Amăgirile și dez-amăgirile din viața noastră

Fie că e vorba despre relații (de iubire, de prietenie, colegiale sau șef-subaltern), despre politică, ori despre șansele în viață, auzim și spunem adesea: ”Am fost dezamăgit(ă)”, ”M-a(u) dezamăgit”, ”E dezamăgitor că…”. Cu tristețea că ceva rău sau foarte rău ni/li s-a întâmplat. Și cu convingerea că răul își are rădăcinile în afara celui/ celei care vorbește.

Și dacă lucrurile ar sta diferit? Dacă, de pildă, răul nu ar fi doar rău, ci ar conține ceva foarte bun? Dacă arhitectul principal, și al răului și al binelui din acest rău, ai fi chiar tu?

”Dezamăgire” e un cuvânt compus din substantivul ”amăgire” și prefixul ”dez”. Ca să existe dez-amăgirea, trebuie să existe mai întâi amăgirea: înșelarea prin crearea unei iluzii, prin viclenie sau prin minciună.

Întrebarea crucială e: cine amăgește/înșală pe cine?

Cât te amăgesc alții și cât te amăgești, de fapt, tu însuți/însăți?

Gândește-te la relația cu partenerul sau partenera ta. Cât te-a amăgit/înșelat el sau ea și cât te-ai amăgit, de fapt, tu însăți/însuți?

Apoi la relația cu prietenii tăi. Cât te-au mințit ei și cât te-ai amăgit tu?

La relația cu colegii tăi. Cât te-au înșelat ei și cât te-ai amăgit tu?

La relația cu subalternii tăi. Cât te-au înșelat ei și cât te-ai amăgit tu?

La relația cu superiorul tău direct. Cât te-a abuzat el/ea și cât te-ai amăgit tu?

La cei pe care i-ai votat sau pentru care ai ieșit în stradă. Cât te-au manipulat ei și cât te-ai amăgit, de fapt, tu însuți/însăți?

La satisfacția ta generală în viață. Cât te-au mințit și înșelat alții și cât te-ai amăgit, de fapt, tu?

Dacă suntem onești cu noi înșine, admitem că, de foarte multe ori, intrăm și rămânem în relații, muncim, votăm, ieșim în stradă etc. și trăim, la modul general, cu acest gând, foarte bine ascuns:

Dar bine-ai venit, amăgire
Mai stai, mai durează un pic
Această minţită iubire
Oricum e mai mult ca nimic.
(Adrian Păunescu)

Relațiile de orice natură, succesul profesional, participarea politică etc. sunt o succesiune de amăgiri și dez-amăgiri: amăgirea îți dă aripi să zbori, curajul să intri în relația respectivă și să acționezi; dez-amăgirea te readuce cu picioarele pe pământ, pe terenul solid pe care poți să construiești ceva temeinic. Și depinde doar de tine dacă împletești din ele un echilibru dinamic, constructiv și sănătos, ori, dimpotrivă, ziduri, bariere și tristeți fără leac.


Succesul de orice natură (în relații, în profesie, în politică etc.) se obține din echilibrul dinamic între amăgiri și dez-amăgiri: învață să-ți folosești și amăgirile și dez-amăgirile ca resurse.