Vocea interioară suntem noi

Sunt curioasă câţi dintre voi au simţit că nu mai pot duce anumite situaţii, altele mai complicate, altele mai simple!? Cred că toţi trecem prin asta, avem momentul acela de epuizare în care ne spunem “GATA NU MAI POT!”. În fapt întotdeauna mai putem, nu primim niciodată mai mult decât putem duce, oricât de clişeic ar suna asta aşa e. De multe ori trecem prin atâtea tornade şi ieşim atât de ciufuliţi din ele dar de undeva… din noi mai găsim fărâmă aia de putere de a ne duce la capăt proiectele şi visele. Găsim puterea de a ne ridica şi de a ne rescrie viaţa.
Uneori avem atâtea încercări prin care trecem şi care ne fură atât de multe, optimismul, pofta de viaţă, zâmbetul, energia şi multe resurse din interior, dar cu toate astea reuşim să vedem luminiţa şi să ne ghidăm după ea.

Ce trebuie să ştim? Că şi atunci când dispare tot, când în jur nu mai avem nimic, tot noi suntem singurii care pot construi. Tot noi suntem stâlpii de rezistenţă şi e o mare greşeală dacă ne aşteptăm de la altcineva să devină stâlpul nostru de rezistentă.

Suntem mult mai puternici decât credem doar că de multe ori nu credem. Ce facem când simţim că nu mai putem? Scormonim bine de tot în noi şi mulţumim că încă mai avem timp să greşim, să ne asumăm şi să ne ridicăm. Mulţumim că încă avem timp să ne reparăm greşelile. Cât timp avem timp, avem orice ne dorim.

Să nu uităm niciodată că acolo undeva ceasul ticăie şi că puterea de ne ridica este singura armă pe care o avem şi care trebuie folosită dacă vrem să ne atingem dorinţele.

Când simţi că nu mai poţi, în fapt încă mai poti… ai nevoie doar de un duş rece şi de tine, de tine pentru a-ţi aminti de scopul tău şi de ceea ce îţi doreşti cu adevărat. Nimeni nu poate să ne trăiască viața. Nimeni nu poate să ne simtă durerea, necazul, nefericirea. Nimeni nu o poate face în locul nostru.