Un proverb chinezesc spune că "primăvara este recunoscută mai curând de plante decât de oameni." Grăbiţi şi trişti, câţi dintre noi ne oprim două secunde din goana spre fericire uitând că fericirea înseamnă de fapt frumuseţea care pătrunde zi de zi în suflet.
Primăvara nu întârzie niciodată indiferent cât de lungă şi de grea a fost iarna. Vine pentru toată lumea şi pentru cei veseli şi pentru cei trişti şi pentru cei mici şi pentru cei mari. Vine cu culori, cu flori, cu speranţe, cu bucuria păsărilor gălăgioase şi cu jocurile copiilor care nu mai vor să intre seara în casă.
Îţi umple sufletul de dorinţă şi vrei, nici măcar nu ştii ce vrei, dar te doare. E un fel de neliniştite, îţi vine să pleci şi în acelaşi timp să stai, îţi vin în minte versuri pe care nu le-ai compus niciodată şi auzi nişte acorduri ale unei melodii care cântă numai pentru tine. Vrei să vorbeşti, să reciţi, să cânţi, să dansezi şi să spui lumii că a trecut iarna, că ceva s-a schimbat şi că eşti pregătit pentru tot ce este mai frumos. Brusc, nu te mai simţi singur şi nici nu ai cum pentru că natura îţi pregăteşte în fiecare zi surprize, care de care mai plăcute.
Şi ceea ce este mai surprinzător, e că nu trebuie să faci nimic. E suficient să priveşti ce se întâmplă în jur şi să respiri primăvară. La fiecare pas, o rază de soare se joacă în zâmbetul unui copil şi culorile se amestecă perfect într-o simfonie scrisă pentru fiecare suflet în parte.
Primăvara e iubire. Creşte în tine şi odată cu tine şi de fiecare dată este altfel, o priveşti cu şi mai multă uimire şi o aştepţi cu şi mai multă nerăbdare. Şi vine şi în fiecare an. De fiecare dată o iubeşti altfel şi de fiecare dată îţi vin în minte cuvintele pe care le spui şoptit,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu