duminică, 30 ianuarie 2022

O viata echilibrata



Ce inseamna in ziua de azi o viata echilibrata? Viata de zi cu zi a devenit in ultima vreme din ce in ce mai stresanta si obositoare. Sarcini diverse te insotesc la serviciu si te intampina, din prag, la intoarcerea acasa, iar in mijlocul lor ajungi sa te gandesti din ce in ce mai mult la echilibru ca la un paradis pierdut. Ti se intampla si tie sa simti ca ziua ar trebui sa aiba mai mult de 24 de ore, dat fiind ca pe durata ei obisnuita nu reusesti aproape niciodata sa iti duci la capat treburile cotidiene? Esti mereu agitat, te uiti cu invidie la cei din jur care sunt calmi si linistiti, intrebandu-te care le este secretul?

Timpul este cea mai pretioasa resursa a ta, asa incat invata sa il planifici pentru a te organiza cat mai bine. Este adevarat ca mereu pot sa apara evenimente neasteptate, dar, daca ai facut dinainte planificarea sarcinilor unei zile, iti va fi mult mai usor sa le adaptezi ulterior. In viata de zi cu zi sunt nenumarate lucruri care pot fi planificate. Atat cumparaturile mari de la hypermarket, cat si cele mai mici, de la piata pot si este bine sa fie facute intr-o zi si dupa o lista prestabilita, sarcinile de job puse pe hartie dis-de-dimineata si marcate pe masura ce le realizezi, meniul saptamanal stabilit cu cateva zile inainte de cumparaturile de care vorbeam mai devreme, curatenia periodica la o data clara, la fel spalatul si calcatul rufelor si exemplele pot continua. In momentul in care organizezi eficient astfel de activitati, vei ajunge sa stii foarte bine de ce rezerva de timp mai dispui si poti stabili unde o directionezi, in asa fel incat sa ai timp pentru toate si sa creezi un echilibru intre munca si relaxare plus sa ai o stare psihica buna

Ce inseamna sa ai o stare psihica buna? Mi-am pus de multe ori aceasta intrebare, cu multi ani in urma credeam ca a ajunge la stare psihica buna e in vreun fel similar cu a fi in mod constant fericit si multumit. Odata cu maturizarea si lecturile despre dezvoltarea personala si autocunoastere am inteles ca desi o stare psihica buna este esentiala pentru sanatate, a avea o stare psihica buna nu se traduce nici printr-un optimism exagerat si nici prin vreo extrapolare bucolica a unei fericiri artificiale. Astazi cred ca a avea o stare psihica buna inseamna in primul rand sa dobandesti sentimentul ca viata ta sta in mainile tale.

Asta inseamna sa construim in viata noastra mecanisme sanatoase de sustinere a increderii in sinele nostru, sa invatam sa cultivam fata de noi insine un discurs intern bland si incurajator si sa ne antrenam sa rememoram acele situatii in care ne-am descurcat bine si am avut rezultate pozitive in mai multe arii ale vietii noastre. Viata echilibrata nu se rezuma la a manca sanatos si a face sport si nici nu se intampla de la sine. Dupa cum nici starea noastra emotionala nu se intampla de la sine, trebuie sa ne ingrijim nu doar de ceea ce mancam, ci si de ce gandim, cat ne odihnim si cum ne construim mecanismele automate de reactie sau actiune.


marți, 18 ianuarie 2022

Frica de necunoscut



Ne-am dat seama cu totii că persoanele care afirmă că sunt incapabile să facă alegeri fug, de fapt, de responsabilităţi. Să-mi caut alt job sau să rămân aici? Să mă căsătoresc sau să mai aştept? Să mai încerc sau să uit şi să merg mai departe? Ne punem, la un moment dat, astfel de întrebări. Sunt însă persoane pentru care ­luarea deciziilor reprezintă o adevărată corvoadă. Ar face orice, mai puţin să ia hotărâri.

Eforturile ne fac să ezităm. Decizia de a pleca de acasă şi de a plăti preţul maturizării şi al responsabilităţii pentru propria viaţă, de a schimba locul de muncă, de a pleca din ţară, de a începe studiile (la o vârstă mai înaintată decât cea obişnuită), decizia de a renunţa la un obicei nesănătos, în general, orice decizie ce presupune o schimbare, implică un efort începând de la momentul hotărârii şi continuând apoi cu tot ceea ce presupune susţinerea acestuia pentru a duce lucrurile până la capăt.

Cu cât mai multe opțiuni pentru rezultatul situației, cu atât vom petrece mai mult timp pentru a lua o decizie. Dacă există doar două opțiuni, atunci alegerea va fi mai ușoară, pentru că ne dăm seama imediat de consecințele ambelor opțiuni. Alegem imediat o soluție și o respingem complet pe cealaltă. Dacă există multe rezultate, atunci analiza consecințelor și compararea rezultatelor așteptate va dura mai mult. Cu cât te gândești mai mult, cu atât este mai probabil ca condițiile inițiale să se schimbe. Pentru a depăși indecizia, trebuie să înveți să analizezi rapid opțiunile.

Mulți oameni au îndoieli similare, pentru că deseori greșim și apoi proiectăm experiența negativă într-o situație nouă, ezităm să luăm o decizie. De exemplu, dacă o persoană te-a dezamăgit, atunci vei ezita dacă să ai încredere în el a doua oară. Aceste îndoieli necesită timp, așa că momentul alegerii este amânat. Dacă odată ai greșit fără să te gândești la consecințe, atunci data viitoare vei deveni mai circumspect. Dacă vrei să înveți cum să depășești indecizia, atunci această frică de a repeta o greșeală trebuie eliminată, rămânând în același timp prudent.

Oare trăim permanent cu această frică de necunoscut?


joi, 30 decembrie 2021

Cu bune, cu rele, aproape te-ai dus...



Fuse, fuse și se duse...dragă 2021, încă puțin si ne luăm rămas bun. Ai adunat, cum ai putut, timp de 12 luni, momente frumoase sau mai puțin frumoase, momente ușoare dar si foarte grele, momente care îmi vor rămâne frumoase amintiri, dar și lecții importante. De obicei am gânduri de sfârsit de an , acum însă nu prea pot spune asta :)

Cu toată această stare anapoda simt nevoia să spun mulțumesc că am trecut peste acest an. Mulțumesc oamenilor care au apărut în viața mea, oameni pe care mă bazez în continuare, dar și celor care au plecat grăbiți. Mulțumesc oamenilor care mi-au fost alături mereu, dar și celor care nu au fost acolo, mulțumesc pentru reușite, mulțumesc pentru ce am, mulțumesc, plină de recunoștință, pentru că, încă un an, mi-am avut familia alături. 

Mă gândesc la 2021 ca la anul în care am trăit totul la maximum. Am avut parte de experiențe noi, mi-am luat panică după panică, am învățat o mulțime de lecții, nu am reușit să-mi îndeplinesc o mulțime de dorințe, stau cu biletele cumpărate cu 2 ani in urmă si astept evenimentele, dar cu toate acestea, am fost de mare ajutor celor dragi.

Binecuvântările pe care le-am primit nu sunt deloc puține. În 2021 am reușit să mă cunosc și mai bine, să mă prețuiesc și mai mult, dar, mai ales, să prețuiesc mai mult tot ce am. Să realizez a nu stiu câta oară că sunt puternică și să realizez că totul se poate transforma în scrum într-o clipită.

Pentru anul care vine imi doresc, in primul rand, sănătate, pentru a putea face în continuare lucruri frumoase pentru mine și pentru cei din jur. Îmi doresc să am răspunsuri la toate întrebările, îmi doresc oportunități noi, îmi doresc familia sănătoasă, îmi doresc să primesc lucrurile de care am nevoie cu adevărat. Îmi doresc să pot oferi. Îmi doresc în sfârsit să fiu cea mai bună versiune a mea.

Să știti că pentru voi am cele mai frumoase ganduri pentru anul care vine. Vă doresc un 2022 frumos, cu reușite, cu sănătate, cu bucurii și cu tot ceea ce vă doriti voi. Să fiți buni, să fiți îngăduitori, să fiți darnici și să fiți recunoscători în fiecare clipă pentru ce sunteți și pentru ce aveți. Nu uitați de lucrurile micuțe, care aduc o fericire mare, acelea contează cu adevărat. Nu mai visați doar cai verzi pe pereți, ancorați-vă mai mult în realitate :)




duminică, 12 decembrie 2021

Etichetele din mintea noastră



Uneori, e ca și cum am umbla cu un set de etichete autocolante la noi. Cum vedem pe cineva, cum ne grăbim cu mâna la buzunar, scoatem rola de etichete autocolante, alegem eticheta, scriem ceva pe ea și o lipim pe om. Și psihologic vorbind, e destul de normal să facem asta. Dar, de ce facem asta?

Din nevoia de atenţie: acele persoane care au despre sine o părere exgerat de bună, la limita narcisismului, care consideră că au vieţi perfecte şi de nezdruncinat sunt acelea care apelează cel mai probabil la stereotipuri în primul rând pentru a capta atenţia prin nuanţarea diferenţei dintre ei, cei perfecţi şi restul, care nu sunt atât de speciali. Acest fapt trădează, de asemenea, o lipsă de empatie ori compasiune faţă de cei din jur, de la care aşteaptă la fel de multă „perfecţiune' ca de la ei înşişi.

Daca vorbim despre sentimentul de invidie sa stiti ca există două tipuri deinvidie, una benignă, care te motivează să performezi personal și profesional din ce în ce mai bine şi una malignă, care este de-a dreptul autoblocantă şi găunoasă succesului tău. Acele persoane care aleg să ţintească mereu în minusurile unei alte persoane, fără să observe și punctele pozitive este foarte probabil să aibă un sentiment de încredere destul de scăzut, deşi la suprafaţă îţi pot lăsa impresia unor persoane prefect în acord cu ele. Astfel, aleg să saboteze relaţii ori conversaţii şi să-i inducă celuilalt un sentiment de inferioritate cu care el însuşi nu este împăcat.

Mai exista si sentimente de slabă încredere în sine: acele persoane care etichetează cu uşurinţă sunt acelea care reuşesc cel mai greu să creeze relaţii autentice, să-l observe pe celălalt şi să înţeleagă motivele unor alegeri personale şi nu numai: fie că vorbim de orientare sexuală, preferinţe culinare, greutate sau culoarea pielii. Adesea, aceste persoane simt că aplicând anumite etichete îşi diminuează propriile deficite, se simt mai „grozavi' pentru că sunt „în regulă', „normali', „acceptabili social', „frumoşi', „ deştepţi', „în rândul lumii'.

Uşurinţa aplicării acestora: atunci când generalizăm, creierul nostru depune foarte puţin efort în a percepe diferenţe, situaţii noi sau soluţii diferite. Este forma cea mai uşoară prin care putem percepe lumea, dar nu şi cea mai corectă. Generalizările şi prejudecăţile ne ajută să ne ferim de posibile pericole care pot apărea şi pentru soluţionarea cărora ar fi necesar să gândim diferit, să privim din alte perspective, lucru care ne poate lua din energie şi timp. Din păcate, aceste informaţii negative cu privire la anumite grupuri sociale sau indivizi care aleg sau nu să fie „diferiţi' decât noi ne periclitează cunoaşterea şi contactul real cu aceste persoane.

Nu e ușor să citești fraze dure și neadevărate, însă mi-am dat seama că fiecare dintre noi, fie că este vorba despre vecini, prieteni, familie, oameni de pe stradă, picăm în această capcană, judecăm, fără să cumpănim dacă rănim, oamenii cu care interferăm. Pe lângă faptul că lipim etichete pe frunțile oamenilor, ne adaptăm și comportamentul și reacțiile în funcție de aceste etichete. Dar asta nu înseamnă că tot ce gândim și ce credem despre o persoană este adevărat.

Doar omul e prost, fenomenal de prost. Adică, deşi nu e prost deloc, e, în schimb, atât de nerecunoscător că, dacă ai căuta, tot n-ai găsi pe cineva mai rău decât el.

                                         Dostoievski în Însemnări din subterană, VII


duminică, 28 noiembrie 2021

Faith and me



Câinii sunt niște animale de companie foarte drăguțe, inteligente și loiale. Se spune că ei sunt singurele ființe de pe pământ care ne iubesc pe noi mai mult decât se iubesc pe sine. Studiile ștințifice dovedesc că câinii sunt pe primul loc în topul animalelor care înțeleg comunicarea umană.

Aceștia se atașează ușor de oameni și pot fi la fel de ușor dresați, pentru că ei înțeleg din priviri ceea ce vrei să le zici sau ce gândești în acel moment. Nu degeaba se spune că, câinele este cel mai bun prieten al omului și, pe bună dreptate; el nu te va părăsi niciodată, atâta timp cât îi oferi atenție, grijă și iubire. Un câine nu te va trăda niciodată, așa cum spune și Alexander Pope: “Istoria e plină de câini fideli și mai puțin de prieteni fideli. “

A trecut exact o saptamana de cand mi-am luat iarasi panica in ceea ce o priveste pe Faith. De aceasta data insa am stiut la cine sa apelez si in mainile cui sa incredinez viata celui mai bun prieten al meu, Faith. Mie imi pasa, nu as putea sta cu mainile in san si sa vad ca Faith are o problema. De aceasta data problema a fost majora, eu am fost in necunostinta de cauza cateva zile si nu pot decat sa ii multumesc  lui Lucian Fodor pentru asta. Ca Faith sa fie bine eu trebuie sa fiu pe picioare si sa o ajut sa treaca peste.

Faith a facut un AVC si a fost in coma indusa pentru 24 de ore...panica si negru in fata ochilor, apoi am vazut-o pe Faith intreaga si pe Dl. Dr. Lucian care mi-a spus ca este ok, a trecut peste cu bine. Acesta a fost un moment la care nu vreau sa ma gandesc prea mult, vreau sa vad doar partea buna si ca Faith este in continuare langa mine. Nu sunt in masura sa scriu detalii despre ceea ce s-a intamplat cu Faith si sa ofer explicatii, meseria mea este alta, ma rezum doar la recunostinta si respect.

Stiu ca toti iubitorii de animale le doresc binele si ii vor cat mai mult timp langa ei, dar, mai stiu si ca exista oameni care renunta usor atunci cand apare o problema. Nu renuntati dragilor, nu renuntati niciodata, exact asa cum nu vi-ar placea sa se renunte nici la voi. Viata este facute din suisuri si coborasuri, dar datoria noastra este sa luptam pana la capat.

Eu una nu am decat cuvinte de multumire si respect fata de cei care se lupta si pentru necuvantatoare, oameni care fac totul pentru a le fi si lor bine, oameni pentru care nu conteaza ora la care ii suni si orele in care sunt dispusi sa aiba grija de sufletele care le ajung in maini.

O sa stiu intotdeauna catre cine sa ma indrept cand va fi vorba de Faith si pe cine sa ma bazez atunci cand va fi vorba de binele ei, cu toata increderea voi apela de fiecare data la Happy PetTimisoara, recunostinta si respectul pe care il simt nu se pot exprima prin cuvinte.

Câinii sunt oamenii mei preferați. – Richard Anderson 🙂


joi, 14 octombrie 2021

Spectacolul naturii



A venit toamna, poate cel mai colorat și mai bogat anotimp al anului. Dacă nu ai reușit să pleci în concediu în această vară, acum este momentul să o faci. Toamna, România îți oferă peisaje minunate, dacă îi străbați munții. Când întâlnesti un râu în cale, ia-o la pas printre copaci și ascultă susurul apei când trece peste pietre...Există o mulțime de destinații pentru un concediu sau doar câteva zile de petrecut in România toamna, tu poți alege ceea ce îți încantă cel mai tare sufletul și mintea, vei veni relaxat, crede-mă...

Dacă ai noroc și prinzi câteva zile cu soare blând în care poți să faci un traseu (fiecare după experiență și antrenament) păi, atunci profită la maxim! Cu mare drag am vizitat zilele trecute poalele Retezatului. O minunăție! Luna octombrie, uneori destul de capricioasă, cu ploi multe, alteori și cu zăpadă, oferă unul dintre cele mai frumoase spectacole de culoare în natură! Este acel moment în care e musai să dai o fugă până la munte și să te bucuri de peisajele ce-ți vor încânta cu siguranță sufletul și-ți vor relaxa mintea!


Diminețile la munte mă lasă de multe ori fără cuvinte! Sunt momentele acelea în care primele raze de soare se împletesc cu norii căzuți peste vale și încălzesc ușor întreaga zonă…un peisaj de care nu ai cum să te saturi! E clar! Oriunde privești în jur ești înconjurat de frumusețe și de un mix de culori unice. O drumeție prin pădure toamna nu înseamnă numai aer curat și răcoros, ci și peisaje superbe. Razele calde ale soarelui pătrund mai ușor printre ramuri și luminează pânzele de păianjen, iar frunzele copacilor care zboară în vânt oferă un adevărat spectacol al culorilor.

Zilele de toamnă au acea aură de liniște, de parcă timpul încetinește și te lasă să te bucuri în tihnă de natură și de frumusețile ei. Totul te îndeamnă la odihnă și recreere. Punct și de la capăt cu forțe proaspete :)


duminică, 3 octombrie 2021

Niciodată prea departe, niciodată prea târziu



Ar trebui să știm cu toții că fiecare schimbare începe cu noi. Doar prin puterea exemplului îi putem influența și pe alții astfel încât, în cele din urmă, efortul va fi comun, iar rezultatele pe măsură. Susținem exemplele pozitive, atunci când părinții, educatorii sau profesorii transmit obiceiuri bune copiilor, căci cei mici imită și preiau informațiile, dar mai ales dorința de a face lucruri bune.

Am putea să ne imaginăm omenirea care tocmai pășeste spre sfârșitul anului 2021 asemenea unui om stând cu mâinile sub cap și privind resemnat spre un cer de unde așteaptă să vină ori un Mântuitor atotputernic ori o armată de extratereștri capabili să rezolve marile probleme cu care se confruntă planeta și care par să nu poată fi rezolvate la nivelul nostru. Ce facem, când nu mai suportăm condiția umană? Ne dezumanizăm.

Globalizare, poluare, războaie, pandemie, rasism, migrație, educație, medicină, economie... În încercările noastre, mai mult sau mai puțin inspirate, timpul nu ne era aliat. Dar ne lăsa să-l traversăm ca pe o ață subțire, noi străduindu-ne să ne păstrăm un echilibru precar și să rămânem totuși în picioare. Doar că, la un moment dat, uite ca a apărut un virus și ca un dinte ascuțit a tăiat ața timpului, așa că ne-am rostogolit cu toții într-o prăpastie unde timpul se oprise în loc și unde întrebarea existențială „Ce se va întâmpla cu viața mea?“ a căpătat o însemnătate profetică.

Cu greu încercam să ne-adunăm de pe jos. Ne unea un refuz al morții, ne dezbina o înțelegere a vieții… De la Dumnezeu pauză, nicio știre!

Primiserăm în dar un prezent continuu cu care nu știam ce să facem. Nostalgicii plângeau după un trecut care se descotorosise de noi (așa cum șarpele își leapădă pielea învechită). Futurologii ne avertizau că ne aflăm pe marginea unei prăpăstii, în punctul în care Pământul, sătul de inconștiența noastră, anula forța cu care ne ținuse până acum la piept, forța gravitațională. Și vom „cădea în sus“, într-un spațiu fără niciun punct de sprijin, în care vom dispărea ca specie. Au fost și voci mai blânde, care anunțau doar supremația algoritmilor non-conștienți și decuplarea inteligenței de conștiință – o durere mai puțin cunoscută.

Se tot spune că punctul de dezordine maximă este punctul care are cea mai mare forță de a ne împinge către ordine. Dar, cu o condiție: să prefigurăm un sens, să avem și noi o viziune. Acum cred că suntem exact la momentul potrivit. Doar că momentele potrivite ascund totdeauna și capcane, pentru că locurile din primul rând (la spectacolul vieții) sunt puține și nu există niciun plasator care să te aleagă și să te conducă la locul tău. Tu trebuie să alegi viața! Și poți să o faci așa cum ai făcut-o până acum (și să ajungi mereu în punctul în care ești acum) sau poți să alegi să faci o schimbare. Cea mai mare schimbare se produce atunci când renunți la a face ceea ce știi și alegi să te conectezi la „prezentul continuu“ în care ești și care reprezintă „spațiul tuturor posibilităților“. Conectarea la Tot îți conferă și ție puterea lui. Asta implică însă conștientizarea faptului că suntem interconectați la un nivel profund cu tot ce este în jurul nostru și că suntem responsabili fiecare în parte de direcția în care se îndreaptă lucrurile. Și ce poate fi mai îmbucurător, decât să știi că poți să faci și tu ceva pentru ca schimbarea în bine să aibă loc?

Numai că și aici există o capcană: de multe ori, există tendința de a face modificări în jurul nostru, pentru a obține o stare de confort tranzitorie, care ne-ar ajuta să mergem mai departe. Și mergem mai departe… doar că ajungem în același loc. Adevărata schimbare începe din interior, iar asta înseamnă muncă cu noi înșine. Nu există o metodă universală, un șablon sau un om care să ne arate calea. Suntem diferiți, luminăm diferit și asta îi conferă curcubeului măreția.Dacă vrei să ajungi într-un loc, acela trebuie să fie un loc pe care să-l știi, altfel n-ai nicio șansă să-l găsești!

Creierul este, în mare parte, un produs al trecutului. A fost configurat și modelat pentru a deveni o înregistrare vie a tot ce am învățat și experimentat. Din punct de vedere neuroștiințific, învățarea se produce atunci când neuronii se activează, formând mii de conexiuni sinaptice. Experiențele nu doar că amplifică conexiunile neuronale, ci creează totodată și emoții. 

S-ar părea că lumea nu funcționează după cunoscutele legi newtoniene. Existăm într-o supă cosmică, într-un câmp cuantic al tuturor posibilităților. Câmpul cuantic este un câmp invizibil de energie și informație, care există dincolo de spațiu și timp, nu are nici o componentă fizică sau materială și nu poate fi perceput prin intermediul simțurilor.Când trăiești în momentul prezent, în câmpul cuantic există infinite posibilități, dar numai sub formă de frecvențe electromagnetice. Îmbinând o intenție clară cu emoții superioare, eliberăm în cadrul câmpului cuantic o „semnătură“ electromagnetică complet nouă. Atunci când există o concordanță vibrațională între energia noastră și energia acelui potențial electromagnetic, vom atrage din ce în ce mai mult o anumită experiență către noi. Deci, pentru a crea un viitor nou, o persoană trebuie să unească o intenție clară (creierul coerent) cu o emoție superioară (inima coerentă).

Coerența inimă-creier mi se pare a fi „instrumentul la purtător“ cu care ne putem ajuta, acum și aici, pentru a ne continua viața. Cu efort și intenție, putem produce o semnătură electromagnetică coerentă. Și dacă, în această supă cuantică, fiecare dintre noi ar putea manifesta emoții superioare de pace, înțelegere, compasiune, bunătate și iubire, am putea trăi un sentiment de integralitate și conexiune, în loc să resimțim separarea și izolarea. Este nevoie și de o viziune coerentă asupra acestei vieți, în care nu ne putem salva singuri. Pentru că viitorul omenirii nu se bazează pe o singură persoană, pe un lider sau pe un Jesus Christ Superatar care să ne arate calea. E nevoie de evoluția unei noi conștiințe colective, deoarece, prin recunoașterea și aplicarea interconectării conștiinței umane, putem schimba cursul istoriei. Putem activa conștient capacitatea înnăscută a ființelor umane de a oferi, de a avea grijă unii de alții, de a iubi. Da, cel mai simplu: de a iubi. Pentru că îmi place cum spune Romain Gary: „Iubirea este singura bogăție care crește odată cu risipa. Cu cât dai mai mult, cu atât îți rămâne mai mult!“