vineri, 22 februarie 2013

Contracronometru


Multora dintre noi ni se pare că timpul trece prea repede şi că nu este îndeajuns pentru a face tot ceea ce dorim. Şi totuşi, oricât ne-am dori, acesta nu se va opri în loc. Singura variantă rămâne aceea de a profita cât mai mult şi a trăi cât mai frumos pentru a fi fericiţi. Uneori… nu ai timp pentru prieteni sau familie din cauza faptului că rămâi prea mult peste program la birou şi apoi te simţi mult prea obosit ca să-ţi mai petreci timpul cu ei. Alteori… cauţi un răgaz pentru a petrece câteva ore dintr-un weekend citind, scriind ori făcând orice altceva ce te relaxează şi te trezeşti alergând în toate părţile pentru a face prea multe lucruri, ajungând, într-un final, să te gândeşti că ţi-ai fi putut gestiona altfel timpul din weekend şi simţi că ţi-ai dori să fi procedat diferit.

O astfel de abordare ar fi una greşită, din punctul meu de vedere, iar weekendul, orice am face, va avea tot două zile până la o nouă orânduire. Există aspecte ale vieţii deja orânduite, în timp ce altele depind doar de noi. Viaţa, o cursă contracronometru. Am aflat asta pe parcurs. Nu mi s-a spus niciodată la şcoală sau acasă. Ne petrecem nenumărate secunde, minute, ore şi zile din viaţă în continuu stres şi agitaţie, luăm prânzul „pe fugă”, alergăm pentru a prinde autobuzul şi ne enervăm groaznic atunci când ajungem prea târziu pentru a urca, claxonăm adesea în trafic în speranţa că vom salva câteva momente din ziua respectivă pentru a le dedica altei activităţi… Procedăm astfel uitând faptul că viaţa însăşi este o cursă contracronometru, îndeajuns de complicată.

În această cursă totuşi contează sănătatea, familia, prietenii, iubirea şi fericirea, toate înglobând câte puţin din oricare alte aspecte despre care am putea crede că sunt esenţiale în viaţă. Cu toţii râvnim la o anumită poziţie socială şi la succes profesional, crezând că asta ne-ar face fericiţi. Ne luptăm pentru a ajunge acolo, ignorând de multe ori relaţiile din viaţa noastră şi constatăm pe parcurs ori poate prea târziu că toate contează într-o anumită măsură, şi nu CEL MAI MULT, poate doar cu excepţia iubirii. Chiar dacă avem un serviciu pe care ni l-am dorit întotdeauna, acesta nu poate compensa lipsa oamenilor dragi din jurul nostru, la fel cum familia şi prietenii nu pot suplini dorinţa fiecăruia dintre noi de a avea o viaţă profesională împlinită. Ceea ce trebuie însă dozat cu grijă este echilibrul dintre aceste două lumi importante din jurul nostru.

Urâm ziua de luni, ignorăm zilele de marţi, miercuri şi joi, ca mai apoi să ne bucurăm că a venit ziua de vineri. Dar această zi a venit ca să ce? Timpul trece de la noi, iar noi ne grăbim să-l facem să treacă până în punctul pe care ni-l dorim. Săptămâna aceasta m-am "panicat" luni când mi-am dat seama că nu am planuri pentru weekend...apoi am început să râd de mine şi să-mi dau seama că planurile nu pică din cer, ca să le ai trebuie să ţi le faci...acum este vineri...iar eu mi-am făcut planuri...o să fiu iarăşi hai hui eu cu mine şi cu Mira ca în fiecare alt weekend...ca mai apoi să mă trezesc şi să sper că am avut un vis prelung de câteva luni...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu