Cercul asta vicios in care ne invartim cu totii, in care amanam sa stam de vorba cu noi insine, pe pretex ca…o vom face alta data, m-a prins si pe mine. Unii dintre noi ajungem sa intelegem ca atata timp cat ne vom amana pe sine, in avantajul altora , nu vom gasi fericirea. Ah!! Fericirea asta!
Din pacate asa am fost invatati. Ca fericirea este o destinatie, un noroc, destin…si ca ea, fericirea, nu prea depinde de noi insine.
Din fericire, insa, ajungem la maturitate, cand discernamantul isi face loc si putem intelege si mai ales accepta ca fericirea nu este nicidecum un noroc, ci dimpotriva ..doar rezultatul unui proces organizat de gandire.
Am avut parte de surpriza frumoasa, sa observ ca suntem atat de multi, cei care am nimerit in nefericire din cauze mai mult sau mai putin obiective/subiective, dar care asemeni mie au cautat, au gasit si incearca sa pastreze si, mai mult decat atat sa dezvolte ceea ce au gasit…de fapt au REgasit fericirea. Au regasit calea, pe care parintii (involuntar), rudele sau societatea ne-au invatat sa o ingropam, prin crearea de nevoi neautentice. Si cand zic nevoie, ma gandesc ca pentru a exista o nevoie trebuie sa existe o lipsa…deci ei creeaza vidul, oferind apoi solutia umplerii lui.
Pentru a fi tu, trebuie doar sa-ti ramai tie insuti fidel.
E cea mai importanta alegere pe care o ai de facut.
Sa-ti ramai fidel. Tie si trairilor tale.
Caci nefericirea nu vine din cauza mamei, tatalui , fratelui sau vecinului.
Nefericirea vine odata cu parasirea sinelui tau.
Odata cu privirea in exterior, uitand sa privesti in interiorul tau. Fa curatenie. Sterge praful si mazga de pe fereastra prin care privesti lumea si ai sa descoperi poate acelasi om dar cu o alta infatisare.
Promite-ti ca nu-ti vei mai neglija singura si cea mai importanta datorie a ta: aceea de a fi fericit. Si nu intelege eronat. Ca daca faci totul pentru ca tu sa fii fericit, ceilalti vor fi nefericiti. Ceilalti au aceeasi datorie ca si tine, dar fata de ei insisi. Diferenta consta doar in alegerile facute. A fi fericit, nu inseamna a fi egoist. Si nici nu inseamna ca nu mai iubesti lumea. Dimpotriva.
Eu cred ca atunci cand tu esti fericit, iubesti orice fiinta de pe pamantul asta. De aceea e important sa te iubesti pe tine si apoi pe celalalt. In momentul in care imi spui ca il iubesti pe celalalt mai mult decat pe tine insuti…pai..ma amuz…pe tine de multe ori, nu te iubesti deloc.
Stiu ca este posibil sa te confrunti cu situatii disperate, dar opreste-te putin in mijlocul lor si adu-ti aminte ca tu ai un mare avantaj: acela ca poti alege: sa suferi in continuare, sau sa privesti situatia in ansamblu si sa-ti pui creierul la treaba pentru a gasi solutii . Si atentie! Pana si decizia de a nu face nimic, este tot o alegere. Alegerea ta.
Si pentru nimic in lume, nu renunta la tine. Sau daca ai facut-o deja, nu-i nimic te poti recastiga. Nu te plafona, nu te lasa dus de val. Iesi din rutina. Tu draga fiinta, esti a ta, pentru tot restul vietii tale. Esti singurul ce-ti apartii, pana la final.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu