința ne face să trăim și să simțim contrarul: să simțim, pe bună dreptate sau nu, că nu putem face nimic, că nu putem schimba nimic în jurul nostru sau în noi.

Situațiile care generează un sentiment de neputință sunt numeroase. Unele sunt legate de oboseala acumulată după îndeplinirea activităților simple, de fiecare zi. Altele sunt dramatice: să faci față suferinței unui apropiat fără să-i poți aduce alinare, să asiști la nedreptăți, să vezi nenorocirile din lume, corupția celor de la putere.

Experiența neputinței este cu siguranțtă dureroasă, căci ne blochează dorința de a-i ajuta pe ceilalți și de a face dreptate în lume. Nietzsche scria: „Orice creștere a puterii este o plăcere, orice sentiment că nu mai poți rezista, că nu poți domina este o durere”.

Dar experiența neputinței nu este doar dureroasă, e și periculoasă. În psihologie s-au făcut multe cercetări asupra a ceea ce se numește sentimentul de neajutorare învățată. Așadar, când o persoană este pusă experimental în situații repetate de eșec, s-a observat că persoana în cauză riscă să renunțe treptat să mai facă eforturi pentru a înfrunta sarcinile ulterioare, chiar dacă acestea sunt simple și la îndemână. Este ca și cum eșecurile repetate l-ar fi „învățat” pe cel în cauză că nu se mai poate face nimic. Înseamnă că sentimentul de neputință se convertește cu ușurință în comportamente de neajutoarea și într-o resemnare în fața tuturor obstacolelor vieții, fie ele mici sau mari.

Pentru ca aceste sentimente de neputință să nu se solidifice, trebuie, bineînțeles, să le examinăm. Să respirăm, să lăsăm să se decanteze agitația emoțiilor și a gândurilor dureroase. Să ne acceptăm neputința cu luciditate, pentru început, sau cel puțin să acceptăm sentimentul că suntem neputincioși.

A accepta neputința nu înseamnă să ne resemnăm, ci să ne spunem: acest sentiment este aici pentru moment; iau cunoștință de prezența și de influența lui, mă uit mai atent la el, nu cumva una dintre sursele suferinței mele este așteptarea mea de a găsi o soluție ideală? Aș vrea să pot vindeca prin iubirea mea pe cel sau pe cea pe care îi iubesc și care suferă; aș vrea ca, prin generozitatea mea, să pot alina suferința din lume. Dar nu reușesc. În această clipă, aceste idealuri mă blochează, în loc să mă stimuleze. Un ideal imposibil frânează orice inițiativă posibilă.

Dacă nu îl pot vindeca sau nu-i pot aduce alinare celui în cauză, pot să îi rămân alături, să îi dau mâna, să îi vorbesc, sau chiar să tac; sunt neputincios, dar sunt prezent. Iar prezența este un gest important, care diferă radical de opusele sale: fuga sau absența. Fac tot ce pot să mă îndrept spre acțiuni mai puțin ambițioase, spre gesturi simple. În asemenea clipe, e greu de renunțat la soluțiile mărețe, dar nu și la micile gesturi.

Neputința este pândită de disperare. Și își poate găsi rezolvarea în speranță. Desigur, speranța este într-un fel o recunoaștere a limitărilor noastre, de vreme ce nu sperăm niciodată decât la ceea ce putem face sau crea prin noi înșine, prin propria noastră voință.

Dar speranța, care constă din a te lăsa pe seama altor influențe, și nu pe seama ta, nu este chiar atât de absurdă: deseori viața ne sare în ajutor. Totul este să nu așteptăm acest ajutor cu brațele încrucișate.

Angajat fictiv

In ultima vreme am auzit mai mute persoane care se confrunta cu situatii mai complicate pe piata muncii datorita iresponsabilitatii (atat a angajatorului cat si a angajatului).

Sa clarificam cateva lucruri apoi va povestesc despre un caz particular.

Piața muncii este spațiul economic în care se întâlnesc, se confruntă și negociază în mod liber cererea de forța de muncă, reprezentată de angajatori și oferta, reprezentată de posesorii de forță de muncă. Așadar, clientul de pe piața muncii este angajatorul care dispune de locuri de muncă, furnizorul este căutătorul de loc de muncă - salariatul, obiectul tranzacțional este forța de muncă, iar prețul este salariul complet, cunoscut și sub denumirea de fondul individual de salariu.

Atunci cand esti in cautarea unui loc de munca, sunt convinsa ca fiecare studiaza angajatorul si analizeaza punctele slabe si cele forte ale acestuia.

Cu ceva vreme in urma un foarte bun peieten imi spunea cat este de incantat de faptul ca are un al doilea job care ii ofera o alta perspectiva asupra carierei, incepe sa isi faca planuri de viitor fiind foarte increzator in noul angajator, etc.

Cum a decurs de fapt totul?

Bati palma cu angajatorul, stabilesti salariul, semnezi contractul si de apuci de munca. Dupa 3  luni constati ca nu primesti banii, contractul nu a fost declarat la ITM. Incerci sa stai de vorba cu angajatorul, nu te baga in seama, nu te mai duci la serviciu, faci reclamatie la ITM si ce se intampla? Din pacate aproape NIMIC. Te adresezi instantei, mai pierzi niste timp si bani, cu siguranta si nervi, mai apoi te alegi cu ce? In cazul lui a fost vorba despre https://gadom.ro/pages/povestea-noastra , pe facebook suna frumos: "Gadom Society este firma de care ai nevoie atunci când vrei să îți transformi visul în realitate" GADOM, un astfel de angajator care nu ofera nimic bun societatii, chiar daca online suna bine si este in permanenta cautare de angajati. 

Ai realizat ca muncesti la negru? Adreseaza-te autoritatilor si fa o plangere.

Toți cei care se află în situația de a lucra la negru pot oricând să formuleze o plângere către ITM în care să își dea datele personale și să explice situația. Procedura este mult mai simplificată acum, pentru că totul poate fi făcut online. Tot ce trebuie să facă cineva care dorește să-și reclame angajatorul sau să expună situația altei persoane cunoscute, este să acceseze site-urile ITM-urilor și să se folosească de datele de contact de acolo (e-mail, telefon, fax) sau să completeze formularul pus la dispoziție de IM.

Important! Potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2002, autoritățile sunt obligate să păstreze anonimatul celui care face sesizarea și să răspundă în termen de 30 de zile solicitării.

Suntem rezultatul a ceea ce gândim

Oferă exact ceea ce ți-ai dori să primești și exact asta vei primi înapoi! Chiar dacă nu de la aceleași persoane cărora le oferi tot ceea ce ai tu de oferit. Reține însă faptul că Universul este un spațiu al cooperării și ceea ce aduci în Univers, aceea se va întoarce la tine. Renunță să mai faci „afaceri” cu Universul și renunță să oferi doar ceea ce primești în schimb sau doar dacă primești ceva la schimb.

Oferă libertatea pe care ți-ai dori să o primești la rândul tău;

Oferă încrederea pe care ți-ai dori să o primești de la cei din jur;

Oferă iubirea pe care ți-ai dori să o simți venind înspre tine;

Oferă ascultarea de care ai vrea să ai parte atunci când vrei să vorbești cu cineva;

Oferă sinceritatea pe care ai vrea să o experimentezi în raport cu orice altă persoană;

Oferă acceptarea de care ai vrea să ai parte din partea tuturor acelora cu care interacționezi;

Oferă sprijinul pe care ai vrea să îl primești atunci când simți că ești căzut(ă);

Oferă curajul pe care ai vrea să îl primești atunci când ești plin de frici;

Oferă vorbele pe care ai vrea să le auzi cât mai des sau întotdeauna;

Oferă compania pe care ai vrea să o ai în cele mai multe dintre situații;

Oferă solitudinea de care uneori simți că ai nevoie pentru a te regăsi pe tine însuți;

Oferă valoarea pe care ai vrea să o primești din partea anumitor persoane din jurul tău;

Oferă plus valoare tuturor oamenilor pe care îi întâlnești exact cum ți-ai dori ca viața ta să fie completată de plus valoare din partea oamenilor care intră în viața ta;

Oferă tot ceea ce ai mai bun fără a aștepta din partea acelora cărora le-ai oferit ceva la schimb!

Sarcina ta este să oferi…și să oferi exact ceea ce ți-ai dori să primești. Cum răspund cei cărora le oferi ceea ce oferi tu, acest lucru nu mai este sarcina ta. Este sarcina lor (Atenție! Nu este datoria lor, este alegerea lor). Însă tu vei primi înapoi din partea Universului în măsura și pe măsura a ceea ce oferi.

La rândul lor, persoanele cărora le oferi tot ceea ce poți tu să oferi vor primi înapoi exact ceea ce oferă celorlalți, inclusiv ceea ce ți-au oferit ție. Dar atâta timp cât vei avea de oferit doar dacă vei primi la schimb măcar ceea ce oferi, nu faci altceva decât să te limitezi și să limitezi abundența în Viața ta. Vei pune limite unui Univers infinit și care nu cunoaște limite, unui Univers care nu condiționează ceea ce oferă. Legile sale funcționează în permanență, indiferent de legile morale sau juridice.

Fiecare vorbă bună, fiecare zâmbet pe care-l oferiți unui om care s-ar putea să aibă o zi proastă, se întoarce la dumneavoastră în moduri în care nu vă așteptați.

Așa funcționează întreg Universul și principiul este cel al cooperării. În concluzie, dacă vrei să ai de partea ta întreg Universul, cooperează prin a aduce în această lume exact ceea ce ți-ai dori să primești din partea Universului. Și garantat, într-un timp mai scurt decât ai crede, vei primi din partea Universului exact lucrurile pe care tu le-ai adus ca și contribuție personală. Și asta pentru că viața este o oglindă!

Odată cei vei adopta cooperarea în Viața ta și vei renunța la abordarea de a avea o „relație de afaceri” cu Universul, vei remarca faptul că tot în jurul tău se va schimba, va înflori și va curge în direcția dorită de tine, în direcția tuturor acelor lucruri, sentimente, atitudini și gânduri pe care tu le aduci în Univers. Chiar dacă uneori ceea ce îți dorești nu se întâmplă, vei putea remarca faptul că de multe ori Universul aranjează lucrurile mai bine decât ți-ai fi imaginat. Și asta doar datorită faptului că vei renunța la conceptul de economie, de a oferi condiționat, de a oferi doar dacă vei câștiga ceva sau dacă vei primi ceva înapoi.

Poate părea greu de crezut, poate pare un concept de viață visător și depășit de cerințele secolului 21. Însă Universul nu cunoaște astfel de noțiuni de limită de spațiu și timp. Călătorie plină de însemnătate îți doresc și îndrăznește să călătorești dincolo de limite!

Fără încredere, fiecare moment din viața ta devine un coșmar

Imaginați-vă o viață fără încredere: partenerul merge la muncă și nu aveți pace de minte.

Partenerul vă verifică mesajele și nu poate accepta că este doar un prieten de la școală, vreți să împărtășiți un secret cu soțul/soția, dar nu sunteți siguri dacă vor păstra secretul.

De fapt, o relație fără încredere este pur și simplu haotică și disfuncțională.

A avea încredere în cineva înseamnă că te poți baza pe ei și să te simți confortabil și în siguranță cu ei.

Este o piesă importantă a construcției pentru orice relație. Fără ea, temelia va rămâne întotdeauna șubredă.

Construirea încrederii este un proces bidirecțional, este important să avem încredere și la fel de important să fim de încredere.

Acest lucru necesită un efort și un angajament reciproc. Înainte de a construi încrederea, trebuie să înțelegeți așteptările celuilalt și ce înseamnă încrederea pentru dumneavoastră.

Încrederea in sine se construieste pe baza experientelor noastre, dar mai ales pe baza a cum judecam aceste experiente, așa ca idei precum „nu sunt suficient de bun” ajung sa se adevereasca daca ne repetam acest lucru suficient de des.

Deși pare ca de la o anumita varsta nimic nu se mai schimba, modul in care percepem realitatea și pe noi inșine se poate modifica atunci cand intelegem ce cauzeaza lipsa de incredere in sine și ne supunem la exercitii și activitati care ne provoaca sa regandim viziunea noastra asupra lumii.

Deși atat increderea in sine, cat și stima de sine se construiesc pe baza experientelor trecute și vizeaza experiente viitoare, stima de sine este vazuta ca o trasatura stabila și de durata, ceea ce inseamna ca necesita mai multa munca de introspectie sau chiar ajutor specializat pentru a fi adusa la un nivel sanatos. Fă ceea ce iti place cu incredere in tine si nu renunta pentru că ceilati nu sunt capabili să te inteleagă.

Atitudine fata de probleme si provocari

De-a lungul vietii fiecare dintre noi trecem prin anumite probleme, provocări sau crize care ne pot afecta, iar modul în care le facem față este o parte inevitabilă a vieții. La un moment dat, toată lumea se confruntă cu diferite grade de eșecuri. Unele dintre aceste provocări ar putea fi relativ minore (nepromovarea la locul de muncă), în timp ce altele au un impact mai mare (pierderea unei persoane dragi).

Exista un mod prin care putem privi partea plina a paharului si aceasta este reziliența, ea este ceea ce oferă oamenilor puterea psihologică pentru a face față stresului și dificultăților. Oamenii de specialitate  cred că indivizii rezilienți sunt mai capabili să facă față adversităților și să-și refacă viața după o luptă. Modul în care abordăm aceste probleme poate juca un rol semnificativ nu numai în rezultat, ci și în consecințele psihologice pe termen lung. Vestea bună este că există lucruri pe care le poți face pentru a deveni mai rezilient.

Oamenii care nu își pierd controlul și reușesc să găsească soluții de revenire în fața dezastrului au ceea ce psihologii numesc reziliență. Oamenii rezilienți sunt capabili să își folosească abilitățile și punctele forte pentru a face față problemelor și provocărilor pentru a merge mai departe.

În loc să se lase pradă emoțiilor de moment sau să se ascundă de problemele legate de strategiile de gestionare nesănătoase, oamenii rezilienți se confruntă direct cu dificultățile vieții. Acest lucru nu înseamnă că au mai puțină suferință, durere sau anxietate decât ceilalți. Înseamnă că utilizează abilități sănătoase pentru a face față unor astfel de dificultăți în moduri care favorizează puterea și creșterea interioară. În multe cazuri, pot apărea chiar mai puternici decât erau înainte.

Cei cărora le lipsește această reziliență pot deveni în schimb copleșiți de astfel de experiențe. Aceștia se pot opri asupra problemelor și pot folosi mecanisme de gestionare inutile pentru a face față provocărilor vieții. Dezamăgirea sau eșecul le-ar putea conduce la comportamente nesănătoase, distructive sau chiar periculoase. Acești indivizi se recuperează mai lent și se pot confrunta cu mai multă suferință psihologică.

Reziliența nu elimină stresul și nici nu șterge dificultățile vieții. Oamenii care posedă această calitate nu văd viața prin lentile viu colorat față de ceilalți, ci ei înțeleg că se întâmplă contracarări și că uneori, viața este grea și dureroasă. Ei încă experimentează emoțiile negative care vin după o tragedie, dar viziunea lor mentală le permite să treacă prin aceste sentimente și să se recupereze. Reziliența oferă oamenilor puterea de a aborda problemele direct, de a depăși adversitățile și de a-și continua viața. Chiar și în fața unor evenimente care par absolut inimaginabile, reziliența le permite oamenilor să-și adune puterea nu doar să supraviețuiască, ci să prospere.

Unii oameni dețin aceste abilități în mod natural, prin trăsăturile de personalitate care îi ajută să rămână verticali în fața provocărilor. Chiar dacă, aceste comportamente nu sunt doar trăsături înnăscute, reziliența este rezultatul unei serii complexe de caracteristici interne și externe, inclusiv prin genetică, capacitate fizică, sănătatea mintală și mediu înconjurător. Sprijinul social este o altă variabilă critică care contribuie la reziliență. Oamenii puternici din punct de vedere mental tind să aibă sprijinul familiei și al prietenilor care îi ajută să-i susțină în momentele dificile.

Ajustează-ți obiectivele și găsește modalitățile potrivite pentru adaptare. Învață lecțiile poveștilor tale de viață

Concentrează-te pe lecțiile pozitive ale experiențelor pe care le-ai avut. Nu pune accentul pe „De ce eu?/De ce mi se întâmplă doar mie?”, automat te poziționezi în rolul de victimă. Întreabă-te ce ai putea face diferit data viitoare pentru a avea un rezultat mai bun. Acționează

Gândește-te la ce poți face pentru a-ți îmbunătăți situația și apoi acționează! Lucrează mai mai curând la rezolvarea unei probleme, decât să te lași pradă negativității. Rămâi conectat!

Hrănește-ți relațiile cu prietenii și familia. Când treci printr-o perioadă grea, nu te izola. Acceptă ajutorul de la cei cărora le pasă de tine. Eliberează-te de tensiune

Asigură-te că poți apela la anumite căi pentru a te elibera de emoțiile negative și de tensiunea acumulată. Poți începe să scrii într-un jurnal personal, să faci meditație, să ieși în natură sau să discuți cu un prieten sau consilier. Găsește o cauză pentru care să lupți

Fă lucruri care aduc sens vieții tale. Crede în tine

Fii mândru de abilitățile tale și de ceea ce ai făcut. Recunoaște-ți punctele forte. 

O perspectivă pozitivă și plină de speranță te va face mult mai rezilient. Amintește-ți că multe dintre problemele cu care te vei confrunta în viață sunt temporare. Nimic nu este definitiv!

Decizii asumate

Cu siguranță nu sunt singura care crede că deciziile pe care le luăm într-un anumit moment al vieții noastre sunt cu siguranță cele mai bune, în acel context, în acel moment? V-ați întrebat vreodată, de ce? Este simplu, pentru că satisfac o nevoie sau deblochează o situație.

Fiecare zi de muncă, fie că vorbim de munca la birou, de munca de acasa sau de un regim freelancing, presupune un lung șir de decizii: de la cele mai simple (decizi cărui e-mail să răspunzi cu prioritate) până la decizii care pot influența business-ul la scară largă. Luăm decizii în urma analizelor amănunțite sau pur și simplu din reflex, pe bandă rulantă, fără a conștientiza neapărat momentul decizional. Oricum ar fi, e important să avem încredere în propriile decizii. Prin alegerile pe care le facem, ne construim calea pe mai departe.

Toată lumea face alegeri, indiferent de natura serviciului, de cât de extinsă sau cât de restrânsă e componenta de execuție a fiecăruia. Deciziile noastre sunt cele mai bune, dacă sunt asumate până la capăt. Altfel, vom încerca să găsim mereu un “vinovat” pentru eventualul eșec rezultat în urma deciziei și vom pierde motivația rapid, ajungând poate să renunțăm prematur la o experiență utilă, doar pentru că începutul pare anevoios și alegerea “pare” una greșită.  Decizia o luăm influențați fiind de experiențele anterioare și urmărind un scop viitor, iar dacă suntem conștienți de acest lucru, reușim să ne împăcăm mai ușor cu ce urmează.

Momentele în care suntem puși în fața alegerilor sunt de fapt oportunități. La polul opus, atunci când suntem puși în fața faptului împlinit, când doar ni se comunică o anumită decizie, fără a avea puterea de a schimba ceva (de exemplu, foarte mulți angajați în această perioadă au primit vestea că “li se restructurează postul”) se declanșează un sentiment de neputință, care poate duce la frustrare sau la scăderea încrederii în forțele proprii. Tocmai de aceea, situațiile în care suntem nevoiți să alegem trebuie privite ca oportunități de a ne cunoaște mai bine, de a înțelege mai bine ce ne dorim mai departe și de a avea controlul asupra a ceea ce urmează să facem, reușind să trăim astfel   într-un mod mai conștient.

Relaxarea, eliminarea presiunii, deconectarea, sunt esențiale pentru a-ți permite un moment de analiză, de a răspunde la cele mai importante întrebări, de a pune în balanță atuurile și minusurile determinate de o anumită decizie.

Există momente când simțim anxietate atunci când trebuie să luăm o decizie importantă – putem fi 100% siguri că decizia luată este corectă? Nu, iar dacă înțelegem acest aspect, atunci reducem din anxietate și ne asumăm mai ușor decizia. Există întotdeauna un procent de nesiguranță, de necunoscut, pe care nu îl putem controla, indiferent cât de multe analize facem în prealabil. Presiunea pe care noi înșine o punem, aceea de a lua cea mai bună decizie, nu ajută. Important este să relaxăm conștientul, să luăm o pauză și să cântărim ce decizie aduce mai multe beneficii și mai puține dezavantaje. Orice facem, dacă e conștient și asumat, e aducător de bine.