92 de fapte în 92 de ani

Viaţa neştiută a Anei, Principesă de Bourbon-Parma

Casa Regală prezintă viaţa Reginei Ana a României printr-o serie simbolică de fapte. Sunt 92 de întâmplări mai puţin cunoscute publicului, număr ce coincide cu vârsta la care Regina Ana s-a stins din viaţă, pe 1 august, în Elveţia.

Iată cele 92 de fapte din viaţa Anei, Principesă de Bourbon-Parma:

1. Regina Ana s-a născut la 18 septembrie 1923 la Paris, în al XVI-lea Arondisment, ca Principesă de Bourbon-Parma.

2. Părinţii Reginei Ana au fost Principele René de Bourbon Parma şi Principesa Margareta a Danemarcei, iar bunicii ei au fost Principele Valdemar al Danemarcei, Principesa Marie de Orléans, Ducele Robert I de Parma şi Infanta Maria Antonia a Portugaliei.

3. Regina Ana are printre strămoşi atât Familia Regală de Bourbon, cât şi Familia Regală de Orléans, aflate într-o acerbă rivalitate istorică.

4. Regina Ana este nepoata (de frate) a Împărătesei Zitta a Austriei, strănepoata Regelui Cristian al IX-lea al Danemarcei, strănepoata Regelui Miguel I al Portugaliei, stră-stră-strănepoata Regelui Ludovic Filip al Franţei şi descendentă din Regele Filip al V-lea al Spaniei.

5. Regina a primit şase prenume la botez, pentru a fi mulţumite toate mătuşile regale: Anne, Antoinette, Francoise, Charlotte, Zita, Marguerite.

6. Numele de alint al Principesei Ana, folosit în familie, a fost, de-a lungul întregii vieţi, Nane (în engleză Nan).

7. Prima guvernantă a Principesei Ana s-a numit Madame Boutellier, o învăţătoare din Italia, oraşul Viareggio, unde principesa a locuit cu părinţii ei în perioada crizei financiare.

8. Încă din fragedă copilărie, Regina Ana a iubit mersul pe bicicletă şi pescuitul.

9. La vârsta de doisprezece ani, Principesa Ana a urmat la Paris, cu mare plăcere, cursuri de scrimă.

10. De la 16 la 18 ani (1939-1941), Regina Ana a urmat o şcoală de Arte Frumoase la New York şi, în paralel, a lucrat la magazinul universal Macy’s, pentru a-şi câştiga existenţa.

11. Regina a urmat la New York în anii 1941 şi 1942 cursurile Parson Schol of Art, unde a studiat ştiinţa promovării comerciale. A terminat cursurile (care aveau durata de trei ani) în mai puţin de doi ani.

12. La New York, Regina a mai lucrat ca vânzătoare la magazinul universal Bloomingdale’s, pentru a-şi completa veniturile.

13. La 19 ani, Principesa Ana a cerut permisiunea mamei sale să se înroleze în războiul antinazist. Mama şi-a dat acordul. Tatăl Anei, Principele René, şi fraţii ei, Principii Jacques, Michel şi André, erau deja înrolaţi şi luptau în diverse unităţi militare franceze. Ana a mers pe frontul african, apoi european şi în fine german, în cadrul Armatei Franceze.

14. În 1943, Principesa Ana s-a înrolat în Forţele Franceze Libere, a traversat Atlanticul în luna septembrie şi a făcut studii de infirmieră la Casablanca, apoi la Rabat, în Maroc.

15. Fratele Reginei, Principele Michel, a luptat atât pe frontul occidental în Forţele Franceze Libere şi în Indochina, de partea armatei franceze. În Indochina a fost capturat de forţele locale, de unde a scăpat cu preţul unor mari sacrificii personale.

16. Regele Mihai s-a îndrăgostit de Principesa Ana cu mult înainte de a o cunoaşte personal. În timpul războiului, în România cinematografele prezentau, înainte de film, scurte reportaje de ştiri, cea mai mare parte de pe front. Regele Mihai, în sala de cinema a Palatului Regal, a văzut într-un reportaj de război din Maroc (1943), câteva secunde cu chipul Principesei Ana de Bourbon Parma, care lucra ca infirmieră pe front. A cerut operatorului să decupeze fotogramele filmului şi să le transforme în mici fotografii, pe care le-a păstrat apoi, în mare discreţie.

17. Reginei Ana i-au plăcut întotdeauna Jeep-urile, pe care le-a cunoscut îndeaproape ca ofiţer de legătură al Armatei Franceze Libere. Ulterior, Regele Mihai i-a dăruit două asemenea vehicule, cu care Regina a participat la numeroase competiţii, raliuri şi expediţii automobilistice.

18. Principesa Ana a fost încartiruită, spre sfârşitul războiului, la castelul familiei de Hohenzollern din Sigmaringen, înainte de a-l cunoaşte încă pe Regele Mihai.

19. La 22 de ani, în vara anului 1945, Regina Ana s-a întors la viaţa civilă, decorată cu Crucea de Război a Republicii Franceze şi avansată la gradul de locotenent în Armata Franţei.

20. Indiferenţa Reginei Ana la adresa modei şi ţinutelor vestimentare a fost moştenită de la mama sa, care obişnuia să spună “Eu nu mă îmbrac, eu mă acopăr”.

21. Căsuţa din Danemarca a mamei Reginei Ana, unde aceasta şi-a petrecut o parte din viaţă, se numea Brødrejøj, adică “dealul fraţilor”, şi se găsea în orăşelul Gentofte, lângă Copenhaga.

22. Principesa Ana l-a cunoscut pe Regele Mihai la nunta Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii cu Ducele de Edinburgh, care a avut loc la 20 noiembrie 1947, la Londra.

23. Principesa Ana avea numai 24 de ani când viitorul ei soţ, Regele Mihai I, a fost forţat să abdice. Împreună, ei au ales să înfrunte greutăţile unui exil care a durat cinci decenii.

24. Nunta Principesei Ana de Bourbon-Parma cu Regele Mihai I al României a avut loc în exil, la Atena, în ziua de 10 iunie 1948. Datorită excomunicării viitoarei regine din Biserica Catolică, niciuna dintre rudele sale catolice nu a luat parte la căsătorie.

25. Regina Ana a fost căsătorită cu Regele Mihai I al României timp de 68 de ani.

26. Regina Ana are împreună cu Regele Mihai cinci fiice, pe Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria. Patru dintre acestea sunt Principese ale României.

27. Prima locuinţă stabilă a cuplului regal a fost o căsuţă în suburbia “La Conversion” a oraşului Lausanne, din Elveţia.

28. La 26 martie 1949 s-a născut Principesa Moştenitoare Margareta a României, fiica mai mare a Reginei Ana. Destinul a făcut ca în aceeaşi zi (26 martie), în anul 1881, să fi fost ziua când România a fost proclamată Regat.

29. Numele Principesei Moştenitoare Margareta vine de la mama Reginei, Principesa Margareta a Danemarcei. De atfel, unul dintre numele de botez ale Reginei a fost şi Margareta. Astfel au existat trei generaţii regale cu acelaşi nume.

30. Cuplul Regal s-a mutat în Anglia între 1950 şi 1956, doi ani în satul Bramshill, comitatul Berkshire, iar restul perioadei în satul Ayot Saint Lawrence, comitatul Hertfordshire.

31. La 15 noiembrie 1950 s-a născut la Lausanne a doua fiică a Regelui Mihai şi Reginei Ana, Principesa Elena. Principesa a fost botezată cu numele bunicii sale paterne, Regina-mamă Elena a României.

32. La 28 februarie 1953 s-a născut a treia fiică a Reginei Ana, Irina. Aceasta nu face parte din linia de succesiune la Coroana României.

33. Regina Ana a lucrat ca tâmplar, într-un atelier improvizat acasă, în timpul exilului din Anglia, pentru a nu cheltui bani cu achiziţionarea de mobilă. A vândut, duminica, la târg, unele dintre piesele de lemn executate de ea.

34. Regina Ana a văzut, în anii petrecuţi în Anglia, de mai multe ori, fantome, în cele două reşedinţe în care a locuit.

35. Începând cu anul 1956, şi până în 1976, Regele şi Regina au locuit în satul Versoix, pe malul lacului Leman, în Elveţia, în “Vila Fantasia”.

36. Doctorul mamoş care a asistat la naşterea Principesei Sofia, în Grecia, la 29 octombrie 1957, a fost fiul doctorului mamoş din Sinaia al Regelui Mihai. Principesa Sofia s-a născut în aceeaşi zi (29 octombrie) cu Regina Maria a României (29 octombrie 1875).

37. Când, la Villa Fantasia, Regele Mihai a avut nevoie de un mic spaţiu pentru atelierul său auto, Regina Ana a construit cu mâna ei, pentru Majestatea Sa, o magazie din lemn.

38. La Versoix, Regina Ana a ajutat adesea pe Regele Mihai la atelierul auto, secondându-l în procesul de reparare şi restaurare a jeepurilor.

39. Unul dintre jeepurile istorice, restaurate de Regele Mihai, aparţine Reginei Ana, fiind cadou personal din partea soţului său.

40. La 13 iulie 1964 s-a născut, în exil la Copenhaga, Principesa Maria a României, a cincea şi ultima fiică a Reginei Ana. Principesa Maria a României îşi trage numele atât de la Regina Maria, cât şi de la Maria de Orleans, bunica maternă a Reginei Ana.

41. De fiecare dată când cuplul regal s-au mutat în casă nouă, prima piesă ascultată a fost Poema Română, de George Enescu, un fel de binecuvântare muzicală a casei.

42. Între 1976 şi 2004, Regele şi Regina au locuit în Vila Serena din satul Versoix, actualmente dispărută. Aceasta este adresa cunoscută de majoritatea românilor veniţi în vizită la Rege, şi locul înregistrării celor mai importante interviuri acordate televiziunii după 1989.

43. Regina Ana lasă în urmă doi nepoţi, pe Nicolae şi pe Michael, aceştia nefiind însă incluşi în linia de succesiune la Coroana României.

44. Regina Ana lasă în urmă trei nepoate, pe Elisabeta Karina, Angelica Margareta şi Elisabeta Maria, dintre care prima şi ultima sunt incluse în linia de succesiune la Coroana României.

45. Regina a fost o fire sportivă. Între sporturile practicate s-au numărat scrima, echitaţia, ciclismul, gimnastica şi înotul.

46. Singura perioadă, în cei 68 de ani de căsătorie, în care Regina Ana a stat despărţită de mai multe ori câteva săptămâni de Regele Mihai, soţul Reginei Ana, a fost în cei nouă ani în care Regele a lucrat ca broker autorizat la Bursa din New York.

47. Nunta de Argint a Regelui Mihai I şi Reginei Ana a fost sărbătorită la 10 iunie 1973 în Germania, la Castelul Salem, invitaţi fiind de Familia Mare-Ducală de Baden, care au găzduit celebrarea. Au fost prezente Principesa Moştenitoare Margareta, Principesa Elena şi Principesa Sofia.

48. Regina Ana a fost pasionată de vânătoare şi a mers, cot la cot cu verii săi la vânătorile regale din Luxemburg, Germania ori Belgia, obţinând trofee personale remarcabile.

49. Regina era cea care înregistra mesajele Regelui pentru ţară, transmise prin intermediul Radio Europa Liberă. Era mereu un moment de mister şi fascinaţie pentru Principese.

50. În 1960, Regele şi Regina au scris împreună o piesă de teatru numită Alegerea (The Choice, în original), despre lupta dintre sistemele capitalist şi comunist şi rolul credinţei în salvarea omului. Până în prezent, piesa nu s-a jucat niciodată în România. Ea a fost însă publicată în mai multe volume, în româneşte.

51. Regele şi Regina şi-au reînnoit jurămintele conjugale la Monaco, în anul 1966, în cadrul unei ceremonii religioase catolice. Acela a fost momentul în care Regina Ana a fost reprimită în sânul Bisericii Catolice, căreia i-a aparţinut întreaga viaţă.

52. Regina i-a cunoscut pe Eugene Ionesco şi Emil Cioran. S-a întâmplat în 1990 la Paris.

53. Regina Ana nu şi-a putut vedea ţara decât după 42 de ani de exil.

54. În 1992, la 44 de ani după ultimul Paşte petrecut în România, Regele, însoţit de Regină, a reînnodat această tradiţie a Coroanei Române, la Mânăstirea Putna.

55. Între anii1992-1997, Regina a vizitat (fără Rege) aproape toate marile oraşe ale României, fabrici, instituţii culturale şi de binefacere. Însă cel mai bine s-a simţit în sate, unde a considerat că găseşte spiritul autentic românesc.

56. Exilul Regelui şi Reginei a durat aproape cinci decenii, din ianuarie 1948 până în februarie 1997.

57. Ţările în care Regina Ana a locuit în timpul vieţii, în afară de Franţa şi România, au fost SUA (în timpul războiului şi ulterior, alături de Rege), Italia, Marea Britanie, Danemarca şi Elveţia.

58. La 21 septembrie 1996 a avut loc căsătoria fiicei mai mari a Reginei, Principesa Moştenitoare Margareta, cu Principele Radu.

59. Începând cu anul 1996 şi până la sfârşitul vieţii, Regina şi Regele au avut alături, în Elveţia, măicuţe trimise de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, de Mitropolitul Banatului şi de Mitropolitul român ortodox al Europei Occidentale, ca ajutor şi sprijin spiritual.

60. Există în limba română două cărţi despre Regina Ana, ambele scrise de Alteţa Sa Regală Principele Radu: Un război, un exil, o viaţă, apărută la Editura Humanitas în mai multe ediţii, începând din anul 2000, şi “Ana. Portretul Reginei”, apărută la Curtea Veche în anul 2013.

61. La 50 de ani de când s-au cunoscut, la Londra, Regele şi Regina au participat împreună la Nunta de Aur a Reginei Elisabeta a II-a, în noiembrie 1997. Atunci, Majestăţile Lor au locuit la Palatul Buckingham.

62. Nunta de Aur a Regelui Mihai I şi Reginei Ana a fost sărbătorită în Franţa, în Departamentul Vendée, invitaţi fiind de prieteni francezi, care au găzduit celebrarea. Au fost prezenţi Principesa Moştenitoare Margareta, Principele Radu şi Principesa Sofia.

63. Regina Ana, ca şi Regele Mihai, a mâncat mereu la prânz un singur fel, iar masa a durat 20-30 de minute. Cina Majestăţilor Lor a început mereu la ora 18.30, a cuprins 2 feluri şi a durat 30 de minute.

64. Regina Ana a locuit, în exilul din Elveţia, în 5 case diferite: Lausanne 1948-1949, Versoix 1956-2004 (Villa Fantasia şi Villa Serena), Aubonne 2004-2016 (La Croix de Luisant şi Rue de la Grenade).

65. Regina Ana a vizitat o singură dată Bucovina de Nord (astăzi, în Ucraina), în anul 2000, în compania Regelui Mihai I.

66. Mutarea cuplului Regal în ţară a avut loc în anu 2001 (18 mai, la Palatul Elisabeta şi 1 iunie, la Castelul Săvârşin).

67. Regina Ana a fost un foarte talentat pictor. La Palatul Elisabeta sunt expuse, în apartamentul regal, două din lucrările Reginei.

68. Cartea “Ana a României Un război un exil o viaţă” a cunoscut două ediţii în limba engleză, una la Fundaţia Culturală Română, alta la Editura Humanitas.

69. La vârsta de 80 de ani, Regina a fost sărbătorită la Geneva, în anul 2003, de veri din Familiile Regale ale Spaniei, Franţei, Germaniei, Iordaniei, Greciei, Luxemburg şi Austriei.

70. Şaizeci de ani a durat absenţa Familiei Regale de la Peleş, până la repunerea oficială în posesie a Castelului, în vara anului 2008. La prima vizită a Regelui şi Reginei, aceştia au confirmat că porţile Peleşului vor rămâne mereu deschise românilor.

71. Turnul central al Castelului Peleş are 66 de metri înălţime. Regina Ana a aşteptat 60 de ani pentru a trece pragul castelului, în luna iunie 2008.

72. Paisprezece familii regale europene au fost prezente cu ocazia Nunţii de Diamant a Regelui şi Reginei, ce a fost sărbătorit la 10 iunie 2008.

73. Cincisprezece melodii preferate ale Regelui şi Reginei pot fi ascultate pe CD-ul “Muzica Regelui”, editat de Curtea Veche Publishing.

74. La 25 octombrie 2011, Regina Ana a asistat la discursul istoric al Regelui Mihai în faţa Camerelor Reunite ale Parlamentului României.

75. Fundaţia “Colecţia Familiei Regale a României” numără printre fondatori pe Regina Ana, alături de Regele Mihai, Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu.

76. Prietenii cei mai apropiaţi ai Reginei au fost câinii de companie crescuţi de-a lungul vremii. Ultima pereche de căţei, care a locuit în casa din Elveţia, au fost Bianco şi Bambi, din rasa Chihuahua.

77. Regina Ana nu a avut niciodată pasiunea gătitului.

78. Regina Ana a aşteptat până la vârsta de 77 de ani ca să-i fie scrisă prima biografie.

79.A doua carte despre Majestatea Sa a fost scrisă când Regina Ana a împlinit 90 de ani.

80. În 2013, Majestăţile Lor şi-au sărbătorit în cadru privat Nunta de Safir, adică 65 de ani de la căsătorie.

81. În anul 2015, s-au aniversat 70 de ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial şi de la decorarea Reginei Ana cu Crucea de Război a Franţei.

82. De-a lungul vieţii, Regina Ana a primit Crucea de Război a Franţei, Marea Cruce a Ordinului Carol I, Marea Cruce a Ordinului Sfânta Olga şi Sfânta Sofia din Grecia, Marea Cruce a Ordinului de Malta şi Marea Cruce a Ordinului Coroana României.

83. Începând cu anul 1992, Regina Ana a vizitat zeci de sate, comune, mânăstiri, mici oraşe şi municipii din ţară, trecând prin fiecare colţ al României şi întâlnind zeci de mii de oameni.

84.Între anii 1990-2010, Regina a participat la zeci de evenimente dedicate fundaţiei fiicei sale, Principesa Moştenitoare, iar uneori a efectuat turnee în străinătate pentru colectare de fonduri, cum au fost vizitele din SUA şi Franţa.

85.Regina Ana a oferit înaltul patronaj Fundaţiei Anastasia, creată de pictorul Sorin Dumitrescu, cu mai bine de două decenii în urmă.

86.Regina Ana a dat primul interviu televizat în România la vârsta de 86 de ani, în anul 2009.

87. Regina Ana nu a mers niciodată în Basarabia.

88.Regina Ana nu a vizitat niciodată Balcicul.

89.Regina Ana nu a fost niciodată în Australia.

90.Părul Reginei Ana şi-a păstrat culoarea în mod natural, fără să albească vreodată.

91. Statul român nu a oferit nicio distincţie Reginei Ana, în 92 de ani de viaţă.

92. Regina Ana a fost cea mai longevivă soţie de rege sau domnitor din întreaga istorie a României.

Sursa: www.familiaregala.ro

Nu va sfiiti sa lasati un mesaj de condoleante plin de respect aici: http://www.familiaregala.ro/mesaje

A murit Regina Ana la vârsta de 92 de ani. Principesa va fi înmormântată la Curtea de Argeş, alături de ceilalţi regi ai României

Regina Ana a României a încetat din viață luni, la vârsta de 92 de ani, la spitalul din Morges, în Elveția. Anunțul a fost făcut pe Facebook de avocatul Casei Regale a României.
La începutul anului regele Mihai își anunța retragerea din viața publică în urma unor probeme grave de sănătate. Regele și Regina locuiau în această perioadă în Elveția.
Regele Mihai a venit la spital, alături de Regină, în fiecare zi din ultima săptămână, a anunțat Casa Regală.
„La căpătâiul Reginei au stat, până în ultima clipă, Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu, Principesa Elena, Principesa Sofia și Principesa Maria. Majestatea Sa Regele Mihai a venit la spital, alături de Regină, în fiecare zi din ultima săptămână. Cu o zi înainte, Regina Ana a primit ultimele sacramente de la părintele titular al Parohiei Catolice din orașul Morges”, a anunțat Casa Regală.

Mesajul publicat pe Facebook de Ioan-Luca Vlad, avocatul Casei Regale:
„Majestatea Sa Regina Ana a României a trecut în neființă.
Ea este cea a cărei căldură și atenție, arătate față de mine în 1993, cu prilejul unei vizite la o expoziție unde expunea și tatăl meu, la Galeria Catacomba (actualul Muzeul al Colecțiilor - Calea Vicatoriei), m-au făcut să decid ca misiune de viață să lucrez pentru Familia Regală și, ulterior, să aleg Dreptul în acest scop.
Mulți ani mai târziu, în 2011, ajungând la biroul său din Aubonne, am găsit o fotografie cu noi doi înrămată și semnată...
Sunt profund întristat de această pierdere, și îmi sunt vii în memorie momentele petrecute în Romania alături de Majestatea Sa, dar și în Elveția, unde îmi aduc aminte ca, găsind în arhiva o imagine cu doi tineri în pozitie „en-garde" la scrimă, am iîntrebat-o cine erau, deschizând astfel o povestire despre copilărie, școală și despre colegul sau de scrimă.
Mă bucur de aceste momente și de faptul că am putut să-i aduc un prinos de recunoștință, ajutând la publicarea celor două timbre (2014 și 2015) românești care o portretizează sub titlul corect.
Majestatea Sa îmi va rămâne în suflet mereu ca simbol al misiunii mele în viață.
Odihnească-se în Pace!”

Casa Regală a României a anunțat că trupul neînsuflețit al Reginei Ana va fi depus pentru o zi în Holul de Onoare al Castelului Peleș, iar apoi pentru o zi în Sala Tronului, la Palatul Regal din Calea Victoriei. Înmormântarea va avea loc la Curtea de Argeș, în Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală.
Familia Regală anunță mare doliu pentru primele 7 zile de la înmormântare și doliu timp de 40 de zile.
Începând de marți, cărți de condoleanțe vor fi deschise simultan la Castelul Peleș, la Palatul Regal din Calea Victoriei și la Palatul Elisabeta. Acestea vor fi la dispoziția publiculului larg timp de 40 de zile de la data decesului.


Sursa: www.mediafax.ro

Omul, un personaj risipitor

În esenţă omul este o fiară veşnic nemulţumită. Dacă are ce mânca, nu e destul, dacă nu are, e rău că nu are, cam aşa gândeşte omul pe toate planurile. În loc să te mulţumeşti cu ce ai întotdeauna îţi doreşti mai mult, ceea ce este foarte bine atunci când eşti pe deasupra realist. Dacă ştii că poţi mai mult e normal să vrei mai mult, dar dacă nu? Cu ce te alegi? Cu o permanentă stare ne nelinişte şi de nemulţumire.

Cât la suta din câştigul vostru îl irosiţi pe mâncarea ce rămâne în frigider şi pe care nu apucaţi să o mâncaţi? De ce cumpără omul mai mult decât consumă nu o să înţeleg niciodata, de ce dacă  vreau să mănânc un măr trebuie să îmi cumpăr 1 kilogram? De câte ori aruncaţi din frigider resturi şi vă întrebaţi: pentru ce am cumpărat asta…pentru ce m-am chinuit să gătesc?

Femeia de cele mai multe ori doreşte să ştie că atunci când doreşte să gătească ceva trebuie să aibă la îndemână ingredientele şi astfel face permanent provizii, nimic rău în asta atâta timp căt este vorba de produsele de bază care au un termen de valabilitate mai îndelungat. Pentru celelalte însă este recomandat să fiţi foarte atente la acest termen. Pe lângă nemulţumire să ne mai alegem şi cu o sănătate precară, poate încercăm să fim mai chibzuiţi? La un moment dat nu vom mai avea nimic, aveţi idee cum vă veţi descurca atunci?

Cu gândul departe

În timp înțelegem că amintirile nu mai dor atunci când ai lăsat trecutul la locul lui. Și, când ne întoarcem la el, câteodată ne este greu...după o vreme însă ajungem să răsfoim albumul aducerii-aminte, a trecut ceva vreme şi realizăm că ne face plăcere să rememorăm drumul pe care l-am bătut până atunci. Chiar dacă oamenii de care ne leagă amintirile nu mai fac parte din viața noastră, zâmbim totuși: ne-au ajutat la locul și timpul potrivit, după care au plecat. Și asta s-a întâmplat fiindcă așa era normal și firesc, deși realizăm asta cu întârziere. După o vreme, înțelegem că, dacă drumul ne-a fost greu, era din cauză că urcam. Iar acum, ajunși în vârf, ne dăm seama care a fost, de fapt, planul pe care cineva mai presus decât noi îl avea pentru noi, cu toate că ni s-a părut fără rost cândva. După un timp, ne dăm drumul și stăm singuri pe picioarele noastre. Și ne mirăm când observăm că nu mai avem nevoie să fim susținuți și că nu mai privim în jur după ajutor. Fiindcă abia atunci înțelegem că puterea de a trece peste toate vine de sus, și că o găsim deplin în sufletul nostru, nu în ceilalți. După o vreme, învățăm să iubim și să dăruim fără să așteptăm ceva, dar și fără să ne dăm cu totul. Învățăm să avem o măsură, învățăm să spunem ”Destul!” atunci când așa simțim și învățăm că dacă oamenii ne lasă singuri, paguba e a lor, fiindcă nu au putut să treacă de ceea ce este palpabil. Noi rămânem pe drumul nostru și, de data asta, privim orizontul cu încredere și speranță. Fiindcă știm cu certitudine că acolo ne așteaptă ceva bun și frumos, iar noi avem libertatea întreagă și sufletul destul de împăcat pentru a merge acolo unde ne dorim să ajungem.

Amalgam de gânduri

Fericirea se împarte la doi, dar vine doar din noi. Sunt tot mai puțini oamenii ăia care înțeleg lucru ăsta. Cea mai grea distanţă dintre oameni e neînţelegerea. Dacă am învăța să ne acceptăm aşa cum suntem, dacă am alege să înțelegem şi să ne dăm drumul la timp, cu siguranta că am ajunge mult mai fericiti! După ce ajungi în acel punct nu te mai poți întoarce. Nu îți mai permiți ție să rămâi lângă cineva care e mai jos pe acea scară cu fostul sau fosta. Ai nevoie să crești și o știi și tu și o știu și eu. Nu îți mai permiți oameni ce nu au timp pentru tine. Oameni ce „uită” să îți scrie că poate le mai tastezi tu un rând. Oameni ce zic că au inima întreagă doar ca să se mai îndrăgostească de aparențe ce să le umple golul din inimă. Oamenii mint. Dependenții mint. Și ăia de droguri. Și ăia de alcool. Dar mai ales ăia de iubire! Tu alegi ce vrei.

În ziua de azi, incredibil, dar atâta energie consumă oamenii preocupându-se de ceea ce gândesc alții despre ei! Acumulează frustrări, îşi încarcă sufletele cu griji inutile şi îşi alimentează imaginaţia cu tot felul de închipuiri.A fi pe placul lumii a devenit principala preocupare, dusă până la obsesie a multora. Aveţi cumva impresia că tot ce facem, felul în care ne îmbrăcăm, lucrurile pe care le avem, felul în care ne administrăm viaţa, necesită aprobarea lumii? Nu! Mie viaţa mi-a arătat într-un fel nemilos că oricât de bun ai fi și oricât te-ai strădui, foarte rar vei auzi păreri reale, pertinente şi adevărate despre tine. Fiecare te va percepe şi te va descrie după propriile valori. Dacă eşti bun şi corect atragi de multe ori invidia celor incapabili să fie la fel ca tine, de aceea foarte puţini vor fi cei care te vor vorbi de bine. În schimb, dacă va exista un motiv ca să fii criticat şi vorbit de rău, fii sigur că orice zvon se va propaga cu viteza luminii şi, mai mult de atât, povestea va primi și adnotări marginale. Numai tu ai defecte, iar cei care te judecă și îşi dau cu părerea despre tine sunt perfecţi de fiecare dată.

Nu am încercat să le arăt oamenilor că sunt într-un fel sau altul și nu am făcut eforturi să fiu pe placul lumii. Nu mi-am schimbat personalitatea în funcție de preferinţele oamenilor doar pentru a fi acceptată în turmă. Dar nici nu m-am consumat inutil pentru că unii nu au fost capabili să ma vadă obiectiv, ci după prejudecăți proprii.Nu dau nici doi bani pe ceea ce crede şi spune lumea despre mine, nu mă interesează. Şi de ce m-aş strădui să schimb păreri despre mine? Am observat că până și cea mai bună părere formată în timp îndelungat poate fi dărâmată la prima greșeală... pentru că unii uită de îndată toate calitățile tale, dacă le înșeli cumva așteptările.

Dacă unii mă vorbesc de rău, nu mă degradează pe mine, ci îşi degradează sufletele. În timpul acesta, eu nu sunt nici mai săracă, nici mai urâtă, nici mai puţin iubită. Existenţa mea, reuşitele mele şi fericirea mea, nu depind de părerile oamenilor.Pentru mine importantă este imaginea din oglinda mea şi a celor care mă iubesc, oricât de mulţi sau de puţini sunt ei.

Viaţa nu m-a ferit de proşti, de răi şi de invidioşi. Dar în niciun caz nu le voi acorda atenţie acestora...Nu trăiesc pentru a avea aprobarea tuturor, nu trăiesc pentru imagine, trăiesc pentru mine şi pentru cei pe care-i iubesc, chiar dacă ei nu văd întotdeauna asta, treaba lor, se vor convinge într-o bună zi! Nu dau doi bani pe reputaţie, mă interesează doar onoarea, faptul că pot merge cu privirea sus de fiecare dată şi ceea ce cred eu că este onest şi moral.Am atins un nivel superior care mă face să filtrez zgomotele, aşa că, nu aud părerile, ci natura, muzica şi lucrurile frumoase...Restul? E cancan!

Există viaţă dincolo de boală!

Au trecut aproape 4 luni şi jumătate, s-ar zice că am scăpat de data asta. Am făcut schimbări în viaţa mea şi văd în oglindă o Mira nouă. Nu mai seamănă nici cu mine, nici cu Mira cea pe care o ştiam. Nu mai fumează, nu mai merge aşa de des în oraş, preferă să se odihnească şi să bea tărâte  cu apă dimineaţa iar mai apoi cafea alături de un croissant...Mira, pe bune :) M-am îngrăşat, adică am ajuns la greutatea normală a unui om de mâine, poimâine 40 de ani. Am senzaţia că la un moment dat o să explodez de această stare de letargie.

După ce treci prin ceea ce am trecut eu, printr-o etapă a vieţii în care te iei de gât cu cancerul, îţi dai seama că viaţa e atât de scurtă şi merită să fie trăită din plin, nu irosită cum o facem noi de obicei fără să ne dăm seama. Ne-o irosim cu ambiţii inutile şi uităm să ne mai bucuram de zilele senine care nu se mai întorc niciodată. Eu fac parte din categoria celor care au scăpat de data asta, din păcate nu o facem cu toţii...

Eu nu voi mai fi niciodată la fel ca ceilalţi. Sunt o altă variantă a Mirei care a fost până la finalul anului 2015. Teama că pot primi oricând vestea cea proastă va exista de acum înainte, am învăţat însă să preţuiesc "banalul cotidian", să nu mă mai enervez pentru lucruri inutile şi să mă bucur, ajutându-i pe cât pot pe cei din jur, multumind pentru fiecare zi ce trece şi pentru şansa uneia noi.

Parca ieri am facut acea analiză de rutină care mi-a schimbat tot cursul vieţii. Vreau, nu vreau, m-am schimbat, evenimentele m-au schimbat, dar e ok, mai am o bătălie de dus de care trebuie să am în continuare multă grijă. Am avut norocul să am lângă mine oameni care mă iubesc şi care m-au susţinut. Oameni adevăraţi cărora le mulţumesc din suflet. Acceptand cu umilinţă că există pe lume suferinţe mult mai mari decât a mea şi pornind de la premisa că suntem dotaţi cu multe posibilităţi de a lupta pentru viată, aştept momentul în care voi putea face pasul de la teorie la practică si voi aplica tot ceea ce le spun altora că ar trebui să facă în astfel de momente, întotdeauna am fost mai pricepută la teorie şi am avut scăpări la partea practică...

Fericirea provine din lucruri mărunte

Cu toţii am realizat că atunci când am fost copii viața a fost mai simplă, așa-i? Sunt convinsă că nu sunt singura care crede uneori acest lucru. Adevărul este că viața a fost, este și va fi mereu simplă, doar că noi avem darul de a o complica. Să te bucuri de lucrurile simple e aproape o garanție a fericirii . Suntem într-o permanentă grabă prin viață, într-o concurență unul cu celălalt. Mergem pe strada dând din coate încercând să îi depășim pe cei aflaţi în fața noastră. Mă întreb oare unde ne grăbim? Când am uitat să ne bucurăm de lucrurile simple din jurul nostru?

Dimineața ne bem cafeaua pe fugă, ne plângem mereu de vreme indiferent dacă este cald sau frig, uităm să ne bucurăm de oamenii din jurul nostru și de fiecare dată îi respingem sau îi exepediem, deoarece tindem să credem că ne opresc din atingerea idealurilor stabilite de noi. Am devenit precauți și stăm de fiecare dată cu garda sus când cineva ne zâmbește sau ne vorbește frumos, bănuindu-l de intenții ascunse, ne gândim aproape de fiecare data că vrea ceva de la noi. Am ajuns să facem lucrurile mecanic, ne trezim dimineața și fără să ne dăm seama și fără să mai simțim ceva ajungem la locul de muncă, ne întoarcem obosiți, ne aruncăm în pat pentru a o lua mâine din nou de la capăt. Trecem prin viață superficial, iar în puținele momente de meditație ne gândim la fericire ca la un obiect pe care trebuie cândva să îl găsim. Tânjim dupa fericire fără să ne dăm seama că aceasta vine din sentimente și trăiri, vine din lucrurile mărunte care ne înconjoară.

Știm exact ce nu ne place, ce ne deranjează, ce ne scoate din sărite, inventariem cu exactitate toate neplăcerile, dar oare știm cu adevarat și ce ne place? Mai suntem capabili să recunoaştem că ne tragem seva din mărunţişuri? În graba noastră zilnică dupa beneficiile materiale, lucrurile simple au ajuns să nu ne mai atragă atenția. Am uitat că ele totuşi ne înconjoară. Unde oare am pierdut simplitatea? Pentru că în momentul în care o vom redescoperi, ne vom regăsi pe noi înșine. Un apus sau un răsărit de soare, gustul cafelei de dimineață, o plimbare într-o zi însorită prin parc, cititul unei cărți frumoase sau un zâmbet oferit celor din faţa noastră. Acestea sunt doar câteva din bucuriile simple care nu costă nimic, dar fiind prea împovărați de griji uităm să le trăim.

A venit timpul să investim în oameni, în dragoste și în bucuria produsă de lucrurile mărunte. Să încetăm să vânăm himere și să ne oprim din această goană prin viață și să ne bucurăm de lucurile mărunte și simple și de fericirea care se află exact în fața noastră. A venit timpul să ne regăsim fericirea uitată. Te rog, da, pe tine, bucură-te de lucrurile mici din viață. Într-o zi vei realiza că acestea au fost într-adevăr lucrurile mari! Nu mai trece peste ele fără să le bagi de seamă, la un moment dat îţi vei da seama că asta este tot ceea ce contează.