Pe vremea când postam atât de mult despre gândurile mele, la un moment dat mi-am propus eu mie ca viața de zi cu zi să arate mai bine sau cel puțin la fel cu ce postez online. Și nu vreau să arate bine, vreau să se simtă mai bine decât ce postez. Un fel de reality check, mai ales pentru mine.
Perfect life, perfect food, perfect fucking everything. Bournout, depresie și hăuri negre de mine. E greu când cari povara tristeții și nu vrei să o lași jos deloc, ci pui o mască tot mai veselă.
Știți și știm toți că social media dăunează și afectează. Respectul de sine, modul în care ne raportăm la alții. Dar și toată presiunea asta de a posta, să fim prezenți. Să nu ratăm ceva.
Apoi când ne întâlnim știm toți ce am făcut. Am văzut online. Deci nu mai povestim unii cu alții, stăm tot cu nasul în telefoane. Și parcă uneori nici nu mai avem răbdare să ascultăm.
Alege ce e important și ce nu. Fă pauză fără să te simți vinovată/vinovat. Trăiește real, nu online.
Teoretic pot spun că mă apucă și pe mine panica atunci când văd oameni mai harnici decât mine. Sau îmi vine furia și nevoia șterg toate materialele nepublicate încă. Nu sunt nici eu un om perfect, chiar departe. Mă ia panica uneori că alții postează mai mult, mai des, constant și dedicat.
Oamenii din umbră nu vă vor toți binele. Unii vă urmăresc doar ca să se bucure când nu vă e bine. Și să nu credeți nici că asta are legătură cu voi, ci mai mult cu lucrurile nerezolvate din ei. Așadar încercați să nu fiți prea duri nici cu trollii de pe internet.
Uneori știu că nu o să iasă bine pentru că e prea întunecat, alteori mi s-a terminat bateria, am uitat ceva important acasă, se întâmplă lucruri. Pe moment cu toții riscăm să ne sară țandra. Merităm să avem momente doar ale noastre. Big Brother s-a mutat pe internet și ne ținem singuri camerele de filmare.
De ce facem asta și cu cine? Și mai ales cu ce? Și pentru ce? Pentru o viață perfectă pe care nimeni nu o are? Nu are prea mult sens.
Dar toate sunt doar în capul nostru, iar „să trăiești cea mai bună viața a ta” e despre lucrurile care te fac pe tine să te simți bine, nu mai rău.
Mai închide telefonul din când în când, încearcă să stai conectat la realitatea din jurul tău măcar o oră legată. Pune ceasul să sune puțin mai devreme de dimineață doar ca să ai timp să îți îmbrățișezi iubitul sau iubita. Înainte să ieșiți în fugă pe ușă încercați să vă amintiți să vă îmbrățișați, să vă luați în brațe real, nu să vă trimiteți emoticoane cu „hug” și „love”. Oh, iar dacă asta te face pe tine fericit, mănâncă atunci cartofii ăia prăjiți cu brânză rasă peste, nu mai băli doar gândindu-te la ei.
Primește flori fără să le postezi pe internet, privește un apus la fel. S-ar putea să te facă să te simți chiar mai bine realizarea că ai ceva doar al tău și că validarea sau invalidarea online a celorlalți înseamnă mai puțin atunci când ți-ai acordat singur votul de încredere.
Și orice ai posta pe internet încearcă să ai o discuție sinceră cu tine înainte și să te întrebi: sufletul meu simte la fel cu ce au scris/editat mâinile mele?
Ceea ce nu înțeleg eu este de ce unii preferă să fie cu totul altcineva în online, de ce să furi o identitate sau să creezi una de la zero, care este scopul unei astfel de acțiuni? Cu ce te alegi înainte de a închide ochii? Crezi ca viața altora e mai bună decât a ta? De ce nu o faci buna pe a ta? De ce crezi că a "juca" un rol online te face sa câștigi un Oscar?...nu știu, întreb și eu, cu ce te alegi după?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu