Tuturor ni se întâmplă să ne lăsăm gândurile să rătăcească, pentru ca apoi să ne trezim zâmbind sau oftând. Este bine să ne dăm voie să visăm cu ochii deschiși, dar nu prea mult...
Uneori, gândurile ne fug de la viața cotidiană preț de numai câteva secunde, dar când durează minute bune, visele cu ochii deschiși nu pot trece neobservate. Cei din jur ar putea spune despre tine că ești „cu capul în nori“ ori aerian, că ești plictisit, că nu te interesează subiectul unei discuții sau activitatea pe care o desfășori în acel moment, iar în unele cazuri, riștii să fii catalogat ca instabil emoțional.
Oare visăm cu ochii deschiși pentru că uneori avem nevoie să „evadăm“ din cotidian, să ne eliberăm de probleme? sau visăm pentru că în viața reală nu primim lucrurile pe care ni le dorim și atunci ne refugiem în imaginar, ar spune alții. Dar visele cu ochii deschiși nu sunt mereu o „supapă“ sau un mecanism de adaptare. Ele ne pot ajuta să ne construim viitorul, să ne imaginăm aventuri sau să găsim soluții pentru diverse probleme. Activitatea cerebrală nu încetinește, așa cum ar putea părea din exterior. Din contră, ea devine mai intensă, ceea ce înseamnă că ne concentrăm mai mult asupra problemelor. Este chiar recomandat să ne dăm voie să visăm cu ochii deschiși la serviciu, iar șefii nu ar trebui să ne critice pentru asta.
Visatul cu ochii deschiși ne ajută să devenim mai creativi și să găsim mai ușor soluții pentru diverse probleme. Acestă stare mentală ne ajută să explorăm posibilități și să construim scenarii. Sarcinile plictisitoare, pasive, cum ar fi participarea la o ședință sau citirea unui raport, stimulează creativitatea mai mult decât cele care ne solicită mai mult.
Cât de des este normal să cădem pe gânduri într-o zi nu cred că se știe exact, dar un semnal de alarmă ar trebui să apară atunci când ajungem să ne construim o viață alternativă visând cu ochii deschiși. Trăirile imaginare ne pot acapara într-o măsură atât de mare, încât viața profesională și cea personală pot avea de suferit.
Nu cred că există la ora actuală un tratament pentru episoadele obsesive de visare. Singura metodă de a reduce frecvența acestor episoade este de a evita factorii declanșatori odată ce au fost identificați. Se presupune că muzica, privitul la televizor, datul în leagăn sau în balansoar ori plimbările sunt cei mai frecvenți factori declanșatori. Activitățile plictisitoare, de rutină pot, de asemenea, să ne predispună la visare, dar adeseori nu le putem evita.
Nu știu cum e la voi, dar mie câteodată îmi place să mă pierd în visare...de cele mai multe ori mă și trezesc la timp :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu