Am tot zis că o să-ţi povestesc despre el...despre cel care mă face să mă simt în al nouălea cer şi alături de care simt că am fost readusă la viaţă. Fiecare petală de trandafir din parcul rozelor are un miros specific atunci când se oglindeşte în privirea lui şi îşi emană parfumul în direcţia mea. Mă simt ciudat de bine în preajma lui şi de multe ori nu înţeleg de ce. Oare am uitat cum să mă las purtată de val şi învăluită de dragoste...habar n-am, se poate să fie şi aşa. Ultimile luni mi le-am petrecut cu voi, e drept, doar pe voi v-am simţit permanent lângă mine...ce ciudat sună, dacă ar ştii ceilalţi că vorbesc despre oameni morţi ar spune că am înnebunit de tot...i see dead people, se ştie asta, dar dacă am ajuns să spun că trăiesc lângă ei...hmmm, chiar sună straniu. Oare ar trebui să nu mai spun la nimeni? să ţin doar pentru mine asta? Bun, să revenim la lucruri pământeşti frumoase. Cel mai important acum este că am început să tai legătura cu cei care mă lovesc constant şi în curând ombilicul va fi rupt de tot. Nu, eu nu vreau să fac rău nimănui, eu doar mi-am dezvoltat un sistem de apărare împotriva lor. Împotriva celor care simt nevoia constant să te doboare. Acum sunt într-o perioadă în care mă simt ok. Simt din nou fluturaşi în stomac, îmi este dor de el atunci când nu este lângă mine şi aştept cu nerăbdare să-l văd...totul e în ceaţă în jurul meu şi simt că nu exist decât prin el...că toate cele trei Mira s-au evaporat într-un nor diafan de fum de ţigară. Of, am uitat să-ţi mai povestesc de porumbei...vin tot mai mulţi de la o zi la alta, se simt în siguranţă la geamul meu şi le place că primesc în fiecare dimineaţă mâncare...da, şi mie îmi este bine să-i ştiu acolo atunci când mă trezesc, să le aud bătăile aripilor înspre geam...Nu ştiu exact dacă tu poţi fi de acord cu mine, dar atunci când nu eşti o persoană materialistă care vede în tot un beneficiu, atunci când eşti un om ce gândeşte simplu şi se lasă purtat de vânt acolo unde îl duce sufletul are numai de câştigat. Dacă eşti capabil să oferi iubire necondiţionat, cu siguranţă eşti capabil să şi primeşti o astfel de iubire. Atunci când te lovesc în ceafă sentimentele pentru cineva nu mai ai raţionament, nu te mai gândeşti la clasa socială din care faceţi parte, la cercurile în care vă învârtiţi amândoi, la cum vă ciocniţi zi de zi unul de altul fără a vă vedea amândoi sau la cum îţi imaginai tu în copilărie că va arăta Făt-Frumos al tău. Cauţi căi comune cu acea persoană şi încerci să faci tot posibilul ca să vă intersectaţi... Am tot ajuns să mă întreb: ce este iubirea până la urmă? iubeşti? iubesc? de când? până când? pe cine? doar pe ea? doar pe el? de ce?... cum să mai ştiu că iubesc? Şi pot continua la nesfârşit cu aceste întrebări care ne trec tuturor prin cap… Şi asta deoarece îmi aduc aminte cât de multe întrebări mi-am pus şi eu de-a lungul timpului, iar răspunsul lor nu a venit neapărat uşor. Înţelepţii spun că dragostea nu costă, eu zic că totuşi dragostea costă, dar nu bani, nu maşini şi nu haine scumpe, costă bucăţi de suflet, bucăţi din inimile noastre, costă energie. Sunt momente în care eu mă întreb în cate bucăţele se poate diviza sufletul meu de fiecare dată mai găsesc câte o bucăţică vie în el. Cât poţi iubi în tăcere, cât timp te poţi înveli în fiorul iubirii şi cât timp poţi fi mulţumit de tine că eşti capabil să o faci... Nu toată lumea poate să iubească necondiţionat... Suntem puţini, ştiu asta...Eu nu vreau nimic material de la nimeni, m-am decis cu mult timp în urmă, tot ceea ce vreau şi tot ceea ce mă poate face funcţională este iubirea celor din jur...atât. Sunt precum un burete care caută în permanenţă un strop de fericire care să-i dea viaţă... Aştept ca într-una din serile următoare să îmi povesteşti şi tu ceva frumos, să îmi spui tu cum te simţi şi cum percepi totul în jurul tău. Acum hai să dormim, sunt obosită. Nu, nu vreau să mai fumez. Vreau doar să mă iei în braţe şi să-mi respiri aerul tău rece în ceafă...nu, dimineaţă nu o să uit să hrănesc porumbeii chiar dacă tu îţi vei lua zborul înainte de a mă trezi şi eu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu