duminică, 21 februarie 2016

Gânduri din umbră

Am pierdut zile intregi in ultimile trei luni pe holurile spitalelor si ale clinicilor, analizand situatia si intelegand ca sunt multe, chiar foarte multe de intreprins pentru ca sistemele sociale si de sanatate sa ajute persoanele suferinde sa treaca mai usor peste momentele grele si sa isi indeplineasca rolul – acela de a ne face viata mai usoara si mai frumoasa. Am vazut persoane care erau total debusolate, straine de sistemul medical cu termenii lui incalciti si procedurile adeseori greu de inteles si anevoioase, care se dau batute pentru ca se simt depasite si pentru ca nu stiu unde sa caute informatia. Am privit oameni cu ochii inlacrimati care priveau neputinciosi lista cu analize nepermitandu-si sa le faca fie pentru ca analizele decontate se lasa asteptate, “statul nealocand” fonduri suficiente, fie pentru ca nu au bani sa le plateasca. Am gasit oameni singuri care nu au pe nimeni sa le fie alaturi in astfel de momente cruciale. De asemenea, am vazut medici dedicati, acesti ingeri terestri care alearga de la 8 dimineata pana noaptea tarziu, zi de zi, fara sa dea vreun semn ca ar fi obositi, ca ar avea vreun disconfort, ca au si ei propriile familii care au nevoie de ei sau ca le-ar fi sete ori foame. Exista si o alta realitate insa, cu oameni reci, rautaciosi sau care pun pe primul plan confortul lor personal si social, care spun prima data "nu", dar sunt mai putini (teoretic) si cine sunt eu sa judec cine-i bun sau rau, in fond toti avem calitati si defecte. Un lucru e clar: pe acolo pe unde am umblat, binele castiga teren in fata raului – cel putin in plan spiritual. Am realizat ca, desi oamenii sunt suparati ca i-a lovit un asa necaz – ma refer la cancer, indiferent de grad si localizare, sunt mai sanatosi decat inaintea aflarii vestii. Ei invata sa aprecieze orice nimic, sa-i respecte pe ceilalti oameni si sa se bucure asemeni copiilor la fiecare raza de speranta. E mult de lucru, la dotarea sectiilor, instruirea personalului, instruirea si consilierea bolnavilor si familiilor acestora, renovarea salilor de asteptare, invatarea cuvintelor frumoase si a comportamentului asertiv...dar despre asta nu o sa vorbesc inca, astept sa mai treaca ceva vreme, sa mai ingrop cuvintele neprietenoase si sa mai cern din toata informatia pe care o voi transmite mai departe :)

2 comentarii:

  1. Da Mira , cunosc si eu sistemul nostru medical si am avut parte de nefericirile lui. Dar si eu am remarcat, ca si tine, faptul ca exista (inca) adevarati medici dedicati meseriei pe care si-au ales-o. Mai presus de interese materiale si din pura pasiune. Acestia ne salveaza , nu maruntii trepadusi pusi pe capatuiala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu ma bucur ca am dat de cei dedicati meseriei...despre ceilalti o sa scriu in curand :)

      Ștergere