Verde de banat

Mie imi place ideea de voluntariat si ma strădui sa ajut cum pot de fiecare dată. Nu contează că este vorba despre oameni puțin mai nevoiași decât noi, de animale abandonate care trăiesc pe străzi sau de tot ceea ce înseamnă mediul înconjurător. Daca am începe sa discutam despre ideea de voluntariat si voluntari ar trebui sa stim ca prin voluntariat te asiguri personal că lumea se așază pe un făgaș mai bun dar totodată investești și în tine, deoarece atunci când ești voluntar acumulezi o serie de competențe care te ajută atât în relația cu cei din jurul tău, dar și la școală, facultate sau la locul de muncă. Daca luam in calcul faptul ca in toată lumea sunt milioane de oameni care au nevoie de ajutor, într-un fel sa altul: sunt forțați să muncească, nu au acces la educație, sunt exploatați, nu au adăpost sau nu au ce mânca. Resursele autorităților și organizațiilor neguvernamentale sunt limitate atât din punct de vedere financiar cât și în ceea ce privește personalul. Și aici intervin voluntarii. Ei sunt cei care fac o anumită activitate deoarece așa își doresc, în folosul altcuiva, fără a primi bani. Este cert ca voluntarii sunt indispensabili într-o organizație neguvernamentală.

O sa ma tot auziți pomenind de asociația Verde de Banat, click pe nume si o sa vedeți despre ce vorbesc.

Verde de Banat este o asociație care are ca obiectiv ecologizarea si turismul responsabil in zona Poiana Rusca. Promovare, ecologizare, turism responsabil si fără îndoială întreținerea acestora pe termen nedefinit. Împreună, putem face si mai mult!

 
Printre altele, Asociația Verde de Banat derulează proiectul Verde pentru suflet, prin care, lunar, sunt duse pachete cu cele necesare traiului zilnic persoanelor vârstnice și celor cu probleme sociale, în Ținutul Pădurenilor, la interferența județelor Timiș și Hunedoara.

Din donații, sponsorizări și cu ajutorul oamenilor generoși, sunt pregătite lună de lună pachete cu alimente neperisabile și obiecte sau haine în stare bună, care să le facă viața mai ușoară bunicilor din munți.

Dacă doriți să simțiți emoția de neprețuit a faptei bune, aveți posibilitatea de a vă alătura acestei campanii.

Puteți să faceți pachete sau să cumpărați produse ori să donați în contul Asociației Verde de Banat: RO29BTRLRONCRT0513621701, CUI 41932338.

Nimic nu se compară cu sentimentul că ai contribuit la comunitatea din care faci parte sau ai ajutat câteva persoane mai puțin norocoase.

Vrei o imaginație bogată? citește!

Pentru cititorii pasionați nu se pune problema de a citi pentru alte beneficii decât simpla plăcere a lecturii, a cufundării în paginile cărții și a călătoriei pe care o fac cu ajutorul minții, descoperind, învățând și experimentând prin intermediul unor avataruri. Există însă și o altă categorie de beneficii pe care cititul le-ar putea aduce în viața cititorilor. Atunci cand vorbim despre cărți, automat ne vin in cap tot soiul de povesti menite sa ne suscite interesul.

Cu toții dorim să aflam ce se ascunde dincolo de coperțile închise, fără a ne gândi însă, la importanta si la utilitatea cărților pe care le citim.

Ei bine, pentru cei mai multi dintre noi, lectura a devenit un adevărat hobby. O mica plăcere a vieții, pe care ne-o acordam mai des sau mai rar. Insa, daca încercam sa privim in profunzime, vom vedea ca lectura prezinta reale beneficii de care noi, cititorii, ne putem bucura pe deplin.

Cu ce te alegi daca citești mai mult?
Cu o cultura generala vasta.
O exprimare corecta, fluenta si coerenta.
E știut de toata lumea (sau așa imi place mie sa cred) faptul ca lectura contribuie la îmbogățirea vocabularului.
Așadar, citește.
Caută in dicționar explicația acelor cuvinte pe care nu le înțelegi, iar apoi încearcă pe cat posibil sa le memorezi si sa le folosești in discuțiile ulterioare.
Citind te alegi cu o gândire analitica dezvoltata.
De cele mai multe ori, cărțile aduc in atenție subiecte ce pot fi abordate din mai multe unghiuri.
Astfel ca, la rândul nostru, învățam sa vedem lucrurile din mai multe perspective, si prin urmare, sa găsim mai ușor soluțiile unor probleme.
Poate vrei o memorie mai buna, citește!
Vrei o imaginație bogata? citește!
Rolul pe care imaginația il joaca in viața omului, este unul colosal.
Sa nu uitam ca imaginația, componenta de baza a creativității, poate fi dezvoltata prin intermediul lecturilor , permițând-ne in acest mod, sa evadam din realitatea copleșitoare. In plus, imaginația sporește capacitatea noastră de a anticipa si de a construi ipoteze.
Nu doar rețelele sociale sunt o sursa de informare, uneori, cărțile ne oferă informații utile si sfaturi prețioase pe care le putem aplica in viața de zi cu zi.
Nu te pune sa citești Nabukov daca nu ești in stare, ia-o ușor, secretul este sa alegi cartea potrivita.
Unde mai pui ca din cand in cand, simțim nevoia acuta de liniște si relaxare. In acest caz, lectura este remediul perfect.
Deconectează-te de cotidian si refugiază-te in povestea pe care o citești.
Câteodată nu ai nevoie de psiholog, poți vindeca o depresie citind. Dintotdeauna cărțile au fost privite ca fiind o terapie pentru minte si suflet. Si nu spun eu asta, ci aceia care au făcut cunoscuta biblioterapia. O terapie prin cărți, ce ne ajuta sa reducem stresul, sa devenim mai optimiști si mai încrezători in forțele proprii.
Atunci cand citim, de obicei, ne regăsim in unul din personajele acelei cărți. Si, nu de puține ori, ajungem sa comparam trăirile si experiențele personajului nostru preferat, cu propriile sentimente si experiențe de viată. Iar asta nu poate fi decât un extraordinar exercițiu privind dezvoltarea abilităților necesare interacțiunii cu cei din jurul nostru. De ce nu am dori sa învățăm a empatiza mai bine si sa devenim mai sociabili?
Cine nu detesta acele momente in care, pur si simplu, te topești de plictiseala? Toata lumea, te asigur.
Ce poți face in aceste situații? Sa citești, ai ghicit! Lasa telefonul din mana si deschide o carte, încet încet te vei transpune in povestea din fata ta.

Te-ai prins? Stii si tu care sunt efectele benefice ale lecturii, eu ce as putea sa mai spun? citește!

Citește cărțile care iți plac, cele care iți trezesc curiozitatea ori pe cele din care știi ca vei avea ceva de învățat. Citește mult si constructiv. Citește si vei avea parte de o dezvoltare personala armonioasa. O sa realizezi cat de fain este sa participi la o discuție, nu doar sa-i asculți pe ceilalți sau sa spui o prostie :)

Între trecut și viitor

De când ne naștem, dragostea, încrederea și atașamentul pe care le avem fata de familie, ne fac deseori sa acceptam fără sa punem la îndoială daca anumite valori, convingeri sau credințe sunt potrivite pentru noi. Sfaturile și învățăturile primite de la familie cu intenția de a ne ajuta și de a ne proteja ne pot priva uneori de la a ne forma propria viziune asupra vieții.

Adeseori am vrut să scriu despre lucruri frumoase, despre momentele plăcute din viața oamenilor, despre partea aceea frumoasă a vieții. Și am scris. Am scris despre acei oameni care credeam că sunt speciali, că au un caracter admirabil și o personalitate de neclintit. Mai târziu însă am descoperit stupefiată că special era doar felul lor de a îmbrăca minciunile în cuvinte frumoase, că acel caracter admirabil era inexistent, iar personalitatea era bine mascată de câteva fapte bune. Am scris deseori despre prietenie și despre oamenii care credeam că-mi arată în fiecare zi ce înseamnă ea. Am descoperit deseori că și ei aveau deseori cuțite la capătul brațelor. Am scris despre oameni care mă inspirau și îmi dădeau speranțe. De fapt, ei vindeau doar iluzii de care eu deveneam dependentă și le doream cu lăcomia unui om privat de ceea ce-și dorea.

Acesta este motivul pentru care evit să mai scriu despre partea frumoasă a vieții și despre momentele frumoase pe care mi le dăruiesc uneori oamenii. Mi-e teamă ca realitatea să nu mă găsească iarăși și să mă pălmuiască zdravăn. Palmele ei sunt reci, umede și au o forță pe care nu o pot învinge.

Amintirile frumoase sunt clipe pe care noi le furăm timpului. Amintirile dureroase sunt cele pe care realitatea ni le oferă forțat. Ele au un ecou puternic, care ne răsună în suflete vreme îndelungată. Pe ele timpul nu-și așterne praful, lăsându-le să provoace în continuare durere și amărăciune, o amărăciune care îți invadează toată ființa.

Se spune că nu e bine să trăim în trecut și să păstrăm dezamăgirile în suflet. Eu spun că asta nu e posibil. Nu e de ajuns voința, dorința sau autocontrolul pentru a ne scutura de trecut. În fond, de ce am face-o? Trecutul e ceea ce suntem în prezent, e drumul acela mai scurt sau mai lung pe care l-am parcurs fiecare în parte. Sunt multe întrebări ale prezentului la care doar trecutul ne oferă răspunsuri și multe întrebări ale trecutului la care ne răspunde viitorul. E un cerc în care ne învârtim la nesfârșit, la fel cum fac șoarecii în acea rotiță care se învârte amețitor de repede, cu marea diferență că noi nu ne putem opri. Nu putem ieși din acest cerc, ci continuăm să ne învârtim în același ritm amețitor și obositor.

Ca și în trecut, dezamăgirile, trădările, înșelăciunile și ipocrizia mă trag deseori de mânecă și acum.
Și știu. Știu că deși nu recunosc, oamenii le-au simțit biciul pe propria piele. Doar că îi doare să își găsească gândurile pierdute printre rândurile altcuiva…Noi suntem poarta dintre trecut și viitor. Prezentul nostru are puterea de a schimba atât trecutul cat și viitorul. Tot ceea ce s-a întâmplat in trecut, trăiește in continuare in spatii care interferează și influențează prezentul și viitorul nostru. Curățind aceste spatii, interferentele dispar. Modul in care ne trăim viața afectează in bine sau in rău trecutul și viitorul (și nu doar al nostru).

Diferențe de mentalitate

Astăzi, cei tineri au un viitor promițător, in care pot realiza o grămadă de lucruri. Cei cu experiență le pot oferi idei, sfaturi, le pot împărtăși gânduri, etc, însă aceștia procedează după bunul lor plac in cazul oricărui lucru. Sa luam exemplul clasic-copil-parinte, unde exista o mare diferența de mentalitate, fapt ce da naștere chiar unor divergente in familie. Acest lucru nu este de dorit nicăieri, însă din pacate se întâmplă frecvent in casele noastre. Copilul, in cele mai multe cazuri, caută sa fie cat mai libertin, mai independent, exprimându-si propriile opinii, gânduri, sentimente, pe cand părintele ii da o educație buna, il învață sa fie respectuos, politicos cu cei din jur.

Diferența de mentalitate dintre un tânăr si un adult exista in cazul mai multor subiecte diverse, precum: școala, distracția, relația sentimentala, locul de munca, anturajul de prieteni, colectivul in școala, colectivul la locul de munca, vestimentație, comportamentul in societate, etc. Aceste divergente trebuie aplanate pe cat posibil, pentru a nu da naștere unor certuri, ba chiar unei violente verbale sau fizice. Trebuie discutat cu calm, cu tact si cu diplomație si trebuie avuta multa răbdare in tratarea oricărui subiect ce poate avea la baza orice discuție in contradictoriu.

Avem însă răbdare sa facem asta? Suntem suficient de deschiși încât sa acceptam părerea celuilalt? De multe ori nu, cel puțin nu pe moment, vom realiza ca celălalt a avut dreptate mai târziu. Daca învățam ceva e bine, daca nu, o sa repetam situația in viitor. Totul este să încerci să îl înțelegi pe cel din altă generație, să te pui uneori în locul lui şi să dai dovadă cu calm de multă toleranță și înțelegere. Sa nu uiți că și tu ai fost tânăr și ai făcut unele lucruri pe care acum le face copilul tău. Bineînțeles, totul trebuie făcut în limitele bunului simț și cu o anumită măsură. Oricum, putem avea și avem și multe lucruri, obiceiuri, hoby-uri care plac ambelor generații.

Mai lăsăm noi, mai lăsați voi si uite așa ajungem intr-un compromis care merge in direcția buna. La un moment dat vom avea atât noi cat si voi concluzii personale, poate data viitoare vom vedea altfel lucrurile. Sa lăsăm prostiile, încă un an se termina, vom avea si anul viitor momente in care nu vom cădea de acord imediat, sa fim sănătoși si sa învățăm din fiecare pățanie cate ceva :) 

Va doresc un nou an care sa va aducă exact ceea ce va doriți, la fel cum îmi doresc si mie!

Prietenii după iubiri ratate

După ce ai fost prea multă vreme singur în doi pare al dracu de greu să fii iar singur de-a binelea. Masochistă treabă despărțirea asta. Ba ai vrea să se termine, ba să mai dureze. Când ți se pare că nu e dracul așa de negru, când te lovește vreo amintire din aia dureros de plăcută, și te trezești întrebându-te cum s-a făcut de au dispărut toate câte le simțeați atunci. Cert e că atunci când plusurile de la „singur” depășesc minusurile de la „cuplu” e gata, s-a fluierat finalul meciului. Este tentant sa iți dorești a rămâne prieten(a) cu un fost iubit(a), mai ales imediat după despărțire, cand încă sentimentele sunt puternice si ai obișnuința de a fi alături de el si de a-i împărtăși toate experiențele, trăirile dar si problemele tale. Nu sunt convinsa ca este însă înțelept acest lucru sau daca este o decizie buna, depinde de fiecare.

Sunt multi care cred si au dreptate, ca odată ce ai reușit sa te conectezi in profunzime cu o persoana ar fi păcat sa renunți la acea relație complet si de aceea, daca relația a fost una in general pozitiva, e bine sa rămâneți prieteni. Pe unii oameni pur si simplu nu vrei sa ii pierzi de lângă tine si ai face orice pentru a știi ca sunt undeva aproape.

Sunt însă atât femei cat si bărbați care se chinuie sa păstreze relația de prietenie doar din motive egoiste, sentimentele lor fiind încă puternice si dorind la un moment dat împăcarea. V-ați prins, acestea sunt cazurile in care apar si problemele majore. In fine, prieteniile sunt reciproce. Daca va doriți sa rămâneți prieteni, va trebui sa aveți o viziune similara in ceea ce privește semnificația acestei relații si sa va înțelegeți din toate punctele de vedere. 

Daca v-ați despărțit de curând, cel mai bine ar fi sa petreceți o perioada departe unul de altul, perioada ce variază de la cuplu la cuplu, intre câteva săptămâni si câteva luni. In tot acest timp veți învăța fiecare sa trăiți separat, sa va regăsiți ca si persoane independente. In lipsa unei astfel de perioade nu veți reuși niciodată sa va separați cu adevărat si veți sfârși in a distruge si relația de prietenie pe care v-o doreați.

Stim cu toții, sau cel puțin ar trebui, ca o prietenie trebuie sa înceapă sincer si in consens. Va trebui de aceea sa discutați ce înseamnă pentru fiecare dintre voi o asemenea relație, ce așteptări aveți, ce nevoi. Sa va puneți apoi de acord in aceasta definiție si sa o aduceți la nivelul la care sa va satisfacă pe amândoi. In lipsa acestui pas, riscați sa începeți o relație având așteptări diferite si cu riscul mare de a fi dezamăgiți.

In fine, sa nu o mai lungim, nu uitați sa discutați despre ce si cat anume veți continua sa împărțiți dar si sa împărtășiți unul altuia. Spre deosebire de relația de cuplu, prietenia are anumite limite si, in măsura in care știți sa le trasați, veți reuși in ceea ce v-ați propus. Limitele sunt cu atât mai importante cu cat amândoi veți începe la un moment dat sa va întâlniți cu alte persoane, sa va implicați romantic in alte relații. Mai mult, termenii prieteniei vor fi cel mai probabil renegociați atunci cand întâlnești pe cineva care sa nu fie de acord cu relația ta cu fostul iubit.

Realitatea zilelor noastre presărată cu depresie

Mă gândesc că sunteți de acord cu mine când spun că trecem cu toții, zilnic pe lângă zeci sau sute de oameni, despre care nu putem știi prea multe lucruri. Fiecare tinde să își afișeze în fata celorlalți partea frumoasă și favorabilă a vieții sale, pentru a părea fericiți și mulțumiți de viața pe care o duc, de job, de relațiile în care se află, de familie. Aceste realizări sunt foarte bune si merită să te mândrești cu ele, dar ce se întâmplă când ele nu sunt cu adevărat așa?

În țara noastră, depresia, ca boală nu este luată atât de în serios precum ar trebui. Oamenii preferă să îşi ascundă anumite probleme care pot duce la depresie decât să consulte un psihiatru sau psiholog pentru a prevenii consecințele mai grave la care se poate ajunge.

Depresia reprezintă, la nivel global, una dintre cele mai frecvente cauze ce afectează starea de sănătate, cu impact asupra funcționalității omului, scăderea productivității şi a capacității de lucru, izolare şi, în cazuri severe, pierderea dorinței de a trăi. La nivel global, depresia afectează aproximativ 121 de milioane de oameni; numai în Europa se estimează că nu mai puțin de 50 de milioane de persoane suferă de această boală.

În prezent, depresia majoră este a patra boală ca răspândire pe glob, reprezentând una dintre problemele grave de sănătate ale omului contemporan. Prevalența depresiei este de două ori mai mare la femei decât la bărbați, prezentând o creștere semnificativă odată cu vârsta. Una din patru femei va primi tratament pentru depresie la un moment dat, comparativ cu unul din zece bărbați.

Depresia poate să apară oricând, dar de cele mai multe ori se face simțita pentru prima dată între sfârșitul adolescenței şi vârsta de 25 de ani. Este de asemenea frecventă în rândul adulților mai în vârstă. Din fericire, depresia este o afecțiune care poate fi tratată.

Depresia poate afecta pe oricine – chiar și persoane care par să trăiască în circumstanțe de viață aproape ideale. Cu toate acestea, există anumiți factori importanți în debutul depresiei.

Nivelul anormal de serotonină și nor epinefrină, două elemente chimice din creier, poate contribui la simptomele depresiei, cum ar fi anxietatea, iritabilitatea şi oboseala. Acestea nu sunt singurele rețele neuronale implicate. Cercetătorii se află într-o continuă descoperire de noi informații în acest domeniu.

Persoanele cu o stimă de sine mai scăzută, care sunt ușor copleșite de stres sau care au o atitudine generală pesimistă, par să fie mai vulnerabile în fata depresiei.

Expunerea continuă la violență, neglijență, abuz sau sărăcie poate face ca persoanele care sunt deja predispuse la depresie să fie și mai vulnerabile la această afecțiune.

De asemenea, o altă afecțiune medicală (ex.: o tumoare pe creier sau deficiență de vitamine) poate determina apariția depresiei; prin urmare este important să aibă loc inițial o evaluare atentă de către un psihiatru sau un alt specialist medical pentru a elimina posibilele cauze medicale generale.

Principalele simptome ale depresiei sunt pierderea interesului sau a plăcerii în efectuarea activităților cotidiene, sentimentele de disperare sau tristețe asociate cu oboseală, scăderea energiei, dezinteres, descurajare și fixarea asupra acelorași idei. În general persoana care suferă de depresie refuză un ajutor specializat, așteptând ca ceilalți să se schimbe.

Poate că nu ne confruntăm cu toții cu aceste probleme, dar cu siguranță ni s-a întâmplat să avem perioade mai nefavorabile. Putem lua în calcul aceste informații pentru a preveni problemele care pot apărea pe parcursul evoluției noastre sau a persoanelor din jurul nostru. Putem oricând apela la specialiști, poziția struțului nu ne ajuta niciodată.

Fuga de responsabilitate

Mai nou aud foarte des discuții despre prieteni cu beneficii, în traducere liberă, “prieteni cu beneficii” înseamnă de fapt doi oameni care fac sex (beneficiul) fără să-și asume și restul implicării într-o relație de cuplu (intimitate emoțională și angajament). Fiecare devine astfel liber să exploreze nenumăratele posibilități ce pot apărea, fără să simtă vreo vinovăție față de partenerul “de beneficii” imediate și gratuite, pentru că spunem “suntem doar prieten”. Deci zona de libertate a fiecăruia este intactă, în timp ce zona de intimitate nu mai are nici o valoare emoțională.

Și de aici încep problemele: invariabil, după un timp, cineva suferă. Unul din parteneri și-ar dori mai mult: o familie, copii, o relație în care să se simtă valorizat, acceptat și iubit. O relație exclusivă, clasică de cuplu. Dar intră în dificultate, pentru că la urma urmei-a acceptat și el(ea) aranjamentul cu beneficiile. Nu poate spune direct, pentru că riscă să fie respins sau abandonat, dar nici așa nu mai poate continua, pentru că “beneficiile” s-au transformat în suferință, și în senzația că este folosit ca obiect sexual. Iar conflictul interior se transformă în alte forme de manifestare exterioară a suferinței: simptome somatice: (insomnii, lipsa poftei de mâncare, dureri care nu au o cauza medicală, frigiditate/lipsa dorinței sexuale), gânduri care par să o ia razna, atacuri de panică, fugă în activități frenetice sau, dimpotrivă retragerea și izolarea, ca să numesc numai câteva. Depresia e aproape, pândește după colț, în timp ce masca se plimbă prin lume și afișează o mulțumire falsă.

Confuzia între prietenie și relația de cuplu e cea mai evidentă dintre ele. Din fericire, în epoca actuală nu mai aleg părinții partenerii de cuplu ai copiilor pentru a aranja “moștenirile” sau interesele. Deci oamenii se aleg unii pe alții pentru că se iubesc (cel puțin la nivel declarativ). Dar responsabilitatea față de iubire este să te comporți pe măsură iubirii pe care o declari. Ceea ce este greu pentru unii…. Prietenii sunt liberi să iubească pe altcineva, partenerii de cuplu care se iubesc, pur și simplu nu consideră că între ei ar mai fi loc de o altă persoană. Pentru că își iubesc partenerul!

Nu încetează să mă uimească ușurința cu care se spune azi “iubesc!”. Nu trec nici trei zile sau două întâlniri și apare. Mai ales înainte de intrarea în dormitor. Oamenii se întâlnesc, se simt atrași unul de altul și trec la fapte foarte repede. Fac sex ca și cum ar mânca pâine cu unt: o dată de două ori, de ..”n” ori. Dar la perspectiva “n+1” simt că s-au săturat și ies la supermarket, doar rafturile sunt pline de alte bunătăți. Firește, spun că au “iubit”, dar caută nod în papură partenerului pentru că au nevoie de justificări-varianta “soft”. Sau pleacă pur și simplu, fără justificări sau explicații, varianta “hard”. Dorința consumă și se satură. Iubirea îngrijește și păstrează vie dorința, prin dăruire, răbdare, deschidere, respect și multe alte ingrediente pe care nu le găsești pe raft, ci trebuie să le cultivi. E mai greu, mai complicat…

Confuzia între sacrificiu și dedicare se poate pune în termeni economici: “cât dau și cât primesc” sau dacă “beneficiile” sunt pe măsură “investiției”. Sigur, în “prieteniile cu beneficii”, atunci când apare suferința, apare și ideea de sacrificiu. Cel care suferă, simte că oferă prea mult și primește prea puțin. El rămâne în aceeași situație, sperând că partenerul va observa și va aprecia efortul său, la fel ca zeii antici care ofereau ploaia după ce un animal nevinovat era pus pe altar. Dar în cazul “prietenilor cu beneficii” cel care suferă, are de-a face cu un zeu ingrat, care primește ofranda indiferent și rece, ca un “prieten”, fără obligații. În iubire și într-o relație de cuplu, comportamental, oricare din parteneri poate să facă ceea ce se poate vedea din afară ca “sacrificiu", dar el e fericit, nu suferă. O face cu bucurie, din iubirea pe care o poartă celuilalt. Se dedică. Asta e și mai greu, nu?

O relație sănătoasă de cuplu nu este o cușcă aurită. Mulți oameni se tem de intimitate pentru că au impresia că odată ce “eu” devine “noi”, își vor pierde propria libertate. Și atunci o apară și văd în toate nevoile/dorințele partenerului o încercare de a-l domina. De asta varianta “prieteni cu beneficii” sau “relația deschisă” li se pare atât de atractivă: “noi” devine irelevant, iar “eu” poate să facă ce vrea fără să mai ia în considerare ce simte celălalt. Și mai ales, nu mai trebuie să se simtă vinovat în legătură cu libertatea lui. Eticheta îi absolvă. Ei bine… s-ar putea să nu fii de acord cu mine aici (ai dreptul ăsta), dar într-o relație de iubire respecți libertatea celuilalt și ai încredere că nu o va folosi ca să rănească relația. Și dacă “noi” e sigur și bine hrănit emoțional, libertatea fiecăruia îi va spori puterea. Pentru că dacă fiecare “eu” este liber să fie ceea ce este, va aprecia portul sigur din “noi” la care se întoarce de fiecare dată cu bucurie. Asta e greu de tot…

Accepți relația “deschisă” sau “prieteni cu beneficii”. Accepți toate cerințele impuse de partener, accepți libertatea pe care ți-o cere și te sacrifici, pentru că tu nu te bucuri, la rândul tău, de libertatea ta. Ești conștient că suferi, că începi să nu te mai recunoști, că ești tot mai departe de tine însuți. Dar nu poți să te opui. Pur și simplu, accepți orice, pentru că teama de a-l pierde e mai mare decât orice. Intri în adevărul profund al zicalei “rău cu rău, dar mai rău fără” și spui că faci asta din iubire. Nu, asta nu e iubire, ci nevoie. Adică dependență. Aici se complică lucrurile, mai ales dacă nici tu nu poți să-ți dai seama de ce. 

Tu ești liber să alegi. Poți să-ți asumi senin, variantele “prieteni cu beneficii” sau “relație deschisă”, dacă așa simți tu că e bine pentru tine. Din fericire, trăim într-o societate care nu te oprește, ai dreptul legal să trăiești așa cum vrei tu, cum îți dictează propria conștiință. Dar… dacă suferi, și mai ales dacă devii conștient de suferință, ai face bine să nu o ocolești, pentru că suferința, în mod paradoxal, te ajută. Dacă o trăiești, dacă ai curajul să o privești în ochi și să o înțelegi, te va ajută să îți dorești să schimbi ceva. Și măsura de prim-ajutor în astfel de situații este să renunți pentru o perioada la “beneficii” și să vezi în ce fel de relație ești de fapt. De obicei, “beneficiile” se petrec la orizontală, de la brâu în jos, și suferința se simte pe verticală, de la brâu în sus. Dacă rămâi vertical, tolerând un anumit grad de frustrare suficient de mult timp încât să observi relația, să vezi ce se întâmplă, să te lămurești ce simți cu adevărat, cine ești și ce vrei de fapt de la viața ta, vei știi ce să faci. Și vei schimba ceea ce e de schimbat.