Ai avut aşa de
multă dreptate atunci când ai spus că sunt o naivă, că eu încă trăiesc într-un
basm şi că am impresia că tot ceea ce se întâmplă în jurul meu nu este altceva
decât o poveste care va avea un final fericit. Doamne ce naivă sunt. Cum mai
reuşesc să cred de fiecare dată că totul poate fi frumos? Mă inspiră de fiecare
dată lucrurile mărunte. Oamenii pe care îi cunosc şi cu care schimb cea mai
scurtă propoziţie. Se spune că oferi bine şi primeşti tot bine în schimb.
Căcat. Nu este întotdeauna aşa. M-am străduit întotdeauna să fac numai bine şi
în schimb ce am primit? Lovituri peste nas şi cuvinte răutăcioase care m-au
catapultat aiurea pe orbită. Mutter mi-a spus că anul acesta va fi unul spectaculos
pentru mine conform zodiacului, auzi, conform zodiacului. Da, văd, este într-adevăr unul spectaculos.
Încă mai continuă ceea ce a început în urmă cu un an. Sunt pe ultima sută de
metrii în faţa sfârşitului. Un sfârşit probabil imprevizibil. Un sfârşit altfel
decât am crezut cu mulţi ani în urmă că va fi. Încasez lovitură după lovitură
şi cu toate acestea stau cu capul sus. De ce oameni care nu au strop de valoare
mă lovesc atunci când încerc să fac tot ceea ce vor ei? Sunt şi eu un biet
om…de ce se aşteaptă toţi de la mine să fac din căcat bici şi să mai şi
pocnească? De ce se aşteaptă toată lumea să tac şi să mă supun? Am şi eu
demnitate, gândesc şi eu, culmea, dar gândesc. Bun, poate nu întotdeauna, dar o fac de cele mai multe ori. Am stat şi m-am minunat de
fiecare dată când oamenii au vrut să îmi facă rău. Dar nu, nu o voi mai face de
acum înainte. Cine nu are altceva mai bun de făcut decât să îmi fută mie Feng
Shui-ul va plăti, va plăti cu vârf şi îndesat pentru fiecare lacrimă de durere
pe care eu am vărsat-o. De ce eu pot să tac şi să nu fac altceva decât să înjur
printre dinţi? Habar n-am, dar probabil că o fac pentru că aşa sunt eu. Un om
ce îşi pleacă fruntea în faţa oamenilor răutăcioşi. În faţa oamenilor care au
luat totul de-a gata în viaţă şi nu au construit nimic. Au trăit doar pe
spinarea celorlalţi. A celorlalţi pe care nu i-au apreciat niciodată la justa
lor valoare. O să trec cu bine şi peste problemele actuale. Întotdeauna o fac
şi de fiecare dată răsare soarele. Lminiţa mea de la capătul tunelului este
aprinsă şi îmi dă putere. Îmi dă forţă să cred că totuţi merit şi eu ceva bine
pe lumea asta. Că merit şi eu să fiu fericită. Chiar dacă merit în doze mici
asta. Sunt precum esenţele tari care stau în sticluţe mici. Haha…da, chiar este
adevărat, sunt o jumătate de buletin, măsurabilă cu un centimetru de croitorie,
sau de tâmplărie…nu ştiu…pur şi simplu cu un centimetru. Îmi transpiră palmele
iarăşi şi gândurile mele zboară aiurea. Ştiu că eşti lângă mine chiar dacă nu
eşti în stare să articulezi măcar un cuvânt. Mi-aş dorii să ştii că m-am
hotărât. M-am hotărât să nu îmi mai aplec capul în faţa celor care vor să mă
rănească şi atunci va fi nasol. Ce voi
face dacă ei se vor simţi răniţi? Problema lor. Şi ei m-au rănit pe mine şi au
făcut-o de multe ori intenţionat. Cu toţii vor plăti pentru toate lucrurile
urâte pe care mi le-au făcut. Ferească sfântul să deschidă cutia pandorei din
capul meu că să te ţii bine atunci. Vor căda capete şi vor căda de sus. Partea
proastă este că ei nu ştiu să cadă la fel cum am făcut-o eu de fiecare dată şi
atunci va fi nasol. Pentru ei, nu pentru mine. Eu am căzut de multe ori iar ei
nu au căzut niciodată. Eu am muncit pentru tot ceea ce am în timp ce ei eu
primit totul de-a gata. Eu îmi găsesc de fiecare dată sursa de inspiraţie care
să mă ajute să trec peste. Am găsit-o şi de această dată. O să-ţi povestec
într-o altă seară despre ea. Acum sunt obosită şi nu prea am chef de vorbă.
Ajută-mă să dorm. Spune-mi o poveste. Una cu final fericit. Tu ştii cumva ce
gândesc porumbeii? Ai acces la mintea lor? Sunt mulţumiţi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu