Undeva la mijloc

De multe ori stau şi fără să vreau sunt bombardată din toate direcţiile cu informaţii legate de felul în care îţi poţi trăi viaţa liniştit şi fără griji într-un mod sănătos. Toată lumea dă like şi foarte mulţi fac share sperând că noi vom crede cu toţii că cei mai mulţi au o viaţă perfectă şi fără griji. Cel mai perfect iubit/ă, cea mai bengoasă maşină şi cel mai sociabil om este acela care se ascunde în spatele reţelelor de socializare. Noi restul care muncim, care avem probleme de tot felul, nu ne lăudăm cu ceea ce am făcut zi de zi sau nu spunem tare şi răspicat că avem cea mai extraordinară viaţă posibilă, noi suntem nişte banali. Pe noi nu ne interesează traiul virtual şi ne mulţumim cu unul real.


Consumul de internet ne-a invadat vieţile, iar mulţi oameni sunt, pur ţi simplu, dependenţi de Facebook pentru că vor să fie recunoscuţi şi iubiţi. Dar, într-un univers care glorifică transparenţa totală, este foarte dificil să îţi protejezi intimitatea. Din păcate multe persoane ajung să îşi trăiască viaţa pe Facebook şi toate celelalte reţele de socializare. Pe lângă orele în şir petrecute în mediul virtual, sunt adăugate şi postate şi poze, gânduri, sentimente personale şi intime chiar, care nu ar fi cazul să apară într-un mediu online şi public. Pe nimenu nu interesează de fapt ce minunat te-ai simţit tu la nu ştiu ce terasă şi ce elegant te-ai scobit în nas. Pericolele care se ascund în spatele tuturor reţelelor de socializare sunt tocmai datorită faptului că împărtăşim prea multe informaţii personale. În primul rând, nu toate persoanele pe care le ai în "lista de prieteni" sunt şi persoane dragi, cunoscute. Ar trebui să verifici identitatea reală înainte de a accepta pe cineva în a-ţi deveni "prieten".

Eu fac parte din categoria oamenilor care are şi păstrează legătura pe reţelele sociale cu oameni cunoscuţi. Oameni pe care i-am cunoscut într-un anume moment sau de care mă leagă amintiri. Nu sunt o sălbatică, am o mulţime de prieteni, însă cei pe care îi am sunt atât în viaţa reală cât şi în cea virtuală. Eu nu dau sfaturi nimănui, mă feresc întotdeauna de acest lucru, eu îmi spun doar părerea sau povestesc o experienţă proprie şi asemănătoare. Nu m-aş lăuda niciodată cu faptul că nu am citit niciodată o carte din scoarţă în scoarţă,dacă aş face-o, aş tace dracu din gură, ăsta nu e subiect de laudă aşa cum văd că se practică mai nou. Jesus, părerea mea, nu mai spuneţi asta niciodată. Mă amuză un pic faptul că cei ca mine la un moment dat vom trece în categoria cealaltă, noi vom fi ciudaţii care-i înconjoară pe cei "perfecţi"...restul? e can can...