Pacient în România

Pacientul trebuie să îşi regândească felul în care a fost educat, că totul se rezolva la spital, trebuie să înveţe nişte paşi pe care trebuie să-i facă, trebuie să înţeleagă să se ducă la medic pentru consultaţii şi analize preventive. Într-un sistem medical sănătos, pacientul trebuie să aibă dreptul de a alege ce servicii şi produse medicale i se potrivesc. Şi tot el este cel care trebuie să fie destinatarul direct al ajutorului financiar din partea statului. În Romania anului 2016 pacientul nu este un om, ci este un diagnostic. Am trăit să o vad şi pe asta. Să aştept la coadă în Policlinică să mă internez şi să apară la uşă asistenta care strigă în gura mare "tiroida", mai apoi "pancreasul"...destul de şocant atât pentru un om sănătos cât şi pentru un om bolnav, dar asta este situaţia.

Atunci când vezi la televizor câte se întâmplă în spitalele din România ţi se pare aiurea situaţia şi ţi se face pielea de găină. Atunci însă când eşti implicat direct într-o astfel de situaţie e cu totul şi cu totul altă poveste. Portretul robot al pacientului român e unul fără prea multe nuanţe: obedient, neinformat, solidar cu medicii care au salariile mici. Şi nu e nici un păcat în a respecta şi răsplăti daca vrei o tagmă care salvează vieţi. Spre care ne îndreptăm când ne e greu, în care ne punem speranţele când moartea este prea aproape. Te trezeşti într-un cerc vicios în care tot ceea ce credeai tu că este omenesc şi cumsecade, se duce dracului. In România anului 2016 eşti pus în situaţia de a reevalua bunul simţ şi buna creştere pe care ai primit-o acasă. Cred că aşa a fost şi a trebuit să fie, să trec şi eu prin asta. Să văd şi eu oameni care urlă în gura mare că vor salarii mai mari şi că nu lucrează în condiţii normale. Ok, sunt total de acord cu asta şi întotdeauna am fost. Nu voi fi însă niciodată de acord cu oamenii care lucrează în sistemul sanitar dar nu au nici o legătura cu asta. Nu au nici o legătura cu felul în care trebuie să te porţi cu un bolnav. El nu a ajuns pe un pat de spital pentru că s-a plictisit şi nu a mai avut ce face acasă. El a ajuns acolo pentru că are o problemă. De foarte multe ori are o problemă nasoală şi nu vrea să te uiţi la el ca la un rahat pe care îl laşi în pat să se usuce fără să te uiţi la el, fără şă îţi faci meseria şi să îl pansezi..

Este oare normal să nu reuşeşti să trezeşti o asistenta la ora trei din noapte ca să-i ceri un termometru pentru că ai febră? Este oare normal să ai într-adevăr febră şi să dai un telefon ca să ţi se aducă un paracetamol de acasă pentru că nu se găseşte în spital? Este normal ca salonul să fie supraaglomerat de aparţinători şi tu să nu reuşeşti să te odihneşti nopţi la rând pentru că muzica dată la maxim în căşti nu face faţă sforăielilor? Nu, nu este normal. Pacienţii ar trebui supravegheaţi şi ajutaţi de către personalul medical, nu te aparţinători care dorm pe scaun pentru că nu îşi pot lăsa soţia sau mama la cheremul infirmierilor.  Oamenii, când sunt sănătoși, uită să mulțumească. Bolnavii mai sunt cum mai sunt, dar însoțitorii, crescuți la școala Google a culturii medicale și comunicaționale sunt adevărate surse indolente. Ai toate şansele să îţi pierzi răbdarea şi să te pierzi cu firea în asemenea situaţii. Din fericire nu te bagă nimeni în seamă şi tu eşti ţintuit în pat iar tot ceea ce poţi face este să urli la tine că ai ajuns în situaţia asta.

Eu personal mă bucur că sunt bine şi am ajuns acasă (aici am paracetamol). Mă bucur că pe lângă toţi oamenii care nu au nici o legătură cu omenia şi comportamentul asertiv eu am dat peste oameni care au ştiu să îmi arate că exista şi cealaltă faţă a lucrurilor pentru care eu plătesc în fiecare lună asigurările medicale. Am avut parte de tratament de ultima generatie. Am avut parte de oameni care au ales sa faca bine semenilor. Nu vreau să par nerecunoscătoare, dar nu sunt in totalitate de acord cu ce se întamplă în jurul nostru.Am avut parte de personal medical căruia o să-i fiu recunoscătoare veşnic că am apucat să fiu acum şi să pot scrie despre faţa ştiută şi nevăzută a sistemului medical românesc.