miercuri, 15 mai 2013

Suflet de hârtie

continuare...



Ai avut aşa de multă dreptate atunci când ai spus că sunt o naivă, că eu încă trăiesc într-un basm şi că am impresia că tot ceea ce se întâmplă în jurul meu nu este altceva decât o poveste care va avea un final fericit. Doamne ce naivă sunt. Cum mai reuşesc să cred de fiecare dată că totul poate fi frumos? Mă inspiră de fiecare dată lucrurile mărunte. Oamenii pe care îi cunosc şi cu care schimb cea mai scurtă propoziţie. Se spune că oferi bine şi primeşti tot bine în schimb. Căcat. Nu este întotdeauna aşa. M-am străduit întotdeauna să fac numai bine şi în schimb ce am primit? Lovituri peste nas şi cuvinte răutăcioase care m-au catapultat aiurea pe orbită. Mutter mi-a spus că anul acesta va fi unul spectaculos pentru mine conform zodiacului, auzi, conform zodiacului. Da, văd, este într-adevăr unul spectaculos. Încă mai continuă ceea ce a început în urmă cu un an. Sunt pe ultima sută de metrii în faţa sfârşitului. Un sfârşit probabil imprevizibil. Un sfârşit altfel decât am crezut cu mulţi ani în urmă că va fi. Încasez lovitură după lovitură şi cu toate acestea stau cu capul sus. De ce oameni care nu au strop de valoare mă lovesc atunci când încerc să fac tot ceea ce vor ei? Sunt şi eu un biet om…de ce se aşteaptă toţi de la mine să fac din căcat bici şi să mai şi pocnească? De ce se aşteaptă toată lumea să tac şi să mă supun? Am şi eu demnitate, gândesc şi eu, culmea, dar gândesc. Bun, poate nu întotdeauna, dar o fac de cele mai multe ori. Am stat şi m-am minunat de fiecare dată când oamenii au vrut să îmi facă rău. Dar nu, nu o voi mai face de acum înainte. Cine nu are altceva mai bun de făcut decât să îmi fută mie Feng Shui-ul va plăti, va plăti cu vârf şi îndesat pentru fiecare lacrimă de durere pe care eu am vărsat-o. De ce eu pot să tac şi să nu fac altceva decât să înjur printre dinţi? Habar n-am, dar probabil că o fac pentru că aşa sunt eu. Un om ce îşi pleacă fruntea în faţa oamenilor răutăcioşi. În faţa oamenilor care au luat totul de-a gata în viaţă şi nu au construit nimic. Au trăit doar pe spinarea celorlalţi. A celorlalţi pe care nu i-au apreciat niciodată la justa lor valoare. O să trec cu bine şi peste problemele actuale. Întotdeauna o fac şi de fiecare dată răsare soarele. Lminiţa mea de la capătul tunelului este aprinsă şi îmi dă putere. Îmi dă forţă să cred că totuţi merit şi eu ceva bine pe lumea asta. Că merit şi eu să fiu fericită. Chiar dacă merit în doze mici asta. Sunt precum esenţele tari care stau în sticluţe mici. Haha…da, chiar este adevărat, sunt o jumătate de buletin, măsurabilă cu un centimetru de croitorie, sau de tâmplărie…nu ştiu…pur şi simplu cu un centimetru. Îmi transpiră palmele iarăşi şi gândurile mele zboară aiurea. Ştiu că eşti lângă mine chiar dacă nu eşti în stare să articulezi măcar un cuvânt. Mi-aş dorii să ştii că m-am hotărât. M-am hotărât să nu îmi mai aplec capul în faţa celor care vor să mă rănească şi atunci  va fi nasol. Ce voi face dacă ei se vor simţi răniţi? Problema lor. Şi ei m-au rănit pe mine şi au făcut-o de multe ori intenţionat. Cu toţii vor plăti pentru toate lucrurile urâte pe care mi le-au făcut. Ferească sfântul să deschidă cutia pandorei din capul meu că să te ţii bine atunci. Vor căda capete şi vor căda de sus. Partea proastă este că ei nu ştiu să cadă la fel cum am făcut-o eu de fiecare dată şi atunci va fi nasol. Pentru ei, nu pentru mine. Eu am căzut de multe ori iar ei nu au căzut niciodată. Eu am muncit pentru tot ceea ce am în timp ce ei eu primit totul de-a gata. Eu îmi găsesc de fiecare dată sursa de inspiraţie care să mă ajute să trec peste. Am găsit-o şi de această dată. O să-ţi povestec într-o altă seară despre ea. Acum sunt obosită şi nu prea am chef de vorbă. Ajută-mă să dorm. Spune-mi o poveste. Una cu final fericit. Tu ştii cumva ce gândesc porumbeii? Ai acces la mintea lor? Sunt mulţumiţi?
 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu