Sufletele de lângă noi

Trăim în lume, într-o lume înconjurați de alte ființe, suntem o părticica din întregul numit viată.

Viata este o călătorie, pe a cărei căi, suntem însoțiți de alte suflete, fără de care viața noastră nu ar mai fi la fel si a căror viată, ar avea cu siguranța o nuanța diferita fără a noastră existenta.

Nu ne-a fost dat sa trăim singuri, ci înconjurați de alte ființe minunate, unice si valoroase, care sa ne însoțească, sa ne sprijine si alături de care să învățam, să creștem si să trăim in armonie, iubire si fericire.

Oamenii de lângă noi, oamenii din viața noastră, au puterea pe care noi le-o dam, ei putând ajunge pana unde noi le permitem, ne pot sprijini daca noi suntem deschiși să primim ajutorul, totul depinde de noi pentru că noi suntem pionul principal din viața noastră, iar atunci cand ne simțim răniți, dezamăgiți, este pentru ca am ales sa ascultam si sa credem cuvintele lor spuse in momente de tensiune, ori pentru că ne-am făcut așteptări cu privire la ei, ori am proiectat asupra lor propriile noastre dorințe, iar dacă ei au ales sa acționeze altfel, ne simțim lezați, însă să nu uităm că nimic nu este întâmplător. 

Fiecare situație din viața noastră ne vorbește, să ascultăm glasul schimbării, a evoluției noastre spirituale.

Să alegem să vedem si să apreciem frumusețea fiecărui suflet, să ne înconjurăm de oameni frumoși, pozitivi, care să ne inspire si să ne fie modele demne de urmat, alegând să nu ne lăsăm trași in jos de oameni, care fără voia lor, datorita nivelului de evoluție in care se află, aduc negativism, neîncredere, critică, să nu ne simțim vinovați pentru alegerile pe care le facem cu privire la oamenii alături de care hotăram să călătorim, ori pentru direcția pe care o dăm vieții noastre.

Nimic nu este veșnic, iar daca o prietenie, o relație, o viată, se încheie, să înțelegem că rolul acelei persoane in viața noastră, precum si a noastră in viața ei, a luat sfârșit si este momentul să mergem mai departe, eliberând tristețea  că s-a terminat, trăind bucuria că s-a întâmplat, pășind încrezători, cu inima deschisă, pentru că o viată împlinită, este o viată trăită prin vocea si muzica iubirii.

Mai presus de toate să nu uiți niciodată că in fiecare ființă de lângă tine, te oglindești chiar TU !

Visând cu ochii deschiși

Tuturor ni se întâmplă să ne lăsăm gândurile să rătăcească, pentru ca apoi să ne trezim zâmbind sau oftând. Este bine să ne dăm voie să visăm cu ochii deschiși, dar nu prea mult... 

Uneori, gândurile ne fug de la viața cotidiană preț de numai câteva secunde, dar când durează minute bune, visele cu ochii deschiși nu pot trece neobservate. Cei din jur ar putea spune despre tine că ești „cu capul în nori“ ori aerian, că ești plictisit, că nu te interesează subiectul unei discuții sau activitatea pe care o desfășori în acel moment, iar în unele cazuri, riștii să fii catalogat ca instabil emoțional.

Oare visăm cu ochii deschiși pentru că uneori avem nevoie să „evadăm“ din cotidian, să ne eliberăm de probleme? sau visăm pentru că în viața reală nu primim lucrurile pe care ni le dorim și atunci ne refugiem în imaginar, ar spune alții. Dar visele cu ochii deschiși nu sunt mereu o „supapă“ sau un mecanism de adaptare. Ele ne pot ajuta să ne construim viitorul, să ne imaginăm aventuri sau să găsim soluții pentru diverse probleme. Activitatea cerebrală nu încetinește, așa cum ar putea părea din exterior. Din contră, ea devine mai intensă, ceea ce înseamnă că ne concentrăm mai mult asupra problemelor. Este chiar recomandat să ne dăm voie să visăm cu ochii deschiși la serviciu, iar șefii nu ar trebui să ne critice pentru asta.

Visatul cu ochii deschiși ne ajută să devenim mai creativi și să găsim mai ușor soluții pentru diverse probleme. Acestă stare mentală ne ajută să explorăm posibilități și să construim scenarii. Sarcinile plictisitoare, pasive, cum ar fi participarea la o ședință sau citirea unui raport, stimulează creativitatea mai mult decât cele care ne solicită mai mult. 

Cât de des este normal să cădem pe gânduri într-o zi nu cred că se știe exact, dar un semnal de alarmă ar trebui să apară atunci când ajungem să ne construim o viață alternativă visând cu ochii deschiși. Trăirile imaginare ne pot acapara într-o măsură atât de mare, încât viața profesională și cea personală pot avea de suferit. 

Nu cred că există la ora actuală un tratament pentru episoadele obsesive de visare. Singura metodă de a reduce frecvența acestor episoade este de a evita factorii declanșatori odată ce au fost identificați. Se presupune că muzica, privitul la televizor, datul în leagăn sau în balansoar ori plimbările sunt cei mai frecvenți factori declanșatori. Activitățile plictisitoare, de rutină pot, de asemenea, să ne predispună la visare, dar adeseori nu le putem evita.

Nu știu cum e la voi, dar mie câteodată îmi place să mă pierd în visare...de cele mai multe ori mă și trezesc la timp :)

Realitatea din online

Pe vremea când postam atât de mult despre gândurile mele, la un moment dat mi-am propus eu mie ca viața de zi cu zi să arate mai bine sau cel puțin la fel cu ce postez online. Și nu vreau să arate bine, vreau să se simtă mai bine decât ce postez. Un fel de reality check, mai ales pentru mine.

Perfect life, perfect food, perfect fucking everything. Bournout, depresie și hăuri negre de mine. E greu când cari povara tristeții și nu vrei să o lași jos deloc, ci pui o mască tot mai veselă.

Știți și știm toți că social media dăunează și afectează. Respectul de sine, modul în care ne raportăm la alții. Dar și toată presiunea asta de a posta, să fim prezenți. Să nu ratăm ceva.

Apoi când ne întâlnim știm toți ce am făcut. Am văzut online. Deci nu mai povestim unii cu alții, stăm tot cu nasul în telefoane. Și parcă uneori nici nu mai avem răbdare să ascultăm.

Alege ce e important și ce nu. Fă pauză fără să te simți vinovată/vinovat. Trăiește real, nu online.

Teoretic pot spun că mă apucă și pe mine panica atunci când văd oameni mai harnici decât mine. Sau îmi vine furia și nevoia șterg toate materialele nepublicate încă. Nu sunt nici eu un om perfect, chiar departe. Mă ia panica uneori că alții postează mai mult, mai des, constant și dedicat.

Oamenii din umbră nu vă vor toți binele. Unii vă urmăresc doar ca să se bucure când nu vă e bine. Și să nu credeți nici că asta are legătură cu voi, ci mai mult cu lucrurile nerezolvate din ei. Așadar încercați să nu fiți prea duri nici cu trollii de pe internet.

Uneori știu că nu o să iasă bine pentru că e prea întunecat, alteori mi s-a terminat bateria, am uitat ceva important acasă, se întâmplă lucruri. Pe moment cu toții riscăm să ne sară țandra. Merităm să avem momente doar ale noastre. Big Brother s-a mutat pe internet și ne ținem singuri camerele de filmare.

De ce facem asta și cu cine? Și mai ales cu ce? Și pentru ce? Pentru o viață perfectă pe care nimeni nu o are? Nu are prea mult sens.

Dar toate sunt doar în capul nostru, iar „să trăiești cea mai bună viața a ta” e despre lucrurile care te fac pe tine să te simți bine, nu mai rău.

Mai închide telefonul din când în când, încearcă să stai conectat la realitatea din jurul tău măcar o oră legată. Pune ceasul să sune puțin mai devreme de dimineață doar ca să ai timp să îți îmbrățișezi iubitul sau iubita. Înainte să ieșiți în fugă pe ușă încercați să vă amintiți să vă îmbrățișați, să vă luați în brațe real, nu să vă trimiteți emoticoane cu „hug” și „love”. Oh, iar dacă asta te face pe tine fericit, mănâncă atunci cartofii ăia prăjiți cu brânză rasă peste, nu mai băli doar gândindu-te la ei.

Primește flori fără să le postezi pe internet, privește un apus la fel. S-ar putea să te facă să te simți chiar mai bine realizarea că ai ceva doar al tău și că validarea sau invalidarea online a celorlalți înseamnă mai puțin atunci când ți-ai acordat singur votul de încredere.

Și orice ai posta pe internet încearcă să ai o discuție sinceră cu tine înainte și să te întrebi: sufletul meu simte la fel cu ce au scris/editat mâinile mele?

Ceea ce nu înțeleg eu este de ce unii preferă să fie cu totul altcineva în online, de ce să furi o identitate sau să creezi una de la zero, care este scopul unei astfel de acțiuni? Cu ce te alegi înainte de a închide ochii? Crezi ca viața altora e mai bună decât a ta? De ce nu o faci buna pe a ta? De ce crezi că a "juca" un rol online te face sa câștigi un Oscar?...nu știu, întreb și eu, cu ce te alegi după?

Femeia puternică și alte bazaconii

Nu știu cum sunt alte femei, dar eu mi-am petrecut ultimii 45 de ani de viață primind același sfaturi din toate părțile, de la familie și prieteni, la colegi sau tovarăși ocazionali de carieră sau de drum "Fi mai sensibilă". Cu timpul, am ajuns să cred că sensibilitatea este o slăbiciune, un defect care trebuie ascuns în spatele unei minți hotărâte, o meteahnă care te împiedică să urci pe scara socială dominată de doamne de fier, binecuvântate de natură cu darul cutezanței și al emfazei.

Puterea ne este oferită pentru a supraviețui, la fel cum și frica. Un om puternic, de fapt, nu ar trebui să aibă frică. Același lucru putem spune și despre femeile, care se străduie să fie puternice, astfel încercând să-și asigure o protecția. Însă, oricât de paradoxal ar suna, deseori femeile care sunt puternice, de fapt, au o protecție atât de mică și sunt atât de sensibile.

Femeia nu trebuie să fie puternică. Mai ales până nu este în pericol. În caz contrar, această putere poate fi percepută ca o autoapărare inexplicabilă care nu face altceva decât să îndepărteze oamenii. Această autoapărare poate fi, la un moment dat, necontrolată, și atunci femeia ajunge să trăiască într-o singurătate enormă.

„Oricât de puternică ar fi o femeie, ea se află în așteptarea unui bărbat mult mai puternic decât ea, nu pentru ca să o limiteze de libertate, ci pentru că el o va face să se simtă sensibilă. Femeia nu este născută să fie puternică, la urma urmei, ea se consideră „sexul slab”, însă circumstanțele și viața (spun unele femei) o fac să se deghizeze în femeia puternică.

Dacă simți că puterea interioară îți dăunează, de fiecare dată întreabă-te: „Pentru ce am nevoie acum de putere? Ce vreau să le demonstrez celor din jur?” Dacă este vorba despre viață și moarte, atunci da, trebuie să fii puternică și să lupți. Iar dacă îți dorești o relație frumoasă, atunci scoate-ți „hainele de soldat” și fii așa cum ești tu, cu bune și rele.

Doar dacă te vei accepta așa cum ești, sensibilă, plângăreață, nostalgică, vei avea parte de o relație împlinită. Atunci poți privi în ochi viața, fără să te ascunzi după măști care te etichetează ca o „femeie puternică”. E greu să înveți să fii sensibilă, dacă nu vei înțelege care sunt momentele când merită să fii puternică. Puterea este atrăgătoare, însă pentru a o purta mereu vei avea nevoie de multă energie.

Înțelege, puterea femeii constă în slăbiciunea ei. Mai precis, în înțelepciunea ei de a-și manifesta în echilibru, atât puterea, cât și slăbiciunea. Atunci când îți permiți să fii TU, înveți să accepți pe cei din jur, mai ales pe bărbați. Nu există perfecțiune pe lume, însă dacă înveți să accepți persoana de lângă tine, fără să o domini, ambii veți deveni mai buni.

Răspunsul la întrebearea „Cum devii mai sensibilă?” îl poți găsi doar în interiorul tău. Însă există anumite recomandări comune pentru majoritatea femeilor puternice. Fii deschisă în relații, fără să porți masca „femeii puternice”. Fii firească! Încearcă să vezi într-o persoană (bărbat) atât puterea lui, cât și micile lui slăbiciuni. Asta înseamnă să-i oferi posibilitatea să fie el, așa cum este de fapt.

Dacă un bărbat vrea să fie puternic în raport cu tine, permite-i asta. Nu te opune și nu concura. Ascultă-l atent și învață să auzi printre rânduri. Vorbește cu el despre subiectele care îl preocupă. Dacă vrei să ai parte de o relație frumoasă, bazată pe respect și încredere, forțat nu vei putea obține această armonie. Chiar și așa, fiecare femeie are o mulțime de calități cu care poate îmblânzi un bărbat.

Fă o alegere dintre senzația de o „femeie puternică” și sentimentul de „iubire”.

Faith and me

 

A trecut un an de cand Faith a fost operata, a ajuns dupa 48 de ore de cand a devenit paraplegica de membrele posterioare la Happy PetTimisoara, diagnostic Cauda Equina (Stenoza lombosacrală sau cauda equina. Există o predispoziție pentru dezvoltarea durerii lombare la câini, da, orice câine, indiferent de rasă).

...panica, panica, panica...

Pentru ca Faith este un membru al familei mele a avut parte de toata implicarea posibila si imposibila de a gasi solutii. Solutia a fost Dl. Doctor Lucian Fodor de la Happy PetTimisoara, persoana care a vazut problema uitandu-se 10 secunde peste radiorgrafia coloanei vertebrale a lui Faith. 

Cine isi iubeste animalul de companie stie prin ce am trecut eu atunci cand Faith a fost operata, a fost un moment peste care nu as dori sa mai trec niciodata. Important este ca am trecut cu bine si Faith a avut o evolutie rapida in saptamanile de terapie.

Nu credeam niciodata ca o sa ma bucur asa de tare vazand-o pe Faith la fel de pasionata fata de caratul betelor (ok, cateodata crengilor sau chiar parilor), dar este un semn ca s-a facut bine si face eforturi de fiecare data pentru a fi ea.

Faith la 2 zile dupa operatie

Faith la 1 an dupa operatie

S-a ales cu un mers personalizat dupa operatie, dar asta nu a facut altceva decat sa o faca si mai speciala. 

Cine decide să aibă un câine ca animal de casă trebuie să se implice trup și suflet. Până la urmă speranța de viață medie la câini este între doisprezece și șaisprezece ani. Așadar, un stăpân de câine își asumă pentru timp îndelungat responsabilitatea pentru o ființă dedicată stăpânului său. De aceea, decizia trebuie luată după gândire îndelungată și bine motivată. Animalele nu sunt piese de mobilier, ce pot fi depozitate sau înlocuite atunci când nu mai aveți chef de ele. În special pentru câini, schimbarea (repetată) a stăpânului este greu de procesat. De aceea, decizia de achiziționare a unui câine trebuie să aibă un fundament solid și să fie definitivă.

Dupa un an de zile ce as putea sa mai spun? Suntem bine si asta este cel mai important. Am mai avut evenimente pe parcurul acestui an? Da, am mai avut. Am scapat de ele? Da, am scapat. Cine a fost intotdeauna alaturi de noi si s-a tansformat in ingerasul pazitor a lui Faith? Nimeni altul decat  Lucian Fodor  la care voi apela intotdeauna cu incredere si recunostinta. Atunci cand pui pasiune in ceea ce faci nu poti sa fi decat bun in domeniul tau, iar la  Happy PetTimisoara toata echipa este la fel. As spune ca Faith da din coada cand aude de voi, dar, e bulldog francez si nu are codita :)

Odată cu trecerea timpului

Eu cred că în online, ca în majoritatea domeniilor, odată cu evoluţia, ni se ridică şi aşteptările. Dacă acum câţiva ani un tip era apreciat pentru simplul fapt că scria cel puţin două paragrafe corect, am ajuns în momentul în care dacă nu scrii corect nici nu intru la tine, iar dacă o faci, trebuie să-mi inspiri ceva.

Cred că maturizarea mea mă obligă oarecum să ridic ştacheta. E ca atunci când înveţi să citeşti: la început citeşti cărţi pentru copii, cu tot felul de poveşti şi povestiri, ca apoi să ajungi la scriitori mai greu de înţeles. Nu te-ar împiedica nimeni să-i citeşti pe ăia mai greu de înţeles la 8 ani, când se presupune că ştii să citeşti, doar că n-ar fi pe gustul tău, pentru că la vârsta aia ţi s-ar părea nişte bazaconii. Totodată, nici acum nu te împiedică nimeni să citeşti poveşti şi povestiri, doar că nu mai apreciezi aceste texte ca atunci când aveai 8 ani, nu?

Odată cu trecerea timpului, nu te mai interesează ce cred sau spun alții despre tine, nu te mai afectează gura lumii. Odată cu trecerea anilor nu-ți mai pasă de multe lucruri, nici de gurile rele, nici de bârfă nici de critică…

Nu te mai obosești să cauți argumente pro sau contra, în discuțiile cu oamenii…Chiar nu mai faci asta. Te interesează doar familia ta, fericirea ei, te interesează acei prieteni adevărați pe care ii ai și care te susțin. Te interesează momentele pline de zâmbet, de voie bună, iubire și împlinire. Nu mai pui la suflet orice, pentru că ești mult prea ocupat să lupți pentru liniștea ta și a celor dragi. Și îți dedici o mare parte din timp pentru a fi tu ok

Nu îți mai rămâne timp pentru oamenii urâți la suflet, care tot timpul sunt puși pe a critica și a găsi cât mai multe defecte la viața celor din jur, dar care uită că nici viața lor nu e perfectă și că au mult gunoi în curtea lor. Te-ai săturat să vezi perfecțiunea online din fiecare, tu vrei lucruri reale, te-ai săturat de falsitate.

Bucuria celor dragi devine bucuria ta, trăiești să-i vezi pe ei împliniți și bine. Binele lor, devine binele tău. Nu te mai gândești nici la timpul care trece din ce în ce mai repede. Realizezi doar că trebuie să prețuiești toate clipele alături de oamenii dragi și că trebuie să te bucuri din plin de toate așa cum vin. Odată cu trecerea anilor, cu acumularea experienței și a înțelepciunii, îți faci zilnic, singur, cadourile cele mai prețioase: liniște, gânduri pozitive, încurajări, iertare, și iubire.

Realizezi că toate momentele în care pui la suflet grijile, tristeţea sau supărarea, sunt momente pe care le pierzi, iar timpul nu trebuie pierdut, pentru că el nu se mai poate cumpăra sau recupera! Dacă ne uităm la vinuri, vedem că nu toate, odată cu trecerea timpului, ajung să se rafineze. Unele se transformă pur și simplu în oțet, așa cum unii oameni se transformă pur și simplu în niște „acrituri”.

Ireversibilitatea timpului

Sunt convinsă că nu doar eu am realizat că s-ar putea să nu mai existe un "mâine", iar nisipul ce curge în clepsidra vieţii să se epuizeze brusc, de aceea cred că ar trebui să ne bucurăm mai mult de viaţă, să profităm de ea, căci aceasta este cel mai de preţ lucru al nostru...Să nu lăsăm timpul să treacă pe lângă noi, să profităm de el, atât timp cât încă îl avem, pentru că da, va veni şi ziua în care ne vom mai dori câteva momente în plus şi va fi imposibil....

Timpul trece fără voia noastră, însă felul în care alegem să se scurgă acesta depinde de noi, deoarece fiecare dintre noi este protagonist pe scena propriei vieţi.......Timpul nu iartă pe nimeni şi nici nu se întoarce. Cu fiecare clipă ce trece, avem mai puţin timp de petrecut în această lume, de aceea trebuie să profităm de timpul nostru ce se scurge implacabil...Adesea uităm să savuram clipa, de multe ori trăim gândindu-ne prea mult la viitor,la ziua de mâine şi uităm de prezent ,uităm de "azi",de "acum"...Fiecare zi e un nou început şi fiecare secundă trebuie valorificată din plin. Depinde de noi cum ne petrecem timpul, cum profităm de fiecare clipă ce se scurge din clepsidra vieţii....Aşa că ar fi cazul să începem să zâmbim mai mult, să vedem partea plină a paharului...Avem o singură viaţă.

Ar fi fost minunat să putem da timpul înapoi, să ne întoarcem în timp, să ne reparăm greşelile din trecut, dar din păcate este imposibil ,timpul este ireversibil. Tot ce contează este prezentul deoarece trecutul nu mai revine, iar viitorul depinde de ceea ce facem în prezent. Timpul îşi lasă amprenta asupra fiecăruia dintre noi ,însă trecerea acestuia este percepută diferit de fiecare dintre noi..Unele persoane regretă timpul pierdut, pe când alte persoane sunt fericite şi mulţumesc Divinităţii pentru că li s-a mai oferit o nouă zi...Indiferent de modul în care percepem trecerea timpului, indiferent de mentalitatea fiecăruia, un lucru este cert: timpul trece, nu stă în loc pentru nici unul dintre noi şi din păcate nu putem face nimic în această privinţă...

Oare am făcut bine ceea ce am făcut până acum? Oare puteam schimba ceva? Sau tot ceea ce îmi rămâne de făcut este să îi accept ireversibilitatea, să îmi petrec fiecare moment din viaţă într-un mod cât mai plăcut cu putinţă, să realizez cât mai multe lucruri care să merite timpul "consumat" şi să mă bucur de prezenţa persoanelor dragi, pentru ca mai târziu să nu regret timpul ce a trecut.

Depinde de noi cum ne petrecem timpul şi cum profităm de fiecare clipă ce se scurge din clepsidra vieţii....Of, clepsidra nu se opreşte niciodată, timpul trece şi noi odată cu el...enjoy your life, TODAY!