duminică, 7 mai 2017

Eticheta: greşeli care nu se iartă

Mi se spune de multe ori că nu sunt subtilă şi că spun lucrurilor pe nume atunci când oamenii greşesc. Da, recunosc, o fac, însă doar pentru că vreau ca cei din jur să păstreze eticheta sus în jurul lor şi să fie corecţi. Pot dezbate multe chestiuni în legătută cu ceea ce este corect şi ce nu, însă nu o voi face, mă voi rezuma doar la câteva aspecte. Trăăiresc cu speranţa că într-o bună zi numărul celor care vor avea cei 7 ani de acasă vor fi mai mulţui decât cei care nu. Femeile au deprins demult să conducă automobilele (sau bărbaţii), însă deseori uită cum să se poarte ca să pară nişte doamne rafinate şi educate, şi nu egoiste şi nesimţite. Credeţi că ştiţi toate subtilităţile etichetei? Haideţi să verificăm împreună! Cât de pătrunzător a remarcat scriitorul şi diplomatul englez al sec. XVIII, Philip Chesterfield, când a spus că manierele bune reprezintă cea mai sigură apărare de manierele proaste, care ne înconjoară.

Politeţea regilor

Eticheta nu e doar ştiinţa despre modul în care să se poarte cineva la curtea regală. Eticheta reprezinţă un grup de reguli, destul de evidente uneori, stabilite pentru asigurarea unei conveţuiri plăcute a oamenilor. Celebrul scriitor A. Cehov a remarcat că „o bună educaţie nu constă în faptul ca să nu verşi sos pe faţa de masă, ci să nu observi în cazul în care altcineva a făcut acest lucru”.

Trebuie însă de delimitat cunoaşterea regulilor de etichetă şi prezenţa manierelor bune la o persoană. Puteţi să nu fiţi un guru al regulilor de etichetă, însă dacă oamenii din jur se bucură de compania dvs, sunteţi întotdeauna binevoitor şi atent faţă de interlocutori, atunci puteţi uita cu sufletul împăcat prin ce se deosebeşte stilul american de a lua masa, de cel european. Haideţi să studiem micile greşeli pe care le facem zilnic, discutând cu prietenii, colegii sau familia. Greşeli pe care le comitem, şi aproape niciodată nu ne dăm seama că am greşit.

Faţa prietenoasă

Chiar dacă sunteţi îmbrăcat impecabil, şi vă mişcaţi cu graţia unei tinere balerine, cei din jur cu siguranţă nu vor scăpa de impresia că comunică cu un elefant, dacă îi veţi pune în situaţii proaste, adresându-le întrebări incomode.

Până şi în cea mai mică companie, este indicat să păstraţi distanţa şi să rămâneţi cât mai tacticos. Nu se cuvine să întrebaţi un cuplu care demult e împreună, când îşi vor oficializa relaţia. Tot aici se pot include şi întrebările ce ţin de vârstă, proteze dentare, contraceptive, lentile, etc.

Nu e indicat să faceţi complimente unei singure persoane când sunteţi într-un grup. Ce ţine de complimente – se pare că rămânem corigenţi atât la capitolul oferirea cât şi primirea complimentelor. Fiţi sincere şi gândiţi-vă de câte ori la un compliment sincer genul „Ce rochie frumoasă aveţi!”, aţi răspuns în loc de un simplu mulţumesc, prin zeci de replici că de fapt v-aţi îngrăşat, şi acesta e singura haină care vă vine, că rochia nu e nouă, etc. Prin devalorizarea complimentelor la adresa noastră, îi descurajăm pe ceilaţi să le mai facă. Printr-o asemenea atitudine, punem la îndoială opinia interlocutorului, ceea ce nu e bine.

Viaţa grea, lipsurile, supărările şi comentariile negative la adresa altor oameni – nu sunt subiecte potrivite pentru o comunicare însufleţită. Vorbind doar despre subiecte negative, veţi îndepărta cu siguranţă oamenii. Pe nimeni nu interesează cine v-a supărat şi de ce

Corectarea erorilor de vorbire ale altora este, de asemenea, considerată lipsă de politețe. O doamnă bine crescut nu evaluează comportamentul altor oameni - și nu presupune că cineva îi va evalua maniere. Totuşi, fiţi atente cum şi ce vorbiţi. evitaţi cuvintele parazite. Vorbiţi pe un ton moderat, dacă doriţi să fiţi ascultată.

Câte ceva despre dragoste..


De maniere nu se uită nici chiar acasă. La birou suntem politicoşi, aranjaţi, bine mirositori, însă ce se întâmplă acasă? Hainele cele mai des întâlnite sunt halatele, tricourile de mărimi uriaşe, părul aranjat aşa cum pică, etc. Despre ce spaţiu personal mai putem vorbi, dacă ambii parteneri umblă prin casă într-un hal fără de hal? Ce fel de enigmă mai este femeia care îşi trimite soţul la farmacie după absorbante? Cu siguranţă veţi reproşa că motto-ul realităţii în care vieţuim este „Egalitate şi fraternitate”, însă fiţi de acord cu faptul că sunt anumite lucruri pe care jumătatea dvs nu trebuie să le ştie.

Nu-l vorbiţi de rău pe iubitul dvs în faţa prietenilor, mai ales când el e prezent. Ţineţi minte, că toată lumea vă percepe ca pe un tot întreg, de aceea toate ocarele la adresa lui, sunt orientate şi către dvs. Acest lucru e foarte vulgar. Pe deasupra, bărbaţii nu iartă femeile pentru critică şi înjosire (în faţa altora).

Particularităţile fiziologice ale partenerului, la fel nu sunt o temă de discuţie. Mărimile, formele, trăsăturile caracteristice – nu e informaţie potrivită pentru a fi comunicată prietenelor, şi chiar rudelor. Şi în general, v-ar fi plăcut ca partenerul de viaţă să vă discute mâinile, picioarele, etc cu prietenii lui?

Şi nu uitaţi niciodată de „mulţumesc” şi „te rog” – aceste fraze nu trebuie să fie ocazionale. Aşa-zisele cuvinte-magice trebuie să intre în casa voastră pentru totdeauna. Adresarea blândă şi familială contribuie enorm la consolidarea relaţiilor de cuplu. La fel ca şi păstrarea unui aspect exterior atractiv şi păstrat în primul rând pentru sine şi apoi pentru altcineva.

Greşelile de etichetă pot să vă compromită cariera, relaţiile cu prietenii şi chiar reputaţia, de aceea mai bine nu ignoraţi detaliile care par nesemnificative la prima vedere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu