Oboseală socială

În ziua de astăzi suntem bombardați cu nenumărate informații despre cum să trăim , astfel încât să beneficiem de o durată de viață cât mai mare. Aristotel definea ființa umană ca fiind un „animal social“. Mai nou, oboseala socială este un fenomen des întâlnit, ce apare indiferent de tipul tau de personalitate, desi este in general mai comun in cazul persoanelor introvertite. 

O persoana extrovertita își obține energia din elementele mediului înconjurător: oameni, locuri, experiențe noi. Aceste persoane se simt confortabil colaborând cu alti oameni, lucrând in grupuri si interacționând. Sunt mereu pregătite sa încerce lucruri noi, sunt mai impulsive si le este ușor sa se adapteze. Pentru aceste persoane este destul de ușor sa comunice, sa-si exprime opiniile si sentimentele si de obicei își fac prieteni noi cu ușurință.

Persoanele introvertite sunt mai precaute, le place sa își acorde suficient timp de gândire înainte de a lua o decizie. Aceste persoane apreciază timpul pe care il petrec singure si de obicei au un grup de prieteni mai mic, alcătuit din oameni cu care se simt confortabil. Introvertiții sunt cunoscuți ca fiind buni ascultători si tind sa aibă o imaginație bogata pe care sa o folosească in hobby-uri creative.

Aceste tipuri de personalitate fac de fapt parte dintr-un spectru, asta însemnând ca exista mai multe grade in care se manifesta. Termenul de ambivert desemnează o persoana care este la mijlocul spectrului, tipul de personalitate fiind dat de situația in care se afla. Adaptarea in funcție de context ii face pe aceștia sa se simtă confortabil in cadrul evenimentelor sociale, dar sa-si si aprecieze si valorifice timpul petrecut singuri.

Interacțiunea sociala ii poate energiza pe unii oameni, in mod special pe extrovertiți. Pentru introvertiți însă, același nivel de interacțiune poate fi obositor. Chiar daca introvertiții pot aprecia socializarea, ei investesc multa energie in navigarea cerințelor sociale din diverse medii, acest fapt conducând la extenuare.

Oboseala apare cand ai socializat pana ce simți ca nu mai poți continua. Desi nu este un diagnostic medical, este o problema reala care ii poate afecta atât pe introvertiți, cat si pe extrovertiți si reprezintă un răspuns fizic si emotional la suprastimulare.

De ce ne forțam limitele si credem ca suntem buni in a socializa cu toata lumea? Cred ca nimeni nu poate ști. Totuși eu tind sa cred ca fiecare dintre noi are o dorință ascunsa de validare si acceptare. Felul in care ne vedem pe noi si ne raportam la propria persoană pare a nu fi suficient. Trăim într-o lume expusă pe toate laturile iar această fină limită dintre colectiv si individual face de cele mai multe ori diferența.

Un om care simte cel mai adesea că este singur și neînțeles, continuu „dezamăgit“ de relațiile din viață sa, are datoria de a-și analiza propriul stil de a acționa, propriile atitudini în relaționarea cu ceilalți, și mai ales acele teme care tind să se repete: „eu sunt cel care oferă totul dar nu primește nimic în schimb“, „oamenii sunt răi și egoiști, fiecare își vede propriul interes și cel mai bine este să faci la fel“, „nu am nevoie de nimeni în viața mea, un om puternic se descurcă singur“...bla, bla, asemenea atitudine nu funcționează la nesfârșit.