duminică, 7 februarie 2021

Oare traim intr-o lume nebuna?



Tie cat de des ti se intampla sa spui ca a innebunit lumea sau ca toate sunt pe dos? Ca azi nu mai e ca altadata, ca nu e normal ce se intampla? Momentele in care nu mai intelegi lumea din jur sunt perfecte pentru reflectie. Care sa fie problema? Ce e in neregula cu lumea noastra? Este imposibil ca toti oamenii sa fie la fel. Si e bine, pentru ca tocmai asta scoate in evidenta si ne pune la dispozitie unicitatea fiecaruia. Totul e sa alegem sa le vedem oamenilor frumusetea, indiferent daca formele in care se exprima ni se par ciudate. Sa invatam ca normalitatea nu e intr-un singur fel, ca nu poate fi prescrisa.

Populatia lumii e in crestere, deci adevarata nebunie abia incepe. Cu cat vom fi mai multi, cu atat mai divers ne vom manifesta si ar fi indicat sa ne relaxam si sa ne lasam surprinsi, fascinati si inspirati de nebunia lumii in care traim. Lumea este foarte bine asa cum este – nebuna sau cum vrem sa-i zicem. Cu noi, la nivel individual, este o problema. As zice chiar doua. Una de prejudecati si inca una de exces de logica. Cei care sunt convinsi ca traiesc intr-o lume nebuna sunt oamenii exagerat de logici si mai putin empatici. Avem nevoie atat de empatie, cat si de logica. Empatia fara logica se poate transforma in defect, ne poate impiedica sa vedem realitatea asa cum este ea. Pe de alta parte, realismul exagerat te izoleaza de lume, iar prejudecatile iti saboteaza fiecare relatie din viata ta, inclusiv pe cea cu tine insuti.

De la o vreme reusesc tot mai mult sa nu mai vad lumea ca fiind nebuna, ci pestrita, interesanta. In felul acesta reusesc s-o contemplu, sa fiu atenta fara sa ma mai implic prea mult emotional si fara sa reactionez decat la nevoie. Am devenit observator. Fac adesea exercitiul extraterestrului, adica privesc viata si lumea de parca acum o vad pentru prima data. Analizez detaliile si implicatiile interactiunilor dintre oameni, noile posibilitati ce se nasc cu fiecare alaturare a doua nebunii diferite.

De ce sa privesti oamenii ca fiind dificili? De ce nu fascinanti? De ce sa nu descoperi frumusetea si autenticitatea din spatele „nebuniei”? De ce ai pierde asta? Te vei imbogati cu experiente si informatii pretioase. Sa nu ne refuzam ceea ce nu intelegem. Poate ascunde sensuri noi si utile. A ramane intreg la minte intr-o lume nebuna nu are legatura cu lumea, ci cu tine. Totul tine de intelegerea omului, iar asta depinde de noi insine si de felul in care privim lucrurile, de felul in care intelegem normalitatea, de povestea pe care ne-o spunem despre ea. Noi alegem daca vedem lumea ca fiind nebuna, sau doar interesanta in diversitatea manifestarilor ei.

Pe mine ma ajuta intelegerea nevoilor oamenilor. Nu mai consider lumea nebuna de cand o privesc intr-o lumina noua. Cand ii descopar omului motivatiile, cand sunt atenta la ce spune si la limbajul corpului lui, cand il ascult cu empatie, cand ma deschid cu dragoste si respect, pot sa-i inteleg modul de gandire. Cand nu ii privesc ca pe nebuni, oamenii imi arata fata lor frumoasa. Atunci cand ii privesti pe ceilalti oameni exact asa cum sunt, fara a interpreta nimic la modul personal, este imposibil sa fii ranit de ceea ce spun sau fac ei. Daca veti respecta acest legamant, veti putea calatori in jurul lumii cu inima complet deschisa si nimeni nu va va putea rani. (Don Miguel Ruiz)

Daca avem preconceptii despre lume si oameni, de ce sa nu renuntam la ele cata vreme ne fac rau? De ce sa punem etichete individuale sau colective? De ce trebuie sa incadram lumea in niste limite atat de inguste incat sa poata fi descrisa printr-un epitet: „nebuna”? Lumea este in multe feluri, poate si nebuna, dar riscam sa ne pierdem sanatatea mintala daca nu renuntam la nevoia de a eticheta si la ambitia de a schimba lumea, de a o transforma dupa chipul si asemanarea noastra.

Intrebare simpla: lumea este nebuna pentru ca asa simt eu, sau pentru ca nu e cum am fost invatat(a) ca inseamna normalul?

Iesi din peisaj si din corpul tau si priveste tot tabloul de sus. Cat de normal si de realizabil este sa facem lumea, sau o bucata din ea, sa se muleze pe viata ta? Si cat de util ar fi sa te adaptezi tu la lume, sa te integrezi mai bine, sa folosim tot ce are ea bun in nebunia ei?

Indiferent la ce trebuie sa ne adaptam, calea este de a deveni constienti de sine, in echilibru cu noi insine. Asa ne vom putea deschide lumii, o vom intelege fara sa o judecam si o vom accepta cu toata nebunia ei. Daca te cunosti pe tine si stii ce nevoi ai, ce te face fericit, ce te implineste, nu vei avea probleme ca lumea este intr-un fel sau altul. Vei fi preocupat in a-ti construi viata implinita si a te transforma mergand pe drumul tau, indiferent ce e in jur. Dar cat timp in mintea ta este o contradictie de idei, mai multe convingeri opuse, vei percepe lumea ca pe ceva coplesitor, in care nu mai stii cum s-o scoti la capat. Itele sunt incalcite doar in capul tau. Acolo trebuie facuta ordine si eliminate toate convingerile care iti dauneaza si nu servesc devenirii tale. Incepe cu ideile pe care le recunosti repede ca nefiind ale tale, ci implantate de familie si societate. Cand esti blocat, lumea pare nebuna.

Fa ce simti tu cu viata ta. Nu exista reguli. Tu faci regulile pentru tine. Iar din acest punct, lumea nu va mai fi nebuna, pentru ca nu va mai conta. Cand vezi drumul drept inaintea ta, nu te vei mai concentra la padurea intunecoasa de la stanga cu uscaturile ei, nici la lacul adanc plin de crocodili de la dreapta cararii. Este foarte important unde te plasezi, de unde privesti totul. Inainte priveai lumea din mijlocul padurii sau din lac, acum o privesti de pe cararea ce trece printre ele. Drumul era acolo si inainte, dar tu vedeai doar o padure si un lac nebune si pline de primejdii.

Lumea este nebuna pentru ca ne concentram pe felul in care este ea, nu pe felul in care suntem noi. Si pentru ca presupunem din capul locului ca noi suntem normali. Sau ca poteca din padure este singura, iar lacul e capat de drum. Intreaba-te atat: imi foloseste la ceva sa privesc lumea ca fiind nebuna?

Sa lasam lumea sa fie in "n''miliarde de feluri si sa ne preocupam de felul in care ne adaptam noi la ea.

Poate lumea nu e prea nebuna. Tu esti prea normal :)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu