26 decembrie 2005...o zi în care ambele eram fericite şi Simona pregătise cina... |
Gândurile mele au zburat către sufletul ei de fiecare dată când am văzut o floare frumoasă, un aranjament floral pe care ştiu că ea l-ar fi adorat, de fiecare dată când în viaţa mea au apărut momente frumoase sau mai puţin frumoase. Mi-ar fi plăcut să fie încă printre noi, să-i arăt că nu există iubire adevărată pe lumea asta şi că toate lucrurile frumoase au un sfârşit...dar nu a fost să fie...
Sunt convinsă că o voi revedea la un moment dat, că ea a fost alături de mine de fiecare dată şi sper să nu fi rămas dezamăgită de faptul că nu am avut viaţa frumoasă pe care speram să o am. Că am greşit, că am reuşit să mai şi enervez oameni şi că nu am reuşit să-mi păstrez dragostea vie aşa cum ea spera că o voi face pentru totdeauna...Of draga mea Simona...îmi este dor de tine şi îmi va fi mereu, sper doar ca tu acolo unde eşti să ai o existenţă liniştită...toţi cei care te-am avut aproape ştim că o meriţi...ODIHNEŞTE-TE ÎN PACE DRAGA MEA...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu