duminică, 24 mai 2020

Nimic nu e gratis pe lumea asta

De-a lungul vremii am constatat că noi oamenii nu punem preț pe lucrurile care nu costă nimic. Ele capătă valoare în ochii noștri abia când plătim pentru ele într-un fel sau altul. Ele devin importante pentru noi și ne ajută abia când reușim să le atribuim o valoare. De mică am avut șansa să fiu educată în așa fel încât să nu mă bucur dacă găsesc ceva pe stradă, sau orișiunde în altă parte.

Mi s-a spus că în mod sigur cineva e supărat și suferă după acel obiect și asta nu poate fi un motiv de bucurie pentru mine . Am fost învățată să-l las acolo unde l-am găsit, ca cel care l-a pierdut să aibă șansa să-l găsească dacă se va întoarce pe acolo. Am fost atenționată că dacă mi-l însușesc există posibilitatea să pierd altceva, care poate contează mai mult pentru mine. Iar dacă totuși aleg să-l iau, să cer iertare și să mulțumesc în gând omului care l-a pierdut.

Când am mai crescut am înțeles că există într-adevăr în toate o lege a compensației: câștigi ceva, pierzi ceva... în Univers există și pentru asta un echilibru, o linie de mijloc... Iar când am mai priceput cum stau treburile mi-am setat ca intenție că dacă va fi să pierd ceva, să fie din tot ceea ce ține de material, iar dacă va fi să câștig ceva, să câștig din toate lucrurile ce nu pot fi cumpărate la piață, la magazin, pe la supermarket... sau cine știe, poate chiar pe la colț de stradă.
 
Vine o vreme când se va termina totul. Când plecăm într-o clipă. Fără telefon mobil, fără casă, fără mașină, fără o scrisoare de rămas bun, fără să luăm cu noi banii din cont sau altceva. Plecăm fără cuvinte, fără planuri de viitor, fără iluzii, fără să primim like-uri pentru isprava de a părăsi acest pământ. Plecăm fără nimic. Plecăm singuri. Mai devreme sau mai târziu, la fel ca pe facebook când unora nu le mai place de noi, toți primim block de la viață.

Cu un singur lucru rămânem, cu răspunsul nostru la darurile oferite de Dumnezeu gratis, fără vreo contraplată. Rămânem cu ce am făcut pentru sufletul nostru, cum și dacă am cultivat în el bunătatea, mila, recunoștința față de Dumnezeu și față de oameni. Veșnicia vine pentru fiecare cu un dar special. Cu răsplata pentru ceea ce am lucrat bun sau rău în viață. Nimeni nu rămâne nerăsplătit de Dăruitorul vieților noastre.


Până la urmă, nimic nu e gratis în lumea asta... totul se plătește într-un final...cumva...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu