luni, 29 octombrie 2012

Femeia reală




Mira Tănase

Sunt un om prea comun ca să vorbesc despre femei neobişnuite. Nu cred în femeie ca frumuseţe de vitrina. Cred în femeie ca forţă. Nici în femeia cu rol predestinat nu cred. Cred în femeia care îşi alege partitura, în femeia cerebrala şi-n femeia emoţiilor, pătimaşă, complicată, câteodată chiar nebună. Şi nu dau doi bani nici pe cele care se cred superfemei.

Nici pe dive şi mituri, nici pe "femeia la cratiţă", "femeia-nevastă", pe nicio femeie-eticheta, cred în schimb în femeile care pâng până li se umflă ochii şi-apoi râd, care cad şi se ridică fără o mână de sprijin, femei care pleaca în căutarea unui drum, femeile care nu ştiu să fie altfel decât femei, care nu îşi deghizează frumuseţea, sexualitatea, tremurul, plânsul, puterea în spatele unei măşti.

Nici pe femeile trase la indigo-ul trendurilor nu pariez, femei artificiale şi impersonale, când mă gândesc dar ce frumoasă e femeia care nu se teme să fie ea, aşa cum este, fără artificii superficiale şi fără etichete lipite pe fruntea ei de alţii. Femeia care ştie ce mari îi sunt ochii şi ce rotunde soldurile, femeia care se imbracă în roşu pentru că se simte bine în roşu, care n-are nevoie să-şi ţuguie buzele pentru că nu vrea să semene cu nimeni.

Şi ce dacă această femeie plânge câteodată, şi ce dacă se trezeşte vorbind despre haine şi rujuri, şi ce dacă nu ştie să ascundă că iubeşte sau câteodată chiar suferă nebuneşte? Cu ce greşeşte femeia care doreşte să stea ore întregi de vorbă cu prietenele ei, să îşi povesteasca bucuriile şi necazurile ore în şir ? Şi dacă nu şi-a găsit dragostea încă, şi dacă are aventuri, şi dacă îi plac bărbaţii, ce? Cu ce greşeşte ea şi nu greşesc bărbaţii din jurul ei ?

Şi mai cred, în sfârşit, în libertatea şi îndrăzneala femeii de a fi o individualitate, nu un  standard creat pentru ecranele televizoarelor. Aş vrea să văd mai multe femei, şi mai puţine şabloane pe stradă. Să văd femei care îşi poartă cu demnitate soarta şi se acceptă aşa cum sunt. Care îndrăznesc să viseze şi să spere în realizarea viselor cu orice preţ, care să fie dispuse să-şi asume toate riscurile într-o simplă speranţă de mai bine.

4 comentarii:

  1. Mira, orice femeie e neobisnuita prin simplul fapt ca e femeie. Gasesti ceva neobisnuit in fiecare, ca sa-l parafrazez pe Cristian Vasile cu al lui "gasesti placeri nebune-n fiecare" :)

    Mie mi s-a parut intotdeauna ciudata dualitatea prin care, pe de o parte ni se predica sa ne apreciem si pastram individualitatea, iar pe de alta parte ni se recomnada cum sa ne comportam, imbracam etc. daca vrem sa fin in trend. Adica, fix sa ne pierdem in gloata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Depinde foarte mult cum luam individual fiecare recomandare de a ne purta ca "gloata"...cateodata trebuie sa iesim din "patrat" si sa fim noi insine :)

    RăspundețiȘtergere
  3. "Aş vrea să văd mai multe femei, şi mai puţine şabloane pe stradă."
    - In primul rand trebuie sa existe acele femei care sa nu-si doreasca sa fie sabloane ... dar e cam greu pentru ca se mediatizeaza doar sabloanele si pitiponceala.

    Felicitari Mira pentru text si pentru atitudine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. merci frumos Petre, eu cred tare in ceea ce spun...m-am saturat de masti :)

      Ștergere