Lucruri pe care nu le poti accepta

Stii la fel de bine ca mine ca situatiile cu care te confrunti zi de zi te pun deseori la incercare, testandu-ti limitele. Inca de la o varsta frageda ai fost invatata ca frumos este sa uiti si sa ierti, insa ce faci atunci cand cineva iti face rau dinadins? Sunt lucruri despre care chiar daca nu vorbesti, raman intiparite pentru totdeauna in mintea ta.

O persoana care te minte nu este persoana cea mai demna de incredere careia sa ii dezvalui ceea ce simti. Nu stii niciodata cand isi va arata adevarata fata, iar daca te-a inselat deja simti ca nu mai poti crede in nimeni. Chiar daca nu iti este usor sa treci peste ce s-a intamplat, gandeste-te ca nu toti oamenii sunt la fel si priveste totul ca pe o experienta din care ai ce invata.

Sigur ai printre prietenii tai persoane care apeleaza la tine doar atunci cand au nevoie. Iti mai amintesti cand ai imprumutat inelul acela? Sau bluza ta preferata? Lipsa curajului te-a facut de multe ori sa taci, de frica sa nu te certi cu nimeni. Oricat ti-ai propune sa nu se repete, tu nu poti spune nu. Nu lasa pe nimeni sa te fure! Renunta sa ii pui pe ceilalti mereu pe primul loc si rasfata-te din cand in cand. Data viitoare cand ti se cere ceva nu oferi nimic pana nu esti convinsa ca vrei. Cine se supara din acest motiv nu merita sa iti stea aproape.

Mai toata lumea barfeste la un moment dat, insa daca iti prinzi prietena raspandind zvonuri despre tine sau chiar impartasindu-ti secretele tale altora, trage semnalul de alarma. Fii mai atenta cu acea persoana care a uitat sa respecte datoriile prieteniei deoarece nu poti sti daca “a fost doar o singura data” si “nu se va mai repeta”. Pe de alta parte, secretele pastrate fata de tine de catre altii nu pentru ca ei ar avea vreun beneficiu, ci pentru ca ei nu vor ca tu sa ai succes sunt la fel de periculoase. Toate persoanele din viata ta ar trebui sa fie fericite de realizarile tale si nicidecum sa nu se bucure daca ai fi mai fericita. Daca nu este asa, renunta la a mai avea legatura cu astfel de oameni.

Violenta este o alta problema larg raspandita. Nimeni nu loveste pe altcineva din greseala oricat de rau le-ar parea. Nu ierta pe nimeni care apeleaza la un asemenea mod brutal de a rezolva o situatie, indiferent cat de mult ar cantari acea persoana in inima ta. Nu ai vrea sa ajungi sacul de box pe care altcineva isi descarca nervii.

Daca nu ai trecut prin nicio situatie de acest gen, te poti considera cu adevarat norocoasa. Atunci cand ierti pe cineva, fii sigura ca acea persoana merita a doua sansa. Judeca bine situatia in care te afli pentru a lua decizia corecta, astfel incat sa nu regreti mai tarziu. Nu lasa pe nimeni sa te raneasca si nici sa te schimbe. Pretuieste-te si fii constienta ca meriti sa ai in jurul tau doar persoane pe care le iubesti si te iubesc.

Diferente de mentalitate

Stim cu totii ca fiecare generatie este caracterizata de un set de valori proprii, care o diferentiaza de cele anterioare sau viitoare. Fiecare isi aduce bagajul de valori si mentalitatea proprie, din care urmatoarele generatii selecteaza doar ce este de interes pentru ele si apoi dezvolta altele noi, care sa le defineasca.

Sistemul de valori al fiecarei generatii este construit si influentat de contextul cultural, politic si social al fiecarei epoci. Prima si cea mai de impact diferenta intre generatii este ca astazi traim intr-o societate tehnologizata si trebuie sa traim si sa jucam dupa regulile ei.

Parintii tai abia daca au avut de-a face cu internetul, iar bunicii tai probabil ca nici macar nu stiau ce inseamna. Este un progres al societatii care marcheaza evolutia generatiei actuale si face diferenta de mentalitate intre ea si celelalte generatii.

O alta diferenta usor de observat este instrainarea de traditii a generatiei actuale. Daca generatia parintilor tai punea mai mult accent pe obiceiuri, copiii zilelor noastre sunt mai putin interesati de astfel de repere esentiale pentru identitatea culturala a fiecarui individ. Si modalitatile de distractie si relaxare ale copiilor din ziua de astazi difera de cele din trecut.

Locul cofetariei sau al filmului de altadata a fost luat de pub-uri, baruri si cluburi de noapte. Este important sa intelegi aceste diferente, nu sa le respingi, si sa reusesti sa inveti copilul sa se descurce cat mai bine si responsabil cu toate riscurile si pericolele la care este expus. 

Vedem zi de azi ca, in modernitate, copiii au ocazia sa creasca si sa se dezvolte intr-o societate deschisa, libera, bogata in oportunitati si provocari dintre cele mai diverse. Sa cresti copilul de astazi pe baza unor valori si mentalitati vechi inseamna un regres in dezvoltarea lui. Copilul generatiei actuale nu poate fi educat in acelasi stil si prin aceleasi metode cu care ai fost tu educata si crescuta de parinti sau bunici.

Instrumentele de educatie nu se mai potrivesc contextului actual, modern si foarte diferit fata de al anilor trecuti. Nu el trebuie sa se adapteze metodelor tale de educatie, inspirate, probabil, din cele ale parintilor tai - stilul mai dur, autoritar, concentrat pe sistemul de pedepse. Acestea sunt considerate astazi reminiscente ale unei mentalitati invechite.

Tu ca persoana esti cea care trebuie sa se adapteze vremurilor moderne, cu tot ce vin ele in intampinarea celor mici. Este indicat sa adopti un stil parental democratic, bazat pe sanse si oportunitati, sa expui copilul la diverse experiente noi si sa ai un sistem bine definit de reguli si pedepse in educatia lui. Acestea ar trebui sa constituie bazele mentalitatii educationale pentru generatia noua. De aici o sa ajungem a vorbi despre cei sapte ani de acasa.

Lucrurile care conteaza

Pentru mine, faptul ca nu stim cum sa fim multumiti cu ceea ce avem si ca mereu ne dorim altceva inca ramane un mister de nedeslusit. De ce intotdeauna vrem ceea ce nu putem avea, sau daca obtinem acel lucru de ce nu reusim sa il apreciem la fel de mult ca atunci cand ni se parea imposibil?

Eu de-a lungul vietii am invatat ca viata te surprinde exact atunci cand te astepti cel mai putin, fie ca e de bine sau de rau. Daca te surprinde intr-un mod neplacut poate fi foarte greu pentru tine sa iti revii din soc, si aici ma refer strict la pierderi materiale, accidente si dezamagiri pe orice plan.

De exemplu, intr-o zi esti perfect sanatos si traiesti viata visurilor tale si a doua zi te trezesti ca da o masina peste tine pe strada si tot corpul tau ramane paralizat, urmand sa iti petreci restul vietii intr-un scaun cu rotile si fiind dependent de alti oameni pentru a supravietui. Si ce faci? Te gandesti la ce stil de viata activ si independent ai avut si la cat de minunat era sa reusesti sa ridici o cana de pe masa fara sa ai nevoie ca cineva sa faca asta pentru tine, cu toate ca atunci nu conta. Ajungand intr-o astfel de situatie, ai de ales intre a fi depresiv pentru tot restul zilelor tale, sau poti alege sa accepti situatia, gandindu-te ca poate fi mai rau, si sa incerci sa traiesti o viata relativ normala. E greu, nimic de zis, dar si rezultatele sunt pe masura efortului depus.

Intr-adevar, cazul descris de mine e cam extrem, dar principiul e ca trebuie sa invatam sa fim mult mai recunoascatori pentru ceea ce avem, dar nici sa nu ne complacem in ideea ca „e bine si asa”. Nu, trebuie sa iti doresti mai mult de la viata ta si sa fii constient de faptul ca iti poti indeplini visul…

Pe de alta parte, statutul asta de oameni ne aduce un mare plus, si anume liberul arbitru. Avem puterea sa decidem daca vom avea o zi frumoasa sau nu, daca vom fi fericiti sau nu si asa mai departe. Totul depinde de noi si oricine poate reusi, la fel cum poate si sa dea gres. Si daca strici totul ai de asemenea si capacitatea de a reconstrui daca iti accepti greseala si mergi mai departe. Nu-i asa ca e o chestie minunata? 

Concluzia trasa de mine este ca ar fi bine sa invatam sa fim incantati de circumstante, chiar daca pare imposibil. Credeti-ma, la fel cum viata te surprinde neplacut, iti poate pregati evenimente placute daca ai incredere in magia ei…

Învață să ai răbdare

Nu știu voi, dar eu incă de mică am învățat că trecem marea cu răbdarea. Și totuși nu ne-a spus nimeni, nici mie și nici vouă câtă răbdare să avem, unde se termină ea și de când începe să fie inutilă. Nu ne-a spus nimeni că uneori vom fi nevoiți să așteptăm chiar mai mult decât credeam vreodată că o putem face. Și totuși nu am avut și nu avem încotro. Câteodată, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să așteptăm și să avem răbdare.

Poate uneori obosim să avem răbdare, să așteptăm, să ne întrebăm și să sperăm. Poate uneori nu ne mai punem nădejdea în nimeni și în nimic. Poate suntem dezamăgiți sau deprimați, supărați sau doar triști. Dar continuăm să fim puternici. Pentru că trebuie, nu pentru că vrem. Pentru că am fost obligați de împrejurări să fim, nu pentru că ne-am născut așa.

Toți ne spun că va fi bine. Vei vedea. Până și după cele mai groaznice furtuni norii tot se risipesc cândva. La un moment dat. La fel cum și cele mai lungi și triste nopți duc tot la o zi în care soarele va răsări. Poate acum nu e bine. Dar nu dispera. Nu te întrista. Nu îți pierde speranța. Rămâne să facem ceea ce am făcut mereu atunci când lucrurile nu au mers bine și anume să așteptăm. Să avem răbdare. Întrebarea este cât va mai dura? Nu va fi oare prea târziu?

Va fi bine! Și dacă nu va fi, vei învăța să fii puternică. Iar în cele din urmă ți se va răsplăti răbdarea. Fericirea nu apare întotdeauna unde și cum vrem noi, dar e important că apare până la urmă. Ai răbdare! Speră! Uneori, viața ne oferă lucrurile pe care ni le-am dorit cel mai mult exact atunci când suntem pe cale să ne pierdem orice speranță și răbdare. E greu, dar nu e niciodată mult prea greu. Eu pot. Tu poți. Ești puternică. Ai învățat și tu să fii. Nu ai avut încotro! Sau?

Oameni incapabili sufletește

Din vremuri demult apuse se spune că oamenii care au așteptări mari vor trăi dezamăgiri crunte. Faza e ca nu doar se spune, așa și este! Se spune că cei naivi care vor aștepta să primească cât dau și vor proiecta asupra celorlalți modul lor de a fi și de acționa, vor fi deseori dezamăgiți. Chiar așa se întâmplă! Se spune că cei care mai speră, care oferă toată încrederea, care se dau pe ei cu totul din pasiune, unei cauze, unui proiect, unui job, unei relații, unei prietenii, se vor da de multe ori cu capul de pereți și se vor frustra constant. Astfel se simte!

Prea mulți rănesc, fără ca măcar să realizeze. Uneori nu este nici măcar vorba de rea voință, ci de un set diferit de valori, de limitare, de percepții diferite, de a lua de bun ceea ce primesc și a considera că totul li se cuvine, fără a dărui nimic în schimb. Unii calcă pe suflete, alții nu știu când să se oprească cu pretențiile, o parte nu au nici măcar o urmă de bun simț pentru a pune punct sau pentru a cere scuze, atunci când au greșit. Prea mulți sunt imuni și trăiesc bine mersi în propriul egoism, lăsând în urmă tot ceea ce nu le mai este de folos.

Am învățat că atunci când te frustrează ceva, urmează lucruri mai frumoase și mai mari. Din căderi apare gloria, transformarea, regăsirea de sine și alegerea unei alte căi. Din lacrimi pleacă vise și ne mutăm pe un alt tărâm unde bat inimi în același ritm și unde energiile se aliniază perfect. Cei cu multe așteptări sunt neînfricați în felul lor și nu se tem să “aștepte”. În ei se află toate resursele pentru a ridica fruntea chiar și când totul pare gri. Dinții încleștați de furie nu șuieră blesteme pentru cei care au dezamăgit, ci dorința de a-și păstra coloana și a nu se schimba pentru că alții nu pot mai mult. Lupta adevărată este doar cu ei înșiși, iar cel mai mare hop este acela de a nu se schimba în ceva mai urât, ci de a renunța mai ușor la oameni urâți spiritual. Nu așteptările ar trebui abandonate, ci persoanele care nu sunt nici măcar capabile să le înțeleagă și care nu își doresc să le atingă.

Și atunci, mă întreb retoric: de ce ai renunța la ceea ce ești și crezi doar pentru că există incapabili sufletește sau mental în jurul tău? De ce nu o iei la sănătoasă fără a privi în urmă? Undeva acolo cineva te va uimi și va da mult mai mult decât ai sperat vreodată. Trebuie doar să te depărtezi de tot ceea ce nu-ți face bine!

Iubesc oamenii frumoşi

Eu iubesc oamenii simpli și frumoși…sufletește. Oamenii care știu să dăruiască bunătate și iubire la fel cum primesc, cei care cunosc adevărata sinceritate și se bucură de gesturi, nu de valori.

Iubesc oamenii care știu să zâmbească și cu inima, cu sufletul, cu privirea. Îi ador pe aceia în ochii cărora te pierzi minute bune când îți zâmbesc și care te fac să înțelegi că este adevărat, fiecare suflet poartă chipul care i se potrivește.

Iubesc oamenii care la fiecare bătaie a inimii emană dragoste, putere și dorință de a face în jurul lor o lume mai bună, una în care sinceritatea să învingă dulceața vorbelor false, o lume lipsită de amărăciune, regrete și compromisuri.

Iubesc oamenii care au fost alături de mine la bine si la greu, acei oameni care m-au ajutat cand am avut nevoie, dar îi iubesc si pe aceia care mi-au facut rău, pentru ca roata faptelor se intoarce spre ei, nu spre mine.

Ador să văd oameni simpli, exemplari. Omenia tine de gandirea conservatoristă, după părerea generatiilor tinere. Nu mai este de actualitate omenia…Iar mai presus de toate, putini oameni mai au activitati normale. Frumusetea acestora sta in simplitate.

Frumoşi mai sunt oamenii care mângâie… Oamenii care alină, vindecă, aşteaptă fără să se gândească la faptul că-şi pierd degeaba timpul. Frumoşi mai sunt oamenii care uită de ei şi se gândesc la ceilalţi, aceia pe care îi consideră unii proşti din cauză că fac bine şi-şi găsesc în schimb numai rău, dar mai contează? Mai contează că ne amputăm din propriul suflet doar ca să le aibă ceilalţi întregi pe ale lor? Mai contează că frângi părţi din tine dacă vezi cât de frumos se potriveşte sufletul tău printre fisurile sufletelor celor dragi?

Iubesc cerul, soarele, animalele, natura, viața….pentru că oamenii buni iubesc totul!

Cu dor de ducă

Nu ştiu cum e la voi  eu cred că de iubire te mai vindeci, dar de dor… de dor scapi foarte greu… Câteodată ne e dor de linişte, atunci când e prea mult zbucium în suflet. Câteodată ne e dor de nebunie şi risc, atunci când e pustiu în inimă. Câteodată ne e dor de oamenii pe care i-am iubit prea mult. Câteodată ne e dor de oamenii pe care i-am rănit, de aceia care ne iubeau poate mai mult decât ne-am putea imagina. Câteodată ne e dor de ducă şi ne e dor rău. Ne-am săturat de toate şi vrem să ne tot ducem, nu ştim unde şi nu ştim până când.

Parcă fiecare om din viata ta are dorul lui şi ţi-l lasă în suflet, nu contează că pleacă, nu contează că pleci. De părăsit, părăsim toţi la un moment dat şi toţi suntem părăsiţi. De unde, Doamne, atâta dor? De unde, Doamne, atâta suflet să-l ducă pe tot? De unde atâta putere să-l îndurăm… Dorul arde, dorul arde şi frige şi lasă urme, creşte îndoieli, e greu. Fiecare om are dorului lui pe care ţi-l lasă în suflet. Şi mi-e dor de fiecare om dacă stau să mă gândesc bine. Dar cel mai dor îmi e de omul pe care nu l-am avut niciodată, de omul pe care nu l-am iubit niciodată cu adevărat şi pe care îl iubesc tot mai mult în fiecare zi.

De iubire ai şanse să te vindeci în timp, cu o altă iubire, singură, cu alţi oameni, nu contează cum, contează că te vindeci şi scapi de răni şi ajungi să nu-ţi mai pese. Dar de dor nu scapi cu timp, dorul se hrăneşte cu aşteptări. De dor nu scapi cu alt dor, devine mai puternic, doare mai tare. Nu te vindeci singură de el pentru că singură îţi aduci aminte de şi mai multe doruri. Nici altcineva nu te poate vindeca de doruri, poate doar să te facă să-l uiţi până atunci când îţi oferă altul. Atât… Cu dorul trăim în suflet orice ar fi. Dar sunt multe doruri frumoase şi, deşi se numeşte dor pentru că doare, dorurile frumoase nu dor.

Şi poate că dorul de cineva pe care nu l-am iubit niciodată şi pe care totuşi îl iubesc prea mult e un dor frumos. Oare este vorba de speranţă, ambiţie, putere, dorinţă de a întâlni pe cineva care să aducă fericirea? Poate că o nouă călatorie îţi aduce în cale oameni frumoşi, oameni care işi vor lăsa şi ei amprenta asupra ta. Poate că dorul de cineva pe care nu l-ai iubit încă e cel mai frumos dor şi urmează să fie cândva cea mai frumoasă iubire. Ultima! Teoretic :)